Mootness of civil claim for administrative disclosure after voluntary response: extinguishment of object under Art. 29-32 CPC

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 mai 2016, sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicit instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtei la soluţionarea plângerilor ce i-au fost înaintate în termenul legal de 30 de zile (+15 zile suplimentare) de la înregistrare;

- obligarea pârâtei la menţionarea numărului şi datei tuturor proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor aferente tuturor soluţiilor pârâtei date la plângerile menţionate în anexa la această cerere, precum şi a numelor inspectorilor care se ocupă cu soluţionarea plângerilor;

- obligarea pârâtei la sancţionarea suplimentară a operatorilor de date care i-au trimis de mai multe ori mesaje comerciale nesolicitate, deşi au fost sancţionaţi anterior de către pârâtă pentru acelaşi motiv;

- sancţionarea funcţionarilor din cadrul pârâtei care nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale.

Prin sentinţa civilă nr. 5134 din 23 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01 noiembrie 2016, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1962 din 26 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a obligat pârâta să comunice reclamantei soluţia dată la plângerea acesteia înregistrată sub nr. x/15.12.2015, precum şi numele inspectorilor care au soluţionat plângerile reclamantei, respingând celelalte petite ale acţiunii ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1962 din 26 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, să se respingă capătul de cerere privind obligarea sa la comunicarea soluţiei date plângerii reclamantei, înregistrată sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect, iar capătul de cerere privind comunicarea numelor inspectorilor care au soluţionat plângerile reclamantei, să se respingă ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că a răspuns plângerii nr. x/15.12.2015, formulată de reclamantă, prin adresele nr. x/13.01.2016 şi nr. y/26.04.2017, iar în acest context, a apreciat că, în mod greşit a dispus instanţa de fond să îi comunice reclamantei soluţia dată acestei plângeri.

În ceea ce priveşte dispoziţia de comunicare a numelor inspectorilor care au soluţionat plângerile reclamantei, recurenta-pârâtă a arătat că personalul Autorităţii Naţionale de Supraveghere este alcătuit, în momentul de faţă, exclusiv din personal contractual (şoferi, referenţi, experţi si consilieri), astfel că, nefiind compus din funcţionari publici, acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, republicată.

Totodată, pârâta a mai susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 103/2006 privind informaţiile de interes public care pot fi comunicate şi informaţiile exceptate de la comunicare, emisă de preşedintele Autorităţii Naţionale de Supraveghere, în aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, modificată şi completată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a răspuns reclamantei la plângerea nr. x/15.12.2015, iniţial prin adresa nr. x/13.01.2016, iar ulterior prin adresa nr. x/26.04.2017 .

Astfel, prin adresa nr. x/13.01.2016, i s-a adus la cunoştinţă reclamantei că vor fi efectuate demersurile necesare, în limitele competenţei legale a autorităţii şi, în măsura în care va fi posibil, în vederea identificării expeditorului comunicărilor comerciale nesolicitate, reclamat prin plângerea formulată de reclamantă.

Autoritatea pârâtă a efectuat o serie de demersuri pentru identificarea expeditorului mesajului electronic cu conţinut nesolicitat, transmis intimatei-reclamante de pe adresa de poştă electronică x@x.ro şi, la data de 26 aprilie 2017, i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/26.04.2017, rezultatul demersurilor întreprinse şi, implicit, soluţia la plângerea nr. x/15.12.2015.

Totodată, prin precizările orale formulate la termenul de judecată din data de 28 aprilie 2017, reclamanta a învederat că autoritatea pârâtă i-a răspuns tuturor plângerilor indicate în acţiune, motiv pentru care a susţinut că nu mai insistă în soluţionarea acestui capăt de cerere.

În consecinţă, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluţiei date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, va fi respins, ca rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

De asemenea, având în vedere dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluţiei date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, Înalta Curte constată că reclamanta nu mai justifică un interes în comunicarea numelui inspectorului care a soluţionat această plângere, iar în privinţa celorlalte plângeri, acţiunea a fost respinsă şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond nu a fost atacată cu recurs sub acest aspect, astfel că, nu se mai pune în discuţie comunicarea numelor inspectorilor care le-au soluţionat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluţiei date plângerii reclamantei, înregistrate sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 1962 din 26 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea soluţiei dată la plângerea reclamantei înregistrată sub nr. x/15.12.2015, ca rămas fără obiect.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.