Appeal by integrity watchdog fails; report on incompatible office-holding annulled stands

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 08 august 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/19.07.2013, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1643/19.09.2014, Tribunalul Argeş, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2013.

La termenul din 27 noiembrie 2014, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a solicitat conceptarea în cauză şi a intimatei Inspecţia de Integritate în calitate de autoritate administrativă ce a întocmit actul administrativ a cărui anulare o solicită, suspendarea soluţionării cauzei până la rămânerea definitivă a sentinţei pronunţate în acţiunea privind anularea actului administrativ şi obligarea în solidar a intimatelor la daune morale în cuantum de 1.000 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 55/F-Cont din 16 aprilie 2015, completată prin sentinţa civilă nr. 98/F-CONT din 18 iunie 2015 şi îndreptată prin încheierea din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea şi cererea de suspendare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 2213 din 13 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., a casat sentinţa civilă nr. 55/F-Cont din 16 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cauza fiind reînregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 iulie 2017, sub nr. x/2013*.

4. Hotărârea instanţei de fond în cel de al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis, în parte, ca întemeiată, acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate,

- a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/19.07.2013 emis de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.),

- a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

5. Calea de atac exercitată în cel de al doilea ciclu procesual

Împotriva sentinţei civile nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivare, recurenta-pârâtă a învederat că sentinţa recurată este nulă, întrucât instanţa de fond a încălcat regulile de procedură în ceea ce priveşte necomunicarea, către Agenţia Naţională de Integritate, a înscrisurilor transmise la dosarul cauzei de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş. Procedând astfel, instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, datorită necomunicării datelor sau înscrisurilor depuse de A.J.F.P Argeş cu privire la A., s-a aflat în imposibilitatea legală de a-şi completa apărările raportat la suplimentarea probatoriului dispusă de instanţa de casare pentru cel de-al doilea ciclu procesual.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi instanţa de fond arată că a emis mai multe adrese către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în cuprinsul sentinţei recurate nu menţionează dacă această instituţie s-a conformat dispoziţiei instanţei, respectiv dacă a comunicat sau nu datele şi informaţiile solicitate cu privire la A., ori dacă a transmis înscrisuri la dosarul cauzei.

Aşadar, în lipsa unei menţiuni cu privire la comunicarea/necomunicarea de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a datelor şi relaţiilor solicitate, a apreciat că, în ceea ce priveşte situaţia de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, sunt necesare clarificări cu referire la care dintre înscrisurile depuse în cel de-al doilea ciclu procesual s-a raportat instanţa de fond atunci când a admis acţiunea, ţinând seama şi de indicaţiile instanţei de casare.

În concluzie, recurenta-pârâtă a arătat că, neprecizarea în concret de către instanţa de fond a înscrisurilor care fac dovada cu certitudine a faptului că singurele venituri obţinute de reclamant din partea firmei B. S.R.L., în cei 5 ani vizaţi de raportul de evaluare, respectiv 2009-2013, au fost aferente exclusiv anului 2009, precum şi a celor privind neexercitarea funcţiei de administrator al acestei societăţi comerciale, cât şi necomunicarea înscrisurilor Agenţiei Naţionale de Integritate în vederea completării apărărilor în cel de-al doilea ciclu procesual, atrag nulitatea sentinţei recurate.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a învederat că, din actele depuse la dosarul cauzei în primul ciclu procesual, care i-au fost comunicate şi care vizează perioada 2009 - 08 februarie 2013, în care a deţinut intimatul-reclamant funcţia de administrator, rezultă că societatea B. S.R.L. a desfăşurat activitate comercială, potrivit scopului pentru care a fost constituită.

6. Apărările formulate în cauză

6.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 mai 2018, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Intimatul-reclamant a învederat că instanţa de fond a respectat îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, iar prin sentinţa recurată nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti este nefondat, reţinând următoarele considerente:

Pârâta Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti a invocat, ca motiv de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încălcarea dreptului la apărare, apreciind că instanţa de fond i-a încălcat acest drept, prin faptul că nu i-a comunicat înscrisurile avute în vedere la soluţionarea cauzei, pentru a putea formula un punct de vedere.

