Expulsion from association upheld; appeal dismissed with costs for statutory violations and reputational harm.

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea în parte a Deciziei nr. 2 din 11.01.2017 a Consiliului B., în ceea ce priveşte încetarea calităţii reclamantului de membru în B. şi obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând daune morale - prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4749 din 06 decembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată, obligând reclamantul la plata sumei de 3000 RON cu titlu de cheltuieli către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor statutare ale B. cu privire la dobândirea şi încetarea calităţii de membru al asociaţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9, lit. b) din Statutul B., calitatea de membru al B. încetează prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine grave. Deciziile de suspendare sau excludere sunt luate de către Consiliul B. la propunerea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, care funcţionează conform Regulamentului propriu.

Acest regulament propriu al Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere este parte integrantă a statutului, fiind reglementat în cadrul Anexei 4 la Statutul B..

Interpretând astfel dispoziţiile art. 9, lit. b) din statut, rezultă că încetarea calităţii de membru al B. prin excludere se poate face dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- există fapte care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine grave;

- există o propunere privind excluderea emisă de către Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere din cadrul B.;

- propunerea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere din cadrul B. este în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului propriu de funcţionare.

Conform art. 6 din Anexa nr. 4 la statut Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere poate propune sancţionarea sau excluderea din B. a unui membru pentru încălcări grave ale prevederilor prezentului Statut din Cap.l, Art. 2, care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine B.. De asemenea, Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere poate propune sancţionarea sau excluderea din B. a unui membru pentru atac la persoană/denigrare/injurii la adresa B., ca şi pentru încălcarea legilor ţării, pentru fapte care cad sub incidenţă penală. La propunerea Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, excluderea se validează de Consiliul B..".

În opinia recurentei, interpretarea instanţei de fond a dispoziţiilor art. 9, lit. b) din Statutul B. este eronată, în sensul că instanţa alege să îndepărteze şi să lase fără eficacitate juridică dispoziţiile art. 6 din Anexa 4 din Statut, doar pentru a putea aplica necondiţionat prevederile privind încetarea calităţii de membru prin excludere cuprinse în art. 9, lit. B) din Statut.

Dispoziţiile art. 6 din Anexa nr. 4 la statut vin să particularizeze o exprimare generală cuprinsă în art. 9, lit. b) din Statut - " încălcarea prevederilor Statutului", astfel încât să nu se impună excluderea arbitrară a membrilor, în funcţie de orice constatare a încălcării prevederilor Statutului.

De asemenea, recurenta consideră că instanţa de fond încalcă dispoziţiile art. 9, lit. b) din Statut, prin schimbarea sensului articolului menţionat, în sensul că instanţa reţine că "prejudiciul încercat de Uniune poate fi alternativ material, moral sau de imagine".

Nu există o astfel de menţiune în art. 9, lit. b) din Statut, în sensul unui prejudiciu alternativ.

Conform art. 9, lit. b) din Statut, calitatea de membru încetează "prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine grave".

Prin urmare, prejudiciul generat de încălcarea prevederilor Statutului trebuie să fie unul cumulativ: material, moral şi de imagine şi în paralel, trebuie să fie un prejudiciu grav pentru a conduce la excluderea unui membru.

În acest context instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 9, lit. b) din Statut, intervenind peste voinţa asociaţilor membri B..

Se mai susţine că instanţa de fond nu motivează hotărârea judecătorească recurată, în sensul că doar constată existenţa unui prejudiciu, fără a motiva aceasta constatare. Nu menţionează care este acest prejudiciu, ce valoare are acesta, de ce natură este şi de ce este grav, pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 9, lit. b) din Statut.

Recurentul mai arată că hotărârile judecătoreşti invocate de către instanţa de fond în sensul încălcării dispoziţiilor statutare nu îi sunt opozabile, nefiind parte în aceste procese.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă prin Decizia nr. 2/11.01.2017 a Consiliului B. s-a dispus excluderea din B. cu consecinţa încetării calităţii a 6 membri, printre care şi reclamantul A..

Pentru a se lua această măsură s-au avut în vedere următoarele aspecte: pretinsa convocare a Adunării Generale a B., realizată de C.- pretins preşedinte al B. şi Consiliul Director, precum şi pretinsa desfăşurare a unei Adunări Generale Ordinare a B. în data de 07.01.2017; natura hotărârilor pretins adoptate care vizează printre altele realegerea preşedintelui B., vicepreşedinţilor B., Consiliului director, aspecte referitoare la organizarea B., precum şi măsuri de stingere a proceselor de judecată în care B. este parte; pretinsa convocare a Adunării Generale s-a realizat de persoane care nu deţin calitatea de organe de conducere ale B. deoarece instanţa a dispus, prin hotărâre judecătorească definitivă, suspendarea efectelor pretinselor hotărâri ale unei Adunări Generale convocate în aceleaşi condiţii de nelegalitate la data de 19.03.2016; B. a adus în repetate rânduri la cunoştinţa membrilor B. că nu a fost convocată şi desfăşurată nici o Adunare Generală a B. pentru data de 07.01.2017 precum şi nelegalitatea acţiunilor întreprinse de către aceste persoane care se recomandă ca fiind noii reprezentanţi ai B..

Astfel, s-a reţinut că faptele de a participa la pretinsa Adunare Generală Ordinară a membrilor B. din 07.01.2017, desfăşurată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor statutare, precum şi pretinderea ulterioară a ocupării de funcţii în cadrul B., funcţii deţinute legal încă din anul 2013 de către alte persoane, au adus în mod evident atingere şi au cauzat prejudicii materiale, morale şi de imagine grave B. şi membrilor acesteia.

