Challenge to Guaranty Fund payment decision; mootness after ex gratia fulfillment and non-recovery of litigation costs.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision that the claim remained without object and denying the request for litigation costs, thereby leaving the initial dismissal of the lawsuit in force. The dispute involved an energy company challenging a decision by the Guaranty Fund for Insureds that rejected a payment claim for damages, although the Fund subsequently revoked its initial decision and fully approved the claim prior to the first hearing date. The court held that the challenge to the original decision was moot because the obligation had been satisfied before the judicial proceedings concluded, and relied on Article 453 and Article 454(1) of the Code of Civil Procedure to determine that a defendant who recognizes the plaintiff's claims or fulfills the obligation before the first hearing cannot be ordered to pay litigation costs, applying Article 20(3) of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 454 alin. (1) C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Challenge to Guaranty Fund payment decision; mootness after ex gratia fulfillment and non-recovery of litigation costs: The dispute involved an energy company challenging a decision by the Guaranty Fund for Insureds that rejected a payment claim for damages, although the Fund subsequently revoked its initial decision and fully approved the claim prior to the first hearing date. The court held that the challenge to the original decision was moot because the obligation had been satisfied before the judicial proceedings concluded, and relied on Article 453 and Article 454(1) of the Code of Civil Procedure to determine that a defendant who recognizes the plaintiff's claims or fulfills the obligation before the first hearing cannot be ordered to pay litigation costs, applying Article 20(3) of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited to authorize the court to dismiss the appeal as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal on its merits.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantul Complexul Energetic Oltenia S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi S.C. A. S.A., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 12576 din data de 26.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea deciziei şi reanalizarea cererii de plată precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2704 din 08 iunie 2018, a admis excepţia rămânerii fără obiect a capătului principal de cerere, a respins capătul principal al cererii ca rămas fără obiect, în cauza privind pe reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta B. S.A. a declarat recurs.
După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a solicitat societăţii reclamante să achite taxa judiciară de timbru, în cuantum de 50 RON, taxă ce a fost achitată la data de 08.03.2018, înainte ca pârâta să revoce decizia atacată.
În opinia recurentei, instanţa de fond, în mod nejustificat, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând prevederile art. 454, alin. (1) din C. proc. civ.
Articolul 454, alin. (1) din C. proc. civ. prevede că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere..."
Recurenta precizează că nu a avut decât posibilitatea de a contesta decizia atacată în termen de 10 zile, ceea ce înseamnă că prin formularea contestaţiei intimata-pârâtă se afla de drept în întârziere.
Într-o atare situaţie, considerăm că intimatul-pârât nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 12576 din data de 26.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în ceea ce priveşte soluţia de respingere la plată a sumei de 2330 RON reprezentând despăgubire şi obligarea pârâtului la plata acestei sume.
Pe parcursul litigiului pârâtul a emis Decizia nr. 14036/16.04.2018 de revocare a Deciziei nr. 12576/26.01.2018, prin care cererea de plată nr. x/01.03.2016 a fost aprobată integral la plată.
Constatând că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia, instanţa de fond a respins capătul principal de cerere ca rămas fără obiect, precum şi cererea de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în raport cu dispoziţiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere faptul că decizia atacată a fost revocată, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că până la primul termen de judecată (08.06.2018) creanţa de asigurare fusese achitată, motiv pentru care a admis excepţia rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al recurentei-reclamante, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi, prin urmare instanţa de fond nici nu o putea obliga la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamantă.
Atâta vreme cât prin prevederile art. 453 din C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, când cererea a fost soluţionată, iar intimatul-pârât a plătit integral suma solicitată.
Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2704 din 08 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.