Standing of statutory administrator to file tax objection during insolvency and sufficiency of administrative appeal motivation

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B., prin asociat coordonator practician în insolvenţă C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, anularea Deciziei nr. 13/30.05.2016 privind soluţionarea contestatiei depuse de A. S.R.L. în insolvenţă, împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.02.2016, precum şi a actelor fiscale administrative care stau la baza acesteia, respectiv Dispoziţia privind măsurile stabilite de inspecţia fiscală nr. x/18.02.2016 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/18.02.2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea - Serviciul de Inspecţie Fiscală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4154 din 06 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13/30.05.2016, emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea şi a obligat pârâta la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele fiscale nr. 365458/18.02.2016, înregistrată sub nr. x/14.04.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4154 din 06 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a prevederilor pct. 2.2 şi 2.3 din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, deoarece contestaţia a fost formulată de către D., care nu avea calitatea de a o formula.

De asemenea, recurenta-pârâtă susţine nemotivarea contestaţiei administrative, în raport de prevederile art. 11.1 lit. a) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi consideră că în mod nelegal instanţa de fond a respins această apărare în soluţionarea cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 mai 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar B., a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

În motivare, a arătat că, pe de o parte, prin încheierea de şedinţă din data de 11 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, iar pe de altă parte, contestaţia administrativă a fost motivată atât în fapt, cât şi în drept.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale aplicabile, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/18.02.2016 s-au dispus faţă de reclamantă următoarele măsuri:

- Măsura nr. 1, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a depune alte declaraţii 394 "Declaraţii informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional" corect completate pentru luna octombrie 2012, noiembrie 2012, aprilie 2013, iulie 2013, septembrie 2013, iulie 2014, august 2014, septembrie 2014, octombrie 2014, noiembrie 2014 şi decembrie 2014, respectând prevederile Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3596/2011 privind declararea livrărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA cu modificările şi completările. Această obligaţie a fost stabilită în sarcina reclamantei în termen de 30 zile de la primirea dispoziţiei.

- Măsura nr. 2, prin care s-a reţinut că reclamanta are obligaţia de a depune alte declaraţii recapitulative privind livrările pentru perioada decembrie 2011, ianuarie 2012, august 2012, septembrie 2012, decembrie 2012, ianuarie 2013, iulie 2013, august 2013, aprilie 2014 şi mai 2014, unde va declara corect achiziţiile intracomunitare de bunuri şi servicii efectuate, cu respectarea prevederilor Ordinul Preşedintelui AN.A.F. nr. 76/2010, în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei.

- Măsura nr. 3 constă în obligarea reclamantei de a-şi diminua pierderea fiscală înregistrată în registrul de evidenţă fiscală stabilită pentru perioada 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2013, în sumă de 1.291.498 RON şi pentru perioada 01 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2014, în sumă de 658.169 RON, cu veniturile suplimentare şi cu cheltuieli suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală.

Împotriva acestei dispoziţii a formulat intimata-reclamantă contestaţie, înregistrată la A.J.F.P. Tulcea - Registratura generală sub nr. x/14.04.2016 şi la A.J.F.P. Tulcea - Inspecţie Fiscală sub nr. x/14.04.2016.

Prin Decizia nr. 13/30.05.2016, a fost respinsă contestaţia pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale conform prevederilor pct. 12.1 lit. b) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015, referitor la soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale şi, ca neîntemeiată şi nemotivată, conform prevederilor pct. 11.1 lit. a) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, referitor la soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Cu privire la criticile recurentei-pârâte referitoare la faptul că formularea contestaţiei de către D. nu respectă prevederile art. 269 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi a pct. 2.2 şi 2.3 din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F nr. 3741/2015, Înalta Curte le va respinge ca nefondate, reţinând, în acord cu opinia primei instanţe, că formularea contestaţiei s-a făcut cu deplina respectare a dispoziţiilor legale, astfel încât, în mod greşit s-a considerat de către autoritatea pârâtă că aceasta nu este formulată de un reprezentant al reclamantei.

În primul rând, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte au ca fundament premisa greşită că la momentul formulării contestaţiei societăţii debitoare i-ar fi fost ridicat dreptul de administrare. Or, aşa cum rezultă din încheierea din data de 11 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei în privinţa reclamantei, deşi societatea se afla în procedura de faliment în forma generală, administratorului D., care avea calitatea de reprezentant al societăţii la data formulării contestaţiei, nu i-a fost ridicat dreptul de administrare în cadrul procedurii insolvenţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 85/2014, "După deschiderea procedurii şi numirea administratorului special, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor îşi suspendă activitatea şi se va putea întruni, la convocarea administratorului judiciar, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de prezenta lege.", iar conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor."

În ceea ce priveşte atribuţiile administratorului judiciar, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, acesta poate introduce acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, se constată că, întrucât nu i s-a ridicat dreptul de administrare, administratorul statutar are dreptul de a conduce activitatea societăţii în insolvenţă şi de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii, inclusiv în relaţiile cu organele fiscale, respectiv de a formula contestaţie împotriva unor măsuri dispuse de către acestea.

În plus, la data formulării şi depunerii contestaţiei, nu a fost convocată Adunarea Generală a Asociaţilor în vederea desemnării administratorului special al societăţii debitoare, astfel că activitatea debitoarei era condusă de administratorul statutar al acesteia, sub supravegherea administratorului judiciar. Din cuprinsul corespondenţei purtate între autoritatea pârâtă şi administratorul judiciar provizoriu rezultă că, acesta din urmă a înaintat şi un exemplar al contestaţiei purtând semnătura administratorului judiciar, arătând de asemenea că îşi însuşeşte contestaţia formulată de către societatea debitoare.

Înalta Curte va respinge ca nefondate şi criticile formulate de către recurenta-pârâtă referitoare la presupusa nemotivare a contestaţiei administrative.

Înalta Curte constată, în primul rând că, deşi susţine nemotivarea contestaţiei, prin Decizia nr. 13/30.05.2016, contestată în cauză, autoritatea pârâtă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 11.1 lit. a) din Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3741/2015, în detrimentul dispoziţiilor art. 11.1 lit. b) din acelaşi ordin. Astfel, se face referire la ipoteza respingerii contestaţiei ca neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat, iar nu la ipoteza prevăzută la lit. b), care stabileşte posibilitatea respingerii contestaţiei ca nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei.

De asemenea, deşi recurenta-pârâtă învederează că prin contestaţia formulată, intimata - reclamantă ar face referire doar la sumele stabilite prin Decizia de impunere nr. x din 18 februarie 2016 şi la modul în care s-a considerat vătămată prin stabilirea acestor sume şi nu la măsurile dispuse prin Dispoziţia nr. 365458 din 18 februarie 2016, Înalta Curte constată din cuprinsul contestaţiei (paginile 11-13, respectiv filele x din vol. II al dosarului insteanţei de fond) că reclamanta a expus considerentele pentru care apreciază măsurile dispuse ca fiind nelegale, aceasta prezentând atât argumente de fapt, cât şi de drept, întemeiate pe prevederile Ordinului nr. 702/2007, respectiv ale Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 537/2007 şi 76/2010, invocând, totodată, şi prevederi de drept european, precum şi hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin urmare, având în vedere că autoritatea pârâtă nu a răspuns cricilor formulate prin contestaţia administrativă şi nu a analizat în concret legalitatea şi temeinicia Dispoziţiei de măsuri stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 18 februarie 2016, prin raportare la aceste critici, reţinând doar neîndeplinirea unor cerinţe de procedură, în mod corect prima instanţă a dispus obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei înregistrate sub nr. x/14.04.2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 4154 din 06 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.