Lawfulness of administrative act calculating minimum natural gas storage obligations under regulatory methodology
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the gas supplier’s challenge, thereby leaving the National Energy Regulatory Authority’s (ANRE) decision of October 30, 2017, and its Appendix 1 in full force. The dispute centered on the supplier’s attempt to annul the assignment of a specific minimum natural gas storage obligation (approx. 677,355 MWh) for thermal energy producers, arguing that the administrative act was unmotivated, issued outside the statutory deadline for initial list publication, and failed to account for portfolio changes regarding a former client. The Court held the appeal moot on procedural grounds and legally unfounded on the merits, finding that the ANRE properly applied Article 143(3) of Law No. 123/2012 and Order No. 35/2016, which mandated that storage obligations be calculated based on reports submitted by license holders within specific deadlines; the Court noted that the supplier’s late notifications regarding portfolio modifications did not trigger a recalculation under the relevant methodology because the prior decision establishing the national minimum level had become final and unchallenged, and the supplier had been separately sanctioned for prior erroneous reporting.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 24/2000; Lawfulness of administrative act calculating minimum natural gas storage obligations under regulatory methodology: The dispute centered on the supplier’s attempt to annul the assignment of a specific minimum natural gas storage obligation (approx. 677,355 MWh) for thermal energy producers, arguing that the administrative act was unmotivated, issued outside the statutory deadline for initial list publication, and failed to account for portfolio changes regarding a former client. The Court held the appeal moot on procedural grounds and legally unfounded on the merits, finding that the ANRE properly applied Article 143(3) of Law No. 123/2012 and Order No. 35/2016, which mandated that storage obligations be calculated based on reports submitted by license holders within specific deadlines; the Court noted that the supplier’s late notifications regarding portfolio modifications did not trigger a recalculation under the relevant methodology because the prior decision establishing the national minimum level had become final and unchallenged, and the supplier had been separately sanctioned for prior erroneous reporting.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main substantive ground for dismissing the appeal, establishing the jurisdiction of the administrative court and the standard for reviewing the legality of the administrative act.
The procedural rule applied to render the decision dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând anularea în parte a Anexei nr. 1 la Decizia nr. 1548/30.10.2017, în ceea ce priveşte poziţia 57 din lista, unde este nominalizată aceasta, cu stocul minim de gaze naturale pe care titularii licenţelor de furnizare au obligaţia să îl deţină pentru producătorii de energie termică în cuantum de 677.355,858 MWh şi ajustarea corespunzătoare a totalului stocului minim furnizor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1627 din 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată, s-a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1627 din 3 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta reclamantă A. S.R.L., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, şi casarea sentinţei atacate iar, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor din Metodologia privind determinarea anuală a nivelului stocului minim de gaze naturale.
În opinia recurentei-reclamante, decizia emisă de autoritatea intimată este nemotivată, motivarea în drept şi în fapt a actului administrativ reprezintă o premisă esenţială, dar si o condiţie fundamentală de funcţionare a unor mecanisme de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor faţă de acţiunile administraţiei în general, astfel că lipsa de motivare a unui act administrativ atrage nulitatea acestuia.
De asemenea, decizia contestată este contrară cadrului legal în vigoare, de vreme ce autoritatea a publicat pe pagina de internet proprie abia în data de 12.07.2017 lista iniţială privind stocul minim de gaze naturale pe fiecare titular de licenţă, în condiţiile în care art. 6 alin. (1) din Metodologie stabileşte că autoritatea are obligaţia publicării listei până pe data de 20 februarie a fiecărui an.
A mai arătat recurenta-reclamantă că, deşi a transmis autorităţii intimate prin adresa din 25.07.2017 situaţia centralizatoare a modificărilor de portofoliu de clienţi, cuprinzând informaţii referitoare atât la încheierea unui contract de furnizare gaze naturale cu Electrocentrale Bucureşti S.A., începând cu data de 1.05.2016, cât şi la încetarea acestui contract la data de 1.08.2016, totuşi intimata-pârâtă a stabilit în sarcina recurentei-reclamante constituirea unui stoc minim de 8,4 ori mai mare decât nivelul obligaţiilor stabilit în lista iniţială.
