Standing of disciplinary bodies as public authorities in administrative litigation and liability for court costs

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judeceată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 16 din data de 18 august 2017 emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, solicitând admiterea contestaţiei, modificarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea acţiunii disciplinare, în subsidiar, în cazul în care se va aprecia doar în parte întemeiată contestaţia, a solicitat să se dispună aplicarea unei sancţiuni mai blânde.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 16 din 18 august 2017 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., solicitând admiterea contestaţiei şi schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei Colegiului Director al C.E.J. Timişoara împotriva Hotărârii nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Timişoara şi, pe cale de consecinţă, a aplicării unei sancţiuni corespunzătoare.

La termenul de judecată din data de 01 noiembrie 2017 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 19 din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină,

- a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - Colegiul Director şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină,

- a anulat Hotărârea nr. 1/19.05.2017 emisă de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - Consiliul de Disciplină şi Hotărârea nr. 16/18.08.2017 emisă de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină.

- a respins contestaţia formulată de reclamanta Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - Colegiul Director, în contradictoriu cu pârâtul A. şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină,

- a obligat pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - Colegiul Director şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină la plata în solidar a cheltuielilor de judecată către reclamantul A., în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) şi cheltuieli de deplasare (300 RON).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 19 din 23 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea capătului de cerere privind obligarea sa, în solidar cu Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că prin sentinţa recurată s-au încălcat norme de ordine publică prin extinderea unor prerogative legale conferite Comisiei Superioare de Disciplină, determinate în Legea nr. 188/2000, în sensul atribuirii, în mod nelegal, în sarcina sa, a unor obligaţii privind reprezentarea în instanţă şi achitarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă consideră şi că soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasivă a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1), art. 33 alin. (2), art. 26 alin. (1) şi art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a art. 76 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, a art. 55 alin. (3) din Statutul Executorilor judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, precum şi ale art. 1, art. 3 şi art. 9 din Regulamentul de funcţionare al Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 4/23.05.2014 a Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 aprilie 2018, intimatul-reclamant A. a învederat că lasă la aprecierea instanţei de recurs soluţionarea cererii de recurs formulată în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează:

II.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, este invocat formal de către recurenta-pârâtă, având în vedere că prin cererea de recurs nu se formulează critici care să se subsumeze acestui motiv de recurs.

În consecinţă, acest motiv de recurs va fi respins de către instanţa de control judiciar.

II.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă, se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză a fost motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acestei excepţii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deşi se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situaţie în care această susţinere apare ca nefondată.

II.3. Cu privire la criticile de nelegalitate, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, în fapt, în temeiul prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea 188/2000, s-a procedat la efectuarea unui control profesional la B.E.J. A. din circumscripţia Judecătoriei Caransebeş, în data de 20 septembrie 2016. În urma celor constatate, prin Actul de promovare a acţiunii disciplinare înregistrate sub nr. x/07.04.2017, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a sesizat Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu acţiune disciplinară.

Prin Hotărârea nr. 1/19.05.2017, emisă de Consiliul de Disciplină al Camerei a fost admisă în parte acţiunea disciplinară, pentru abaterile prevăzute de art. 47 lit. c), lit. e) teza a II-a şi lit. g) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, respectiv:"săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale", "neglijenţa în efectuarea lucrărilor" şi "omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2)." Prin aceeaşi hotărâre, a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc fiind amendat cu suma de 3.000 RON.

Împotriva Hotărârii nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a formulat contestaţie Colegiul Director al C.E.J. Timişoara, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul aplicării unei sancţiuni corespunzătoare şi susţinând că, deşi cele prezentate în acţiunea disciplinară au fost reţinute şi de Consiliul de Disciplină, Consiliul de Disciplină a aplicat o sancţiune prea blândă raportat la abaterile săvârşite de executorul judecătoresc.

Împotriva aceleiaşi hotărâri de sancţionare, a formulat contestaţie şi executorul judecătoresc A., înregistrată la C.S.D. sub nr. x/26.06.2017, solicitând respingerea acţiunii disciplinare sau, în subsidiar, aplicarea unei sancţiuni mai blânde, în cazul în care se va aprecia întemeiată contestaţia sa doar în parte.