Apreciindu-se că au fost încălcate grav dispoziţiile statutare, Consiliul a votat în unanimitate excluderea şi încetarea calităţii de membru al B. a mai multor persoane printre care şi A..

Primul motiv de casare vizează critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor statutare ale B. cu privire la do­bândirea şi încetarea calităţii de membru.

Recurentul susţine ca excluderea unui membru din B. s-ar putea dispune numai în situaţiile prevăzute în art. 6 din Anexa nr. 4 la Statutul B..

Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată şi nu poate fi primită, având în vedere dispoziţiilor art. 8 din Statutul B., potrivit cărora membrii Uniunii au următoarele obligaţii:

- să respecte prevederile prezentului Statut, precum şi deciziile luate în:

condiţii statutare de către organele de conducere ale B.; (...)

- să respecte normele deontologice ale breslei scriitoriceşti şi să manifeste grijă faţă de păstrarea prestigiului B.

Potrivit art. 9 lit. b) din Statutul B., Calitatea de membru B. încetează în următoarele cazuri: prin excludere, pentru încălcarea prevederilor Statutului prin fapte care au adus B. prejudicii materiale, morale şi de imagine grave. Deciziile de suspendare sau excludere sunt luate de Consiliul B. la propunerea Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, care funcţionează conform Regulamentului propriu.

Conform art. 6 din Regulamentul CMSE, care face parte integrantă din Statutul B., CMSE poate propune sancţionarea sau excluderea din B. a unui membru pentru încălcări grave ale prevederilor prezentului Statut din Cap. 1, art. 2, care au adus prejudicii materiale, morale şi de imagine B.

De asemenea, CSME poate propune sancţionarea sau excluderea din B. a unui membru pentru atac la persoană/denigrare/injurii la adresa B., dar şi pentru încălcarea legilor ţării, pentru fapte care cad sub incidenţă penală.

Interpretarea trunchiată a dispoziţiilor privind sancţionarea membrilor oferită de recurent, potrivit căreia, excluderea unui membru din B. ar putea fi dispusă numai în situaţiile prevăzute în art. 6 din Anexa nr. 4 la Statut B., nu poate fi primită.

În acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că din interpretarea prevederilor art. 8 lit. a) şi d) şi art. 9 lit. b) din Statut, rezultă că sunt stabilite reguli de conduită generale, impersonale şi obligatorii care stabilesc comportamentul de urmat pentru membrii Uniunii, conţinutul acestora fiind adus la cunoştinţa acestora, putând afirma că suntem în prezenta unei veritabile norme juridice care cuprinde toate elementele necesare respectiv dispoziţie, ipoteză şi sancţiune, fără a putea fi înlăturată de la aplicare conform interpretării propuse de recurent.

Şi motivul de recurs potrivit căruia prima instanţă nu menţionează care este prejudiciul, ce valoare are acesta, de ce natură este şi de ce este grav, pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Statutul B., nu este întemeiat şi nu poate fi primit.

Înalta Curte constată că instanţa de fond reţine expres faptul că participarea şi exprimarea votului în cadrul unor pretinse adunări generale convocate cu nerespectarea prevederilor statutare a condus la producerea de prejudicii în patrimoniul B..

Într-adevăr, alăturarea la un grup de reformă al B., participarea şi exprimarea votului în cadrul adunărilor desfăşurate de acesta prin care se urmăreşte cu încălcarea dispoziţiilor statutare şi legale, printre altele, schimbarea regimului juridic al B., schimbarea organelor de conducere prin alegerea altora şi revocarea celor care ocupau deja aceste funcţii, se circumscrie fără echivoc într-un demers care trebuia sancţionat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în considerarea calităţii de membru al B., numitul A. avea obligaţia să cunoască prevederile statutare şi implicit pe cele privind modalitatea de convocare şi desfăşurare a adunărilor generale din cadrul B., neputându-se susţine că a participat "la aceste adunări generale considerând că sunt statutare şi legale", cu atât mai mult în contextul în care există hotărâre definitivă prin care s-a constatat lipsa efectelor pretinselor hotărâri din 19.03.2016 care ar fi putut să ofere legitimitate persoanelor care au convocat pretinsa adunare din 07.01.2017.

Nici susţinerea recurentului, potrivit căreia hotărârile judecătoreşti invocate de prima instanţă nu i-ar fi opozabile, întrucât nu a avut calitatea de parte în cadrul acelor litigii, nu este întemeiată şi nu poate fi primită.

Înalta Curte constată că această chestiune, a opozabilităţii sentinţei civile nr. 5790/05.04.2016, a fost dezlegată în cadrul dosarului nr. x/2016

Prin urmare, nu se poate reţine că recurentul ar fi participat la aceste adunări cu bună-credinţă în considerarea faptului că au fost apreciate ca fiind legale şi statutare.

În ceea ce priveşte natura şi gravitatea prejudiciului, instanţa de fond a motivat aceste elemente, reţinând în mod expres faptul că "prin acţiunile sale, împreună cu ceilalţi membri care au participat la aceste adunări, a adus evidente prejudicii morale şi de imagine pârâtei, contestând legitimitatea organelor de conducere alese conform statului, participând activ la acest adunări" (...) "Faptele reclamantului au atins o anumită gravitate, punând în discuţie forma de organizare, respectiv Statutul Uniunii, contrar prevederilor exprese ale acestuia".

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata sumei de 5540,88 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B..

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4749 din 06 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 5540,88 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.