Incompatibility between public office and merchant status requiring proof of effective economic activity, not mere formal registration

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând instanţei anularea Raportul de Evaluare nr. x/07.06.2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 175/CA/2017-PI din 18 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea reclamantului ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, întrucât nu a fost comerciant la momentul 2010, întrucât pentru începerea comerţului trebuia să ceară în prealabil înregistrarea calităţii sale de comerciant pentru începerea activităţii de comerţ. A arătat că înmatricularea este o cerinţă legală prealabilă pentru începerea activităţii economice sau a comerţului.

Recurentul-reclamant a precizat că înregistrarea şi autorizarea începerii activităţii este actul de naştere al persoanei fizice autorizate, dar aceasta va dobândi calitatea de comerciant abia atunci când va îndeplini actele şi faptele de comerţ, specifice meseriei, ocupaţiei sau profesiei ce i-au permis înregistrarea.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile aduse de recurent sentinţei atacate, cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor legii speciale în cauza dedusă judecăţii, sunt întemeiate şi urmează a fi casată sentinţa atacată, pentru argumentele următoare:

În fapt, recurentul-reclamant a solicitat instanţei de judecată anularea Raportului de evaluare nr. x/07.06.2017 întocmit de B. - inspector de integritate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. a), b), e) si f), art. 11, art. 21 şi Secţiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor si demnităţilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.

Astfel, situaţia de fapt a cauzei necontestată de părţi este aceea că în perioada 19.06.2012-24.06.2015, persoana evaluată- A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât a deţinut atât funcţia de primar al comunei Cămârzana, judeţul Satu Mare, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul " A." Persoană Fizică Autorizată, încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, reţinând faptul că pârâta ANI a aplicat corect dispoziţiile legale privind regimul incompatibilităţilor, întrucât reclamantul a deţinut simultan în perioada 19.06.2012 (data validării mandatului de primar) - 24.06.2015 (încetarea de drept a mandatului de primar), funcţia de primar al comunei Cămârzana, judeţul Satu Mare şi calitatea de comerciant persoană fizică titular în cadrul " A." Persoană Fizică Autorizată.

A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 stabilesc incompatibilitatea funcţiei de primar cu calitatea de comerciant persoană fizică, fiind fără relevanţă obiectul şi cuantumul activităţii, natura veniturilor sau profitul obţinut de comerciant. Prin urmare, pentru existenţa stării de incompatibilitate, a concluzionat instanţa de fond că este suficientă simpla deţinere de către reclamant a calităţii de comerciant persoană fizică în forma de organizare a întreprinderii individuale şi respectiv a funcţiei de primar, fără a fi necesar a se dovedi că persoana evaluată se comportă ca un comerciant persoană fizică. Legiuitorul nu s-a referit la exercitarea activităţii de comerciant, ci la deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică, astfel că nu sunt justificate susţinerile reclamantului referitoare la necesitatea efectuării unor acte şi fapte de comerţ în mod obişnuit, pentru a se reţine starea de incompatibilitate.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant contestă faptul încadrării în prevederea legală specială indicată în raportul contestat, cu privire la calitatea de comerciant necesară pentru a fi în prezenţa unei stări de incompatibilitate, iar instanţa de control judiciar va analiza aceast argument esenţial în dezlegarea cauzei.

Este evident că scopul legii speciale este acela de a sancţiona acele persoane care, prin activitatea desfăşurată, au avut activităţi incompatibile cu funcţia de demnitate publică deţinută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislaţia internă a principiului transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, respectiv transparenţă în modul de administrare şi utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Analizând sensul noţiunii de comerciant, Înalta Curte reţine că prin intrarea în vigoare a noului C. civ. au fost eliminate la nivel terminologic noţiunile de comerciant, acte şi fapte de comerţ, acestea fiind înlocuite cu noţiunile de profesionist, activităţi de producţie, comerţ.

Astfel, prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a prevăzut că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că simpla deţinere, pur formală, a două funcţii incompatibile nu poate determina stabilirea unei stări de incompatibilitate, ci numai exercitarea simultană a calităţii de ales local, cu aceea de profesionist persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv de înlăturare a condiţiilor care pot determina corupţia.

Ceea ce prezintă importanţă în analizarea exercitării efective a activităţii de profesionist, de comerţ a recurentului-reclamant este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcţionării sale pe perioada supusă verificării de către autoritatea intimată.

Ca atare, văzând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte reţine că, în toată această perioadă supusă evaluării prin raportul contestat, nu rezultă date din care să rezulte faptul că au fost înregistrate la serviciul de finanţe venituri obţinute de persoana fizică autorizată A., iar intimata-pârâtă nu a produs probe în acest sens, ci s-a limitat a dovedi doar existenţa persoanei fizice autorizate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine faptul că, astfel cum s-a arătat în considerentele deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 336/2017 (pct. 27), accesul liber al persoanei la o activitate economică, liberă iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate sub condiţia respectării cadrului normativ incident. Dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conţin o condiţie specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitate economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condiţiile legislaţiei în materie, ori funcţia sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.

Astfel, văzând că instanţa de fond a dat o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, Înalta Curte rejudecând cauza va admite acţiunea reclamantului şi va anula raportul de evaluare contestat, întrucât în cauza de faţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că nu este suficientă doar deţinerea calităţii de profesionist, ci trebuie făcută dovada exercitării efective a acestei calităţi pentru a putea fi reţinută starea de incompatibilitate. Aceasta este interpretarea pe care legiuitorul a urmărit-o şi, nu este lipsit de importanţă, de altfel, faptul că în prezent textul de lege a fost modificat, pentru a nu mai exista nicio îndoială cu privire la acest fapt.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 175/CA/2017-PI din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/07.06.2017 emis de A.N.I.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.