Înalta Curte constată că prin decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual s-a stabilit că, în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 87/2017, şi împrejurarea că, în şedinţa Plenului judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din data de 22 mai 2017, s-a adoptat o soluţie de principiu pentru unificarea practicii, în sensul că există stare de incompatibilitate între funcţia publică şi calitatea de administrator la o societate comercială, în situaţia exercitării efective a funcţiei de administrator, se impune suplimentarea probatoriului, de către ambele părţi, asupra acestui aspect.

Instanţa de fond, în considerarea îndrumărilor obligatorii statuate prin decizia de casare pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, prin încheierile de şedinţă din 12 octombrie 2017 şi din 07 decembrie 2017, suplimentarea probatoriului sub aspectul dovedirii exercitării efective sau nu de către reclamant a funcţiei de administrator. În acest scop, instanţa de fond a administrat mai multe categorii de probe solicitate de ambele părţi procesuale, respectiv înscrisuri şi proba testimonială constând în audierea martorului C., la solicitarea reclamantului A. şi proba cu înscrisuri, la solicitarea pârâtei A.N.I. . În acest context, au fost emise adrese către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice pentru ca această instituţie să indice dacă petentul, în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L., în perioada 2009-2013 a realizat venituri şi a exercitat efectiv funcţia de administrator.

Drept urmare, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri emanate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, respectiv adeverinţele de venit pentru anii 2009 - 2013 şi situaţia veniturilor cu regim de reţinere la sursă, înscrisurile de la dosarul instanţei de fond, respectiv adresa nr. x/19.12.2017 emisă de societatea B. S.R.L., la care au fost ataşate ştatele de plată lunilor ianuarie - aprilie 2009, borderoul cu fişe fiscale aferente anului 2009 şi fişa fiscală a intimatului-reclamant pentru anul 2009 şi a fost audiat martorul C., declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul instanţei de fond .

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că instanţa de fond a indicat în mod clar înscrisurile depuse în cel de-al doilea ciclu procesual la care s-a raportat pentru a pronunţa soluţia de admitere a acţiunii, respectând îndrumările stabilite prin decizia de casare.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 din C. proc. civ. şi a principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, ţinând cont şi de îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare, a acordat părţilor posibilitatea de a-şi prezenta şi argumenta cererile, de a-şi susţine punctele de vedere cu privire la obiectul cauzei şi de a administra probele considerate necesare, părţile fiind legal citate pentru toate termenele de judecată şi având posibilitatea de a lua la cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a avut posibilitatea de a administra probe privind exercitarea efectivă de către intimatul-reclamant a funcţiei de administrator al societăţii B. S.R.L. în perioada evaluării, aceasta fiind chestiunea ce trebuia dezlegată de către instanţa de fond, conform îndrumărilor obligatorii cuprinse în decizia de casare, iar instanţa de fond i-a încuviinţat proba solicitată şi a avut în vedere, la soluţionarea cauzei, înscrisurile emanate de la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă, între termenele de judecată, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, având obligaţia să depună diligenţele necesare în acest sens şi să urmărească finalizarea procesului, astfel că, dreptul la apărare al părţii căreia nu i-au fost comunicate aceste înscrisuri, din oficiu, nu a fost afectat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere şi faptul că înscrisurile nu au fost comunicate din oficiu niciuneia dintre părţi, iar în acest sens, jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. relevă că, atunci când un document nu a fost comunicat niciuneia dintre părţi, egalitatea de arme nu este încălcată (M. S. c. Finlandei, 46601/99, 22 martie 2005; Krcmar şi alţii c. Republicii Cehe, 35376/97, 3 martie 2000; Niderost Huber c. Elveţia, 18 februarie 1997).

Criticile recurentei-pârâte referitoare la prerogativele reprezentării de către administratorul societăţii, precum şi decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, invocată în acest sens, nu pot fi reţinute în cauză, raportat la dezlegările şi îndrumările obligatorii statuate prin decizia de casare pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în primul ciclu procesual, chestiunea ce trebuia dezlegată de către instanţa de fond fiind aceea de a se stabili dacă reclamantul a exercitat efectiv funcţia de administrator a societăţii B. S.R.L. în perioada evaluării.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii sau a dreptului la apărare al recurentei-pârâte, iar sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 13/F-CONT din 18 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.