În scopul clarificării situaţiei, recurenta-reclamantă prin adresa nr. x/25.10.2017 a mai transmis către ANRE informaţii cu privire la faptul ca Electrocentrale Bucureşti S.A. a fost clientul A. în anul 2016, în intervalul 01.05.2016 - 31.07.2016 şi, similar, în anul 2017, în intervalul 01.05.2017 - 31.08.2017, precizând următoarele: "începând cu 01.09.2017 S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. nu mai este clientul A. S.R.L.."
Contrar prevederilor exprese ale art. 7 alin. (5) din Metodologie şi neluând în considerare toate informaţiile şi clarificările anterior menţionate şi transmise ANRE ce au determinat aşteptarea legitimă din partea A. ca decizia să fie emisă cu recalcularea obligaţiilor aferente, prin Decizia preşedintelui ANRE nr. 1548/30.10.2017 a fost menţinută obligaţia stabilită anterior în sarcina A., privind constituirea stocului minim pentru PET de 677.355,858 MWh. Această situaţie a condus la crearea unui prejudiciu pentru A., generat în scopul îndeplinirii acestei obligaţii în termen de o zi, respectiv la data de 31.10.2017 (în condiţiile în care ANRE a publicat decizia contestată în 30.10.2017), fiind obligată să achiziţioneze cantitatea de gaze naturale de 75.000 MWh, la preţul de 96.11 RON/MWh şi cantitatea de 420.000 MWh la preţul de 105 RON/MWh în vederea îndeplinirii obligaţiei în lipsa ajustării necesar a fi fost operate de ANRE.
A învederat şi faptul că decizia contestată încalcă normele de tehnică legislativă în sensul că anexa 1 la decizie contravine dispoziţiilor legale de rang superior, respectiv Legea nr. 123/2012.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat, anularea recursului ca netimbrat, anularea recursului ca nemotivat, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
În esenţă, pe fondul recursului, a subliniat legalitatea deciziei contestate, fiind emisă cu respectarea cerinţelor de formă şi fond impuse de legislaţia în vigoare.
Astfel, actul contestat este motivat, fiind emis cu respectarea dispoziţiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 şi a Ordinului preşedintelui ANRE nr. 35/2016.
Totodată a învederat că stabilirea de către ANRE a cantităţii de gaze naturale aferente stocului minim, în mod defalcat pe categorii de clienţi finali pe fiecare furnizor, are la bază o serie de raportări pe proprie răspundere ale furnizorilor de gaze naturale cu privire la cantităţile efectiv livrate către fiecare consumator, date pe care autoritatea de reglementare nu le poate modifica şi nici nu poate cunoaşte dacă acestea sunt corecte sau nu. Prin urmare, atâta vreme cât recurenta reclamantă a realizat o scrie de raportări eronate, pe baza cărora a fost stabilit stocul minim de gaze naturale inclusiv la nivel naţional, chiar la momentul emiterii listei iniţiale din data de 12.07.2017, este evident că rezultatul la care s-a ajuns, prin emiterea Deciziei ANRE nr. 1275/29.08.2017 şi ulterior a Deciziei nr. 1548/30.10.2017, nu îi poate fi imputat autorităţii emitente.
Suplimentar, a arătat că după închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, autoritatea intimată a finalizat un raport de verificare cu privire la modul de raportare al recurentei-reclamante cu privire la cantităţile şi preţurile gazelor naturale tranzacţionate, raport urmat de emiterea unui proces-verbal de contravenţie prin care recurenta-reclamantă a fost sancţionată contravenţional pentru raportarea eronată a datelor.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului din perspectivele invocate de intimată şi a apărărilor formulate de intimată reiterând în esenţă aspectele prezentate prin memoriul de recurs.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul din data de 9 septembrie 2020, intimata-pârâtă a precizat că nu mai susţine excepţiile tardivităţii şi netimbrării recursului invocate prin întâmpinare.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic invocate de reclamantă prin memoriul de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu solicitarea de anulare în parte a Anexei 1 la Decizia nr. 1548/30.10.2017 în ceea ce priveşte poziţia 57 din lista cu referire la stocul minim de gaze naturale pe care recurenta-reclamantă, în calitate de titular licenţă de furnizare are obligaţia să îl deţină pentru producătorii de energie termică în cuantum de 677.355,858 Mwh şi ajustarea corespunzătoare a totalului stocului minim furnizor.
