Conflict of interest for public official acting as evaluation committee secretary and bidder in the same public tender

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi B., anularea şi suspendarea Raportului de evaluare nr. x/10.04.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1873/CA din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 190/F/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor invocate prin cererea introductivă, arătând că sentina instanţei de fond este nemotivată şi pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare.

A arătat recurentul că a încunoştiinţat în scris şi anterior conducerea instituţiei despre intenţia sa de a participa la a doua licitaţie, iar instituţia nu a dispus nicio interdicţie în ceea ce-l priveşte pe recurentul-reclamant.

A subliniat faptul că nu a fost implicat în concret în procesul de verificare/evaluare a ofertelor şi nu a participat ca membru al comisiei în şedinţa de verificare/evaluare/adjudecare a ofertelor din data de 18.07.2013. A arătat că nu a semnat niciun document al acestei comisii, iar actele semnate anterior nu au avut niciun adjudecatar.

Recurentul a subliniat faptul că nu a avut atribuţii de principiu sau concrete de evaluare/verificare a ofertelor nici anterior şi nici ulterior şedinţei de adjudecare, deoarece a avut atribuţii de secretariat şi nu atribuţii decizionale.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar actul emis de pârâtă, prin care s-a reţinut faptul că reclamatul se află într-o situaţie de conflict de interese, întrucât a participat în calitate de secretar al Comisiei de evaluare a ofertelor la adjudecarea închirierii prin licitaţie a imobilului situat în municipiul Săcele şi, deşi avea un interes personal în luarea deciziei de închiriere a imobilului, nu a renunţat la calitatea de secretar al Comisiei de evaluare a imobilului adjudecat.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins cererea de suspendare a executării actului atacat şi, de asemenea, a respins cererea de anulare a raportului de evaluare contestat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul, având calitatea de membru în comisia de evaluare, nu poate să suţină că nu a fost implicat în procedura de evaluare a ofertelor, fiind incidente în cauză prevederile art. 79 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (4) coroborate cu dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

A arătat instanţa de fond că este irelevant faptul că a fost singurul ofertant, întrucât simpla participare la procedura de licitaţie a reclamantului, în calitate de secretar al Comisiei de evaluare este de natură să aducă atingere principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent, întrucât acesta nu a adus motive care să răstoarne argumentele esenţiale reţinute de instanţa de fond în soluţionarea cauzei.

Recurentul susţine că a încunoştiinţat în scris conducerea instituţiei despre intenţia sa de a participa la a doua licitaţie, iar instituţia nu a dispus nicio interdicţie în ceea ce-l priveşte, însă instanţa de control judiciar reţine că recurentul invocă propria culpă, nefiind la latitudinea unei alte persoane/instituţii să ofere un sfat/interdicţie cu privire la respectarea principiilor care stau la baza exercitării unei funcţii ori cu privire la respectarea dispoziţiilor legale care guvernează instituţia conflictului de interese. Este lipsit de relevanţă faptul că s-a adresat autorităţii, în condiţiile în care recurentul-reclamant nu a invocat existenţa unor dispoziţii legale din care să se deducă faptul că nu există un conflict de interese în acest caz. Recuretul invocă motivul de casare prevăzut de dispoziţia art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., iar instanţa de recurs constată că hotărârea instanţei de fond este motivată în fapt şi în drept, răspunde întrutotul la apărările formulate de reclamant şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, considerent pentru are Înalta Curte reţine ca nefondat acest motiv de recurs invocat.

De asemenea, nici motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent nu este incident în cauză, Înalta Curte constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale aplicabile cauzei.

Înalta Curte reţine, în deplin acord cu considerentele instanţei de fond, faptul că recurentul-reclamant era ţinut să respecte regulile conflictului de interese, având în vedere calitatea sa de secretar al Comisiei de evaluare, fiind fără nicio relevanţă faptul că era singurul participant la procedura de licitaţie, având în vedere că simpla participare la procedura de licitaţie a secretarului Comisiei de evaluare este de natură să aducă atingere principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese.

Dispoziţiile art. 16 alin. (3) şi art. 18 din H.G. nr. 168/2007 prevăd faptul că secretarul comisiei de evaluare e numit de concedent dintre membrii acestuia, iar membrii comisiei trebuie să respecte regulile privind conflictul de interese. Înalta Curte constată că nu rezultă din actele dosarului faptul că reclamantul ar fi renunţat la calitatea de membru al Comisiei de evaluare ori că ar fi fost pierdută prin orice altă modalitate.

De asemenea, dispoziţiile art. 71 şi 79 din Legea nr. 161/2003 prevăd faptul că legiuitorul a instituit, prin intermediul reglementării conflictului de interese în Legea nr. 161/2003, o incapacitate specială în persoana funcţionarului public aflat în una dintre ipotezele expres prevăzute de lege, acesta neputând participa la rezolvarea unei cereri, luarea deciziei sau participarea la luarea deciziei.

Or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul-reclamant nu a adus un argument valabil, o probă decisivă, care să răstoarne raţionamentul instanţei de fond, care a reţinut că actul emis de pârâtă, obiect al acţiunii judiciare, este legal, dat în acord cu dispoziţiile art. 70, 71, 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât persoana recurentului-reclamant deţine o funcţie publică, în exercitarea acestei funcţii a participat la luarea unor decizii, iar respectivele decizii au putut fi influenţate de interesele sale patrimoniale.

Având în vedere că nu sunt incidente cauze de casare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va menţine soluţia dată ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 190/F/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.