Restitution decision upheld; local unit lacks interest, beneficiary claim meritless.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 27 februarie 2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 6469/22.12.2016 emisă de pârâtă, pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

La termenul de judecată din data de 21.06.2017, Curtea de Apel Craiova a dispus introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ contestat, A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 29 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Deciziilor nr. 6468/22.12.2016 şi 6469/22.12.2016.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2017, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 6469/2016 de capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 6468/2016, precum şi conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017, de faţă.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 604/2017 din 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantei UAT Drobeta Turnu Severin şi a fost respinsă actiunea formulată de reclamanta UAT Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, ca fiind lipsită de interes.

Instanţa a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei de interes, arătând că a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei.

A arătat că urmare a celor trei cereri de retrocedare depuse de Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a dispus măsuri compensatorii în condiţiile Cap. III din Legea nr. 165/2013 în favoarea A., fiind emisă Decizia nr. 6469/22.12.2016, ce face obiectul cauzei de faţă.

Recurenta a apreciat că justifică un interes în cauză raportat la faptul că a contestat cele două decizii emise de pârâtă, respectiv Decizia nr. 6468/2016 şi Decizia nr. 6469/2016, inclusiv sub aspectul persoanei îndreptăţite la restituire.

1.4. Apărările intimaţilor

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că în cuprinsul motivelor de recurs nu sunt precizate normele de drept material pe care instanţa le-a încălcat sau care au fost aplicate greşit.

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

2.1.1 Cu privire la excepţia nulităţii recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivul de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte şi va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursurilor

Prin cererea introductivă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a solicitat anularea deciziei emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, având poziţia de terţ faţă de actul atacat.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 6469/22.12.2016 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. privind retrocedarea imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x, parte compusă din teren în suprafaţă de 3333 mp, ocupat de construcţii - C2 (internat), C3 (cantină şi sală de sport) şi C4 (bucătărie), edificate de statul român ulterior preluării abuzive, reţinându-se că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât terenul este ocupat de construcţii edificate ulterior momentului preluării abuzive.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a A. şi s-a propus acordarea de măsuri compensatorii pentru partea din imobilul anterior descris.

De asemenea, a fost respinsă cererea de retrocedare cu privire la partea de construcţii care s-au aflat iniţial pe terenul solicitat, întrucât respectivele construcţii au fost demolate, constatându-se faptul că nu este posibilă propunerea privind acordarea de măsuri compensatorii, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 94/2000, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menţionat, construcţiile demolabile nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi imobilului în legătură cu care s-a solicitat retrocedarea face parte din domeniul public al acesteia, reclamanta UAT Drobeta Turnu Severin nu este afectată în niciun fel prin emiterea deciziei menţionate, care prin respingerea expresă a cererii de retrocedare în natură a terenului şi construcţiilor, se rezumă a propune acordarea compensaţiilor pentru o parte din terenul solicitat, in condiţiile cap. III - "Acordarea de măsuri compensatorii" din Legea 165/2013.

Cât priveşte acţiunea formulată de A., instanţa de fond a constatat că singura critică formulată de reclamantă cu privire la decizia nr. 6469/22.12.2016 vizează respingerea cererii de retrocedare în natură a unei suprafeţe de 1392 mp, situată în partea de nord a clădirii retrocedate, identificată în Anexa 3 a expertizei luată în considerare de pârâtă, teren care, potrivit reclamantei, este liber de construcţii, fiind spaţiu verde.

A reţinut instanţa de fond că potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, text de lege avut în vedere de pârâtă la emiterea deciziei contestate, "în cazul în care terenul este ocupat parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcţii noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora şi pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent", iar conform pct. 7 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, aferent articolului citat din O.U.G. nr. 94/2000, "prin amenajări de utilitate publică se înţelege străzi, parcări, trotuare, spaţii verzi, parcuri, alei şi alte asemenea".

Instanţa de fond a reţinut că, în urma cererii de restituire a reclamantei, imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x a fost lotizat potrivit Planului de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, anexat deciziei contestate, dispunându-se prin decizia nr. 6468/22.12.2016 restiuirea lotului x compus din construcţie în suprafaţă de 945, 74 mp, reprezentând corpul vechi de clădire C1 şi teren în suprafaţă de 2134 mp, iar prin decizia nr. 6469/22.12.2016, contestată în cauză, acordarea de măsuri compensatorii pentru lotul nr. x compus din 3333 mp, ocupat de construcţii: C2 - internat, C3 - cantină şi sală de sport şi C4 - bucătărie, edificate de statul român ulterior preluării.

Această variantă de lotizare şi dezlipire a lotului iniţial în suprafaţă de 5476 mp este susţinută de expertizele efectuate în cauză.

Instanţa de fond a constatat că niciuna din expertizele efectuate nu fac vorbire de existenţa vreunei porţiuni libere de teren ce poate face obiectul restituirii în natură potrivit O.U.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte analizând actele dosarului nu poate primi criticile formulate de recurentă, pe care le va respinge ca nefondate, având în vedere argumentele ce urmează.

Instanţa de control judiciar în deplin acord cu instanţa de primă jurisdicţie constată că excepţia lipsei de interes a fost corect soluţionată de instanţa de fond, soluţie pe care Înalta Curte o va menţine ca fiind legală.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unui interes în exercitarea prezentei acţiuni judiciare, întrucât prin actul atacat, în care are calitatea de terţ, nu au fost vătămate drepturi proprii ale acesteia.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de primă jurisdicţie, prin respingerea expresă a cererii de retrocedare în natură a terenului şi construcţiilor, prin decizia ce face obiectul acţiunii judiciare, pârâta propune acordarea compensaţiilor pentru o parte din terenul solicitat, in condiţiile cap. III - "Acordarea de măsuri compensatorii" din Legea 165/2013.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 165/2013 " în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate".

De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1), (3) şi 8 din acelaşi act normativ, decizia de compensare emisă de Comisia Naţională se comunică persoanelor îndreptăţite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, urmând ca, la cererea deţinătorului de puncte, ANRP să emită, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare, care se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Astfel, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a suferit o diminuare a patrimoniului său prin emiterea deciziei atacate, iar dispoziţiile legale care reglementează modalitatea concretă de stabilire şi plată a compensaţiilor nu stabilesc în sarcina recurentei-reclamante vreo obligaţie de plată, situaţie în care în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei acţiuni, întrucât demersul său judiciar este lipsit de orice finalitate practică materială sau morală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază drept lipsite de relevanţă şi referirile la dosarul nr. x/2017, dat fiind că în acesta este contestată o decizie a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România diferită de cea care face obiectul prezentului dosar.

În consecinţă, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, care nu aduc argumente care să răspundă motivelor reţinute de instanţa de fond, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei nr. 604/2017 din 15 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 septembrie 2020.