Civil claim for insurance damages against Insured Persons Guarantee Fund rejected; appeal annulled for insufficient judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.12.2017 reclamanţii A., B. au chemat în judecată pe pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR solicitând:

- anularea deciziei nr. 11456/2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea intimatei de a le plăti despăgubiri în cuantum total de: 15000 euro, respectiv suma de: 6000 euro în favoarea reclamantei A. sau echivalentul în RON la curs BNR din ziua plăţii şi 9000 euro sau echivalentul în RON la curs BNR din ziua plăţii în favoarea reclamantei B. conform sentinţei penale nr. 162 din data de 21 iunie 2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuş rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1474/A/2016 a Curţii de Apel Cluj.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2483 din 29 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2483 din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 de RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."

Raportat la motivele de casare invocate de către recurentul-reclamant, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în sarcina recurenţilor a fost stabilită obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

La cererea de recurs a fost anexată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform ordinului de plată din data de 30 august 2018 .

Prin citaţia comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 9 iulie 2020, conform dovezii de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie le-a fost adusă la cunoştinţă prin citaţia comunicată la data de 9 iulie 2020 .

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenţii-reclamanţi, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2483 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.