Admissibility of unconstitutionality challenge to civil procedure finality provisions based on fair trial arguments

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 19 mai 2005, sub nr. dosar x/2005, reclamanta Gospodărie Comunală S.A. a solicitat obligarea pârâţilor Oms România S.R.L., A. S.R.L., B. S.A., C. S.R.L. şi D., la plata în solidar a sumei de 1.750.038,30 RON cu titlu de penalităţi de întârziere aferente contractului de execuţie nr. x/20.09.2012 privind Reabilitarea şi extinderea staţiei de epurare - Aglomerarea Întorsura Buzăului-CL.

Printr-o altă cerere de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta C. S.R.L. a solicitat anularea adresei nr. x/03.04.2017 şi a adresei nr. x/31.01.2017, ambele emise de E. S.R.L., precum şi obligarea pârâtei Gospodărie Comunală S.A. la plata lucrărilor executate de asociatul S.C. C. S.R.L. şi nedecontate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 octombrie 2018, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Gospodărie Comunală S.A. la plata lucrărilor executate de asociatul C. S.R.L. şi nedecontate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente şi formarea unui nou dosar, cu nr. x/2018, care a fost conexat la prezenta cauză cu nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2018, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Covasna.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 19 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Covasna, secţia civilă a constatat perimarea ambelor cereri de chemare în judecată ce fac obiectul prezentei cauze.

3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 19/14.01.2020, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă şi procedura derulată în faţa instanţei de control judiciar

Împotriva sentinţei civile nr. 19 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă, a declarat recurs reclamanta Gospodărie Comunală S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe, în vederea soluţionării fondului cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 13 martie 2020.

La data de 11 mai 2020, recurenta-reclamantă Gospodărie Comunală S.A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus, printre alte soluţii, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta-reclamantă Gospodărie Comunală S.A. .

5. Calea de atac exercitată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva încheierii din data de 03 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Gospodărie Comunală S.A., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 634 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a apreciat că erau întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Recurenta consideră că excepţia de neconstituţionalitate are legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul că prin menţinerea dispoziţiilor criticate, i se limitează drepturile constituţionale, respectiv dreptul la un proces echitabil şi apreciază că a evidenţiat cum este încălcat dreptul la un proces echitabil de norma criticată.

6. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări de către intimaţii-pârâţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Gospodărie Comunală S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimata societatea E. S.R.L., întrucât, obiectul recursului îl constituie verificarea legalităţii încheierii prin care s-a pronunţat instanţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv dacă au fost avute în vedere şi au fost aplicate în mod corect dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

De asemenea, şi în ipoteza în care cauza a fost soluţionată definitiv în favoarea recurentei-reclamante, aceasta justifică interes în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru eventualitatea în care una din părţile adverse ar formula o cale de atac extraordinară prin care s-ar urmări desfiinţarea hotărârii definitive pronunţate în cauză.

Pe fondul recursului, în ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat. Astfel, prima instanţă a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, încheierea atacată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul cauzei a analizat în mod adecvat circumstanţele cauzei şi textul de lege incident, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a condus la soluţia de respingere a cererii cu care a fost învestit.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză.

De altfel, analiza instanţei de judecată era circumscrisă, în cauză, exclusiv analizării condiţiilor cumulative de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, caz în care, constatând că una dintre aceste condiţii nu este îndeplinită (respectiv legătura cu cauza a normei vizată de excepţia de neconstituţionalitate), examinarea celorlalte condiţii se dovedea a fi inutilă.

Nefondate sunt şi criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţinând că textul de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată nu are legătură cu soluţionarea cererii de recurs, astfel cum în mod corect s-a reţinut prin încheierea recurată.

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, astfel cum a fost motivată de recurenta-reclamantă, nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"(1) Sunt hotărâri definitive:

(…) 2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs,

(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Totodată, art. 21 alin. (3) din Constituţie, în raport cu care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., prevede:

"(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

(i) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

(ii) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

(iii) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

De asemenea, condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Prin urmare, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că, deşi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ. a fost invocată la cererea recurentei-reclamante în faţa Curţii de Apel Braşov, iar, anterior, nu s-a pronunţat o decizie a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate de petentă ca fiind neconforme cu legea fundamentală, în cauză nu este îndeplinită cerinţa ca excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, Înalta Curte constată că, deşi a invocat formal neconstituţionalitatea prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României, în motivarea excepţiei, recurenta-reclamantă a criticat în realitate raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, iar prin mecanismul excepţiei de neconstituţionalitate, solicită chiar soluţionarea căii de atac cu care a fost învestită instanţa de recurs, în condiţiile în care, criticile din recurs vizează aspectul inaplicabilităţii instituţiei perimării, raportat la interpretarea dorită de recurentă cu privire la prevederile legale ce fac obiectul sesizării.

Prin urmare, ceea ce invocă recurenta este încălcarea dreptului său la un proces echitabil, ca urmare a interpretării şi aplicării de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia perimării.

Or, efectuarea controlului de legalitate asupra raţionamentului juridic al instanţei de fond nu este atributul Curţii Constituţionale, ci al instanţei de control judiciar, considerent pentru care, apreciind că în cauză nu se invocă în fapt neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, ci se formulează critici în privinţa raţionamentului instanţei de fond, Înalta Curte, în acord cu opinia curţii de apel, constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum este motivată de recurenta-reclamantă, este inadmisibilă, în cuprinsul cererii neformulând veritabile critici de neconstituţionalitate.

Partea care ridică excepţia de neconstituţionalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care doreşte să le supună controlului constituţional, ci are obligaţia să raporteze aceste dispoziţii la legea fundamentală şi să-şi argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestor dispoziţii asupra soluţionării cauzei.

În acest sens, aminteşte Înalta Curte că excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României, iar potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

Totodată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se formulează de o parte din proces în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea litigiului, întrucât Legea nr. 47/1992 stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa de judecată efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 neoferind, într-adevăr, instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Gospodărie Comunală S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimata societatea E. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Gospodărie Comunală S.A. împotriva încheierii din 03 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2020.