Ministry's revocation of foreign doctor's study acceptance annulled; appeal dismissed as unfounded.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal Timișoara's judgment, which had partially upheld the administrative action and annulled the Ministry of Education's revocation letter of the study acceptance letter. The dispute concerned the legality of the Ministry's annulment of a study acceptance letter issued to a foreign citizen for post-university medical residency, after the Ministry invoked the exception of illegality of that acceptance letter. The Court held that the acceptance letter was an individual administrative act under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, issued by a public authority in a public power regime to concretely execute the law (Order No. 3855/2016), thereby creating legal effects; therefore, its legality could be examined by way of the exception under Article 4(1) of the same law, regardless of its form, denomination, or being drafted in English, as the legal nature of an administrative act is determined by its legal effects, not its outward form.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ, Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat; Ministry's revocation of foreign doctor's study acceptance annulled; appeal dismissed as unfounded: The dispute concerned the legality of the Ministry's annulment of a study acceptance letter issued to a foreign citizen for post-university medical residency, after the Ministry invoked the exception of illegality of that acceptance letter. The Court held that the acceptance letter was an individual administrative act under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, issued by a public authority in a public power regime to concretely execute the law (Order No. 3855/2016), thereby creating legal effects; therefore, its legality could be examined by way of the exception under Article 4(1) of the same law, regardless of its form, denomination, or being drafted in English, as the legal nature of an administrative act is determined by its legal effects, not its outward form.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: the court dismissed the appeal as unfounded because the claimed violation of substantive law was not established.
Legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 mai 2017, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei - Direcţia Generală Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene şi Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" Timişoara, a solicitat instanţei să constate nelegalitatea anulării către parat a Scrisorii de acceptare la studii cu nr. x/13.12.2016 emisă pe numele reclamantei.
Pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Scrisorii de acceptare la studii nr. x/13.12.2016.
La data de 16 noiembrie 2017, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată cu privire la obiectul cererii, în raport de documentaţia depusă de pârât, respectiv că înţelege să solicite anularea adresei nr. x/27.02.2017 şi, totodată, a adresei nr. x/08.03.2017 emisă de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 23 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de reclamanta A. privitor la excepţia de nelegalitate a scrisorii de acceptare la studii, ridicată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale;
- a admis excepţia de nelegalitate a Scrisorii de acceptare la studii nr. x/13.12.2016 emisă de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, în favoarea reclamantei A. şi, în consecinţă, a constatat nelegalitatea acesteia;
- a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) - Direcţia Generală Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene şi Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" Timişoara;
- a dispus anularea adresei nr. x/27.02.2017 emisă de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale;
- a respins în rest acţiunea.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 23 din 29 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a scrisorii de acceptare la studii, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.
Recurenta-reclamanta învederează că excepţia de nelegalitate poate fi invocată numai în ceea ce priveşte cazul unui act administrativ cu caracter individual, iar instanţa de fond, în mod greşit a considerat că scrisoarea de acceptare la studii, redactată în limba engleză, este un act administrativ unilateral sau individual, în accepţiunea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, susţine că, întrucât scrisoarea de acceptare la studii nu era redactată în limba oficială a României şi nu i-a fost comunicată, aceasta nu îndeplinea condiţiile de validitate a unui act administrativ individual, motiv pentru care legalitatea acestui act nu poate fi cercetată pe calea excepţiei de nelegalitate. În acest sens, face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a stabilit că pe calea excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forţă juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 aprilie 2018, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.
În motivare, a arătat că sentinţa civilă recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor incidente în cauză, respectiv a prevederilor art. 1 din Ordinul nr. 3855/2016.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă invocă drept motiv de reformare a sentinţei primei instanţe greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii invocată în privinţa excepţiei de nelegalitate, motiv ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, dar cu privire la care se constată că nu este fondat.
Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, urmare a solicitării adresate Ministerului Educaţiei Naţionale, reclamantei A. i-a fost eliberată la data de 13 decembrie 2016, Scrisoarea de acceptare la studiile postuniversitare de rezidenţiat în România, purtând nr. x/13.12.2016, începând cu anul universitar 2016-2017, în aplicarea prevederilor Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3855/2016, prin care s-a aprobat "Metodologia de primire la studii şi şcolarizare a cetăţenilor străini în unităţile de învăţământ preuniversitar/instituţiile de învăţământ superior de stat şi particular acreditate, în anul şcolar/universitar 2016-2017" .