Prin Hotărârea nr. 16/18.08.2017 dată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Comisia Superioară de Disciplină, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul A., a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a fost modificată Hotărârea nr. 1/19.05.2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în sensul că, a diminuat cuantumul amenzii aplicate executorului judecătoresc A. de la suma de 3.000 RON la suma de 1.000 RON, fiind respinsă ca nejustificată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de contestatorul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Înalta Curte reţine că Hotărârea nr. 16/18.08.2017 este emisă de o autoritate publică, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, pliindu-se pe definiţia de la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:

"orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 29 din Legea nr. 188/2000, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este organizaţia profesională cu personalitate juridică formată din toţi executorii judecătoreşti.

Totodată, actele emise de această autoritate publică în materie disciplinară sunt specifice puterii publice, în condiţiile în care actele îndeplinite de executorul judecătoresc sunt acte de autoritate publică, iar drepturile şi obligaţiile acestuia, inclusiv răspunderea disciplinară, sunt stabilite exclusiv prin lege, astfel încât antrenarea răspunderii disciplinare priveşte executarea în concret a legii.

Se observă, astfel, din continutul Legii nr. 188/2000, că Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti are un ansamblu de organisme interne, generate de organizarea sa internă, fiecare dintre acestea cu competenţe specifice.

În ceea ce priveşte Comisia Superioară de Disciplină, aceasta reprezintă autoritatea cu competenţe în materie disciplinară în privinţa executorilor judecătoreşti, fiind, în condiţiile Legii nr. 188/2000 privind statutul executorilor judecătoreşti şi al Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 21/2000, entitate abilitată să soluţioneze contestaţiile formulate de către cei interesaţi împotriva hotărârilor pronunţate de către consiliile de disciplină din cadrul camerelor executorilor Judecătoreşti de pe lângă curţile de apel.

În speţă, s-a solicitat anularea hotărârii emise de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Rezultă că, în privinţa actului contestat se regăsesc toate trăsăturile actului administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Corelativ acestei naturi juridice a actului contestat, hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină, aşa cum prevede 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 şi contrar susţinerilor recurentei-pârâte, calitatea procesuală pasivă revine, potrivit regulii generale în contencios administrativ, emitentului actului.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., republicat, calitatea procesuală presupune transpunerea în plan procesual raportului juridic de drept substanţial, sub toate componentele acestuia, inclusiv din perspectiva subiectelor raportului de drept substanţial, ce dobândesc, astfel, calitate procesuală activă sau pasivă, după caz.

În consecinţă, având în vedere calitatea Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti de emitent al actului administrativ atacat, se justifică calitatea procesuală pasivă a acestui organism în cauză, din perspectiva dispozitiilor art. 36 C. proc. civ., republicat, iar Înalta Curte reţine şi că, în sens contrar, nu s-ar fi putut realiza controlul de către instanţa de judecată a actului administrativ contestat, fără ca emitentul să fie parte şi să-şi exercite în condiţii procedurale drepturile procesuale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte va respinge ca nefondate şi criticile formulate de către recurenta-pârâtă referitoare la lipsa personalităţii juridice proprii.

Capacitatea procesuală specială a entităţilor juridice în materia contenciosului administrativ nu se suprapune cu personalitatea juridică şi rezultă din calitatea acestora de emitent a actelor administrative atacate.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesual pasivă autorităţilor publice de stat sau locale, ca subiect de drept public. Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorităţii publice. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi, deci, personalitate juridică, în sensul civil al noţiunii.

În raport de aceste considerente, sunt titulare de drepturi şi obligaţii în raporturile de drept administrativ deduse judecăţii şi autorităţile emitente ale operaţiunilor administrative dar şi autorităţile care, potrivit legii, sunt abilitate să soluţioneze anumite etape ale procedurii administrative contestate, cum este cazul intimatei-pârâte Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentinţa civilă este legală, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti împotriva sentinţei civile nr. 19 din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.