Direct judicial challenge to pre-objection financial correction note inadmissible under mandatory administrative procedure for EU fund claims.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene -Direcţia Generală Autoritate de Management pentru programul operaţional "Creşterea Competitivităţii E" ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea corecţiei financiare în valoare de 4.148,00 RON, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 4765/04.03.2015, transmisă sub semnătură la data de 09 martie 2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3971 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. I.M. Georgescu Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3971 din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant învederează că, în mod eronat a reţinut instanţa de fond faptul că, Decizia nr. 75061/02.09.2016 reprezintă actul administrativ prin care ar fi fost soluţionată contestaţia administrativă. În acest sens arată şi faptul că această decizie nu i-a fost comunicată anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată apreciază că preluarea în mod exclusiv a considerentelor prezentate de către pârâtă, fără a ţine cont de precizările sale, a condus la interpretarea abuzivă a situaţiei de fapt.

Cu privire la fondul cauzei, a susţinut că se impunea admiterea cererii de chemare în judecată şi consideră corecţia aplicată, în cuantum de 5% din valoarea contractului, nelegală, fiind stabilie cu nerespectarea principiului neretroactivităţii legii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 mai 2018, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a învederat că actul administrativ ce putea fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ era doar Decizia nr. 75061/02.09.2016.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, este invocat formal de către recurentul-reclamant, având în vedere că prin cererea de recurs nu se formulează critici care să se subsumeze acestui motiv de recurs.

În consecinţă, acest motiv de recurs va fi respins de către instanţa de control judiciar.

II.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deşi se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situaţie în care acest motiv de casare apare ca nefondat.

II.3. Cu privire la criticile de nelegalitate, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, recurentul-reclamant este beneficiar al proiectului "E-cord center - multiplicarea şi proximizarea serviciilor de electrocardiografie ale Institutului de Boli Cardiovasculare Iaşi pentru cetăţenii din regiunea Nord-Est", pentru care a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/02.09.2010, în cadrul POS CCE, Axa prioritară 3, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile în vederea implementării proiectului.

În scopul implementării acestui proiect, Institutul de Boli Cardiovasculare "Prof. Dr. George I.M. Georgescu" Iaşi a încheiat Contractul de servicii nr. x/15.09.2010, cu A..

Urmare a verificării procedurii de atribuire aferentă Contractului de servicii nr. x/15.09.2010, au fost constatate abateri cu privire la aplicarea prevederilor legale referitoare la achiziţiile publice, respectiv aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie restrictive, fiind emisă Suspiciunea de neregulă nr. 15175/25.09.2014.

Ca urmare a verificării efectuate privind cele constatate prin Suspiciunea de neregulă nr. 15175/25.09.2014, a fost emisă Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.03.2015.

Apreciind că Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.03.2015 a fost emisă în contradicţie cu situaţia de fapt incidentă şi cu normele legale aplicabile, recurentul-reclamant a formulat contestaţia administrativă nr. 7767.705/02.04.2015

Prin Decizia rectificativă nr. 75061/02.09.2016, emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POS CCE, s-a dispus menţinerea prevederilor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.03.2015.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, "Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă" [alin. (1)], iar "Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii" [alin. (2)].

De asemenea, potrivit art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, "Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, din economia dispoziţiilor legale menţionate rezultă că nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare reprezintă titlul de creanţă care poate fi contestat pe cale administrativă, potrivit procedurii speciale instituite de O.G. nr. 66/2011, iar după finalizarea acestei proceduri, numai decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată de contestatar la instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform prevederilor legale menţionate, O.U.G. nr. 66/2011 reglementează atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 46-47), cât şi procedura judiciară de urmat [art. 51 alin. (2)].

Prin urmare, în temeiul acestor dispoziţii legale şi a art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Această interpretare este în acord cu principiul instituit de legiuitor în materia contenciosului administrativ şi fiscal, respectiv acela al obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile, pentru a da posibilitatea organului emitent al actului să revină asupra acestuia.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de judecată, nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanţă, care are posibilitatea de a-şi revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

De asemenea, caracterul obligatoriu al acestei proceduri prealabile nu este contrazis de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care, o dată în plus, califică natura juridică a acestei proceduri, reafirmând dreptul instituţional de acces liber la instanţă şi poziţionând acest moment procesual în succesiunea obligatorie a actelor procedurale pe care trebuie să le parcurgă cel vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora Decizia nr. 75061/02.09.2016 nu i-ar fi fost comunicată anterior formulării cererii de chemare în judecată, nu sunt de natură să răstoarne raţionamentul expus anterior şi, în consecinţă, motivele de nelegalitate vizând Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 4765/04.03.2015, nu pot fi analizate decât în contextul cenzurării unei decizii de soluţionare a contestaţiei, ce a analizat fondul raportului juridic.

Faţă de soluţia prefigurată prin considerentele expuse anterior, Înalta Curte, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, întrucât acestea vizează fondul cauzei, a cărui judecare este paralizată de admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Pentru argumentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. George I. M. Georgescu Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 3971 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.