La o dată ulterioară, 27 februarie 2017, prin adresa nr. x, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a anulat scrisoarea de acceptare la studii a reclamantei, ca urmare a constatării unei erori informatice şi a încunoştinţat pârâta UMF "Victor Babeş" Timişoara despre acest aspect, solicitându-i şi luarea măsurilor care se impun .
În consecinţă, intimata-pârâtă UMF "Victor Babeş" Timişoara, prin adresa nr. x/08.03.2017, a procedat la încunoştiinţarea reclamantei despre măsura de anulare a scrisorii de acceptare la studii .
Împotriva adresei nr. x/27.02.2017, actul de anulare a scrisorii de acceptare la studii, reclamanta a formulat contestaţie în temeiul art. 1 alin. (6) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale, prin întâmpinarea formulată în dosarul instanţei de fond, a invocat excepţia de nelegalitate a Scrisorii de acceptare la studii nr. x/13.12.2016.
Critica recurentei-reclamante referitoare la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii invocată în privinţa excepţiei de nelegalitate, este nefondată şi, în acord cu opinia primei instanţe, va fi respinsă ca atare.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forma în vigoare la data de referinţă, "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate."
Se observă că textul legal anterior citat impune condiţia ca excepţia de nelegalitate să vizeze un act administrativ unilateral cu caracter individual, condiţie care, în prezenta cauză, este îndeplinită.
Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din legea mai sus indicată defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar elementele esenţiale reglementate de această normă pentru calificarea unui act juridic ca act administrativ se regăsesc în cauză.
În speţă, scrisoarea de acceptare la studii emisă în favoarea recurentei-reclamante îndeplineşte cerinţele legale de mai sus, aceasta constituind un act administrativ individual, deoarece o vizează pe recurentă, este emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale, o autoritate publică centrală, în regim de putere publică, în scopul executării în concret a legii reprezentate de Ordinul nr. 3855/2016, privind aprobarea Metodologiei de primire la studii şi şcolarizare a cetăţenilor străini în unităţile de învăţământ preuniversitar/instituţiile de învăţământ superior de stat şi particular acreditate, în anul şcolar/universitar 2016 - 2017, iar emiterea acestui act administrativ dă naştere unui raport juridic prin efectele produse, respectiv acceptarea la studii a recurentei, încadrată astfel sistemului de învăţământ postuniversitar românesc (rezidenţiat), în domeniul Medicină, în limba română.
Contrar criticilor recurentei-reclamante, referitoare la forma scrisorii de acceptare, în analiza naturii juridice a unui act administrativ, esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce acesta, natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea sa, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 30 din Ordinul nr. 3855/2016, care reglementează procedura de admitere a candidaţilor străini în învăţământul postuniversitar din România:
a) dosarele se transmit direct la instituţiile de învăţământ superior acreditate pentru care optează;
b) instituţiile de învăţământ superior evaluează dosarele, conform reglementărilor în vigoare, şi comunică MENCS - DGRIAE lista persoanelor propuse pentru eliberarea scrisorii de acceptare la studii;
c) lista candidaţilor va fi transmisă MENCS până cel târziu la data de 10 martie a fiecărui an, conform machetei prevăzute în anexa nr. 4;
d) lista va fi însoţită de o copie a dosarului candidatului conform art. 29;
e) după analiza dosarului, MENCS emite scrisoarea de acceptare la studii în limba engleză sau franceză, după caz;
f) scrisoarea de acceptare la studii este singurul document necesar şi obligatoriu pentru înmatricularea la studii în România a cetăţenilor străini;
g) MENCS transmite scrisorile de acceptare la studii instituţiilor de învăţământ superior şi, după caz, misiunilor diplomatice;
h) dosarele incomplete nu vor fi procesate, fiind declarate respinse. În cazul completării dosarelor, instituţiile de învăţământ superior vor relua paşii descrişi în procedura de admitere, în vederea procesării acestora de către MENCS;
i) dosarele candidaţilor respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut vor fi restituite de instituţiile de învăţământ superior, în cel mult 48 de ore de la depunerea cererii, fără perceperea unor taxe suplimentare."
În ceea ce priveşte trimiterile recurentei-reclamante la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea nu sunt relevante deoarece se raportează la situaţii juridice şi factuale diferite de cele reţinute în prezenta cauză dedusă judecăţii, astfel că nu vor fi avute în vedere în soluţionarea recursului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei cu privire la respingerea de către instanţa de fond a excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 23 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.