Soluţionând cauza, curtea de apel a constatat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor din Metodologia privind determinarea anuală a stocului minim de gaze naturale, legalitatea acestuia fiind analizată dintr-o dublă perspectivă, respectiv a necontestării deciziei nr. 1275/29.08.2017 prin care s-a determinat nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional, precum şi nivelul stocului minim pe titulari de licenţă de furnizare, precum şi din perspectiva faptului că, în mod justificat, autoritatea intimată la emiterea deciziei contestată în prezenta cauză nu a ţinut cont de modificările referitoare la portofoliul de clienţi ai recurentei, în condiţiile în care acestea vizau o perioadă anterioară.
Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză.
Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
O primă critică formulată de recurenta-reclamantă vizează nemotivarea deciziei contestate în ceea ce priveşte obligaţia recurentei-reclamante de constituire a stocului minim de gaze naturale.
Critica este nefondată, întrucât referatul de aprobare a deciziei nr. 1548/2017 cuprinde cadrul legal naţional de reglementare, motivele care au condus la emiterea actului administrativ, precum şi impactul socio-economic, cuprinzând, totodată, şi o analiză amănunţită a situaţiei recurentei-reclamante generată de ieşirea din portofoliu a furnizorului Electrocenteale Bucureşti S.A..
Sub acest ultim aspect, Înalta Curte reţine că în cuprinsul Referatului de aprobare a Deciziei nr. 1.548/30.10.2017, autoritatea intimată a analizat situaţia particulară a recurentei-reclamante, menţionând că nu a dat relevanţă situaţiei centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienţi finali deoarece perioada invocată de aceasta nu face obiectul recalculării stocului minim la momentul raportării. S-a mai menţionat că raportarea eronată a recurentei-reclamante nu a putut fi corectată la momentul emiterii deciziei deoarece stocul minim iniţial, calculat tuturor furnizorilor de gaze naturale a avut la bază cantităţi de gaze naturale care, din cauza raportării eronate a recurentei-reclamante, nu a cuprins toate cantităţile livrate. Totodată, s-a reţinut că la prima notificare de stoc minim de gaze naturale din luna iulie 2017, recurente-reclamantă trebuia să introducă în situaţia clienţilor ieşiţi, inclusiv cantitatea aferentă perioadei 01.01.2016-30.04.2016, perioadă în care clientul Electrocentrale Bucureşti S.A. s-a aflat în portofoliul furnizorului Romgaz.
Sub aspectul motivării actului administrativ contestat, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 "Expunerile de motive, notele de fundamentare, referatele de aprobare şi studiile de impact constituie instrumentele de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse".
Or, în speţă, aşa cum rezultă din cele expuse în precedent, referatul de aprobare a deciziei contestate respectă conţinutul impus de normele de tehnică legislativă, decizia fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, potrivit cărora: (3) Cantităţile de gaze naturale reprezentând stocurile minime ce urmează a fi înmagazinate de fiecare furnizor, potrivit alin. (1), lit. q), vor fi stabilite anual, în condiţii transparente şi nediscriminatorii, prin decizie a preşedintelui ANRE, în conformitate cu reglementările specifice ANRE, astfel încât să se asigure un nivel corespunzător al consumului intern, în condiţii de continuitate şi siguranţă".
Nefondată este şi critica vizând nerespectarea de către autoritatea emitentă a cadrului legal în vigoare, respectiv a Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 35/2016.
