Appeal dismissed as unfounded and unconstitutionality exception deemed inadmissible for failure to demonstrate specific conflict in dispute over hazardous-work allowances limited by statutory salary ceiling

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea în numele şi pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea, a solicitat instanţei anularea deciziilor emise la data de 12.07.2018 pentru membrii de sindicat funcţionari publici (numerele: 333, 285, 332, 317, 309, 314, 315, 307, 326, 265, 313, 310, 306, 316, 318, 321, 320, 322, 325, 277, 323, 312, 311, 308, 329, 328, 273, 286, 331, 291, 335, 330, 338, 288, 279), emiterea de noi decizii care să prevadă şi drepturile salariale în cuantum şi procent cuvenite fiecăruia, potrivit noii funcţii pe care au fost încadraţi ca urmare a reorganizării direcţiei, inclusiv sporurile pentru condiţii de muncă, astfel cum au fost constatate prin buletinul de determinare al D.S.P. Tulcea nr. 29/27.06.20018 şi reglementate prin Legea nr. 153/2017 (cap. II, lit. A), pct. II, subpct. 6.2., lit. a) din anexa nr. VIII), H.G. nr. 917/2017, Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1105/2018 şi procesul-verbal de consultare al sindicatului nr. x/28.06.2018, obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat reclamanţi în cauză, începând cu 02.07.2018, sporurile individuale pentru condiţii de muncă stabilite în condiţiile menţionate, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 464/CA din 1 iulie 2020, a respins excepţia de nelegalitate invocată de recurenţi ca inadmisibilă, a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă şi, totodată, a respins recursu, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii au declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că la nivelul instituţiei intimate, sporul de condiţii de muncă a fost acordat doar unora dintre funcţionarii publici şi anume acelor al căror salariu atinge nivelul salariului aferent grilei din 2022, aşa cum este aceasta stabilită prin Legea nr. 153/2017. Se mai precizează că încă de la fondul cauzei s-a creat o situaţie discriminatorie, având în vedere că sporul de condiţii de muncă nu poate fi acordat în raport cu titulatura funcţiei, vechimea în muncă sau specialitate, gradaţie etc, ci se acordă pentru locurile de muncă unde există factori nocivi organismului uman. Aşadar, dacă prin buletinele de determinare se stabileşte faptul că tot personalul este afectat din perspectiva condiţiilor de muncă în care acesta îşi desfăşoară activitatea, atunci întreg personalul are dreptul la plata compensatorie a sporului de condiţii de muncă.

Discriminarea rezidă şi din modul de interpretare a prevederilor legale, în sensul că se realizează distincţia între personalul ale cărui salarii de bază se află sub limita maximă aferentă anului 2022 şi cel ale cărui salarii se află la limita maximă aferentă grilei anului 2022, deşi raţiunea normei legale este dată de faptul că sporul trebuie acordat personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase de muncă.

Pe de altă parte, este de remarcat faptul că noua lege a salarizării enunţă principiile care stau la baza acesteia, printre care se regăseşte şi principiul nediscriminării, dar şi cel al legalităţii.

În aceste condiţii, recurenta consideră că modul de acordare a sporului de condiţii de muncă, în interpretarea atât a instituţiei intimate, dar şi a Ministerului Muncii creează premisa discriminării salariale.

În ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate a prevederilor legale incidente în cauză, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării CCR cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 38 alin3 lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea nr. 153/2017 coroborat cu Anexa nr. VIII, Cap. II, lit. A), pct. II, subpct 6.2 lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, în măsura în care aceste dispoziţii legale se interpretează în sensul că sporul de condiţii de muncă urmează a se acorda în măsura în care salariatul/funcţionarul public atinge sau depăşeşte cuantumul salariului prevăzut în grila pentru anul 2022, astfel:

(i) Se solicită neconstituţionalitatea unei norme dintr-o lege care are legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie care este îndeplinită, după cum urmează:

În situaţia în care Curtea Constituţională ar admite excepţia de neconstituţionalitate şi ar declara neconstituţional subpct 6.2 lit. a), pct. II, lit. A), Cap. II, Anexa nr. VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat/raportat la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, în măsura în care aceste dispoziţii legale se interpretează în sensul că sporul de condiţii de muncă va fi acordat numai personalului contractual care, prin majorarea cu 25% a salariului de bază va depăşi sau atinge limita maximă prevăzută pentru grila aferentă anului 2022, potrivit Anexelor (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 82/2018 privind dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la momentul de la care se poate aplica majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, raţionamente juridice ce au fost preluate de către instanţa de fond), atunci, în mod evident, o astfel de decizie ar conduce la admiterea cererii de chemare în judecată.

De asemenea, în condiţiile în care art. 38 alin. (3) lit. a) stabileşte cuantumul salariilor de bază precum şi al sporurilor, începând cu 01.01.2018, art. 38 alin. (4) stabileşte o creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018 şi art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 acordarea salariilor potrivit grilei din anul 2022 în situaţia în care salariile depăşesc limita grilei din anul 2022, fără să prevadă vreo excepţie cu privire la sporul de condiţii de muncă prevăzut la subpct. 6.2 lit. a), pct. II, lit. A), Cap. II, Anexa nr. VIII, s-ar crea o stare de discriminare, cel puţin până în anul 2022, între funcţionarii publici care beneficiază de un salariu de bază, încă de la data de 01.01.2018, egal sau mai mare decât limita maximă prevăzută pentru grila aferentă anului 2022, şi cei care beneficiază de un salariu inferior grilei aferente anului 2022.

Cu alte cuvinte, acordarea sporului de condiţii de muncă nu poate fi condiţionată de titulatura funcţiei, vechimea în muncă, sau specialitate, gradaţie, nivel salarial, etc, ci se acordă exclusiv pentru locurile de muncă în care există factori nocivi organismului uman.

Pe cale de consecinţă, în situaţia în care Curtea Constituţională ar admite sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate invocată, ar determina instanţa investită cu judecarea cauzei pendinte să acorde drepturile aşa cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată.

(ii) Excepţia este ridicată de către reclamant în faţa instanţei de judecată.

(iii) Curtea Constituţională nu s-a mai pronunţat cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor care fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi decizii ale Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în ceea ce priveşte respingere cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, motivarea instanţei de fond fiind schimbată pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege sau ordonanţă criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, autorul excepţiei indicând generic neconstituţionalitatea textelor de lege, fără însă a preciza concret în ce constă contradicţia dintre textele de lege criticate şi dispoziţiile constituţionale.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea în numele şi pentru membrii de sindicat A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., GG., HH., JJ., II., KK., împotriva deciziei civile nr. 464/CA din 01 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.