Potrivit art. 3 din Metodologie "(1) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei determină anual nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional, stabileşte obligaţiile de constituire a stocului minim de gaze naturale ce revin fiecărui titular de licenţă de furnizare de gaze naturale, precum şi procentul aferent fiecărei categorii de clienţi finali, pentru care aceştia trebuie să constituie stoc minim, rezultat din aplicarea metodologiei, monitorizează şi verifică îndeplinirea obligaţiei de constituire a stocului minim de gaze naturale de către aceştia. (2) Stocul de gaze naturale se exprimă în MWh, se stabileşte pentru fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale în baza cantităţilor de gaze naturale efectiv furnizate fiecărei categorii de clienţi finali din portofoliul propriu în anul anterior celui pentru care se stabileşte stocul de gaze naturale şi este ajustat, după caz, cu toate modificările de portofoliu de clienţi finali survenite în perioada pentru care s-a recalculat stocul minim".
La determinarea nivelului stocului minim de gaze naturale la nivel naţional care urmează a fi constituit în anul "n" şi a defalcării acestuia pe fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale şi pe fiecare categorie de clienţi finali se iau în considerare anumite elemente comunicate de titularii licenţelor de furnizare (art. 4 lit. a)-c) din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 35/2016), precum şi un procent calculat de ANRDE (art. 4 lit. d) din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 35/2016).
Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordinul preşedintelui ANRE "Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei publică pe pagina de internet proprie, până la data de 20 februarie a fiecărui an "n", nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional aferent anului respectiv, defalcarea acestuia pe fiecare categorie de clienţi finali, precum şi lista iniţială privind stocul minim de gaze naturale pe care fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale are obligaţia de a-l constitui în depozitele de înmagazinare subterană până la data de 31 octombrie a anului "n" pentru fiecare categorie de clienţi finali din portofoliul acestuia".
În continuare, art. 6 alin. (2-4) din acelaşi Ordin arată că, În termen de 10 zile de la data publicării listei iniţiale, fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale care, în perioada 1 ianuarie a anului "n-1" - 20 februarie a anului "n", a înregistrat încetarea unor contracte în derulare sau a încheiat contracte noi de furnizare cu clienţi finali are obligaţia să comunice aceste modificări Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin transmiterea, în format electronic - fişier tip Excel şi pe suport letric, a unei situaţii centralizatoare, semnată de către reprezentantul legal al titularului de licenţă de furnizare a gazelor naturale respectiv, întocmită în conformitate cu modelul prevăzut în anexa care face parte din prezenta metodologie, în vederea ajustării în consecinţă a nivelului stocului minim pe care acesta are obligaţia de a-l constitui,,. (3) În termen de 25 de zile de la termenul prevăzut la alin. (1), prin decizie a preşedintelui, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei stabileşte nivelul stocului minim de gaze naturale pe care fiecare titular al licenţei de furnizare a gazelor naturale are obligaţia de a-l constitui în depozitele de înmagazinare subterană până la data de 31 octombrie a anului "n" pentru fiecare categorie de clienţi finali din portofoliul acestuia (4) Decizia prevăzută la alin. (3) se afişează pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei".
În cauză, în raport de dispoziţiile legale precitate, pe baza datelor furnizate de titularii de licenţă, autoritatea intimată a publicat lista iniţială la data de 12.07.2017, recurenta-reclamantă regăsindu-se la poziţia 58 din listă, având stabilită în sarcina sa la categoria Clienţi PET cantitatea de 80.367,255 Mwh de gaze naturale, cantitate determinată potrivit raportării recurentei-reclamante conform art. 4 lit. a) şi c) din Metodologie, respectiv procentului calculat de autoritatea de reglementare conform art. 4 lit. d) din această metodologie.
În baza raportărilor furnizorilor, printre care şi recurenta-reclamantă, depuse în termen de 10 zile de la data publicării listei iniţiale (12.07.2017) cu privire la încetarea unor contracte în derulare sau încheierea unor noi contracte în perioada cuprinsă între 01.01.2016-12.07.2017, autoritatea intimată a emis, în temeiul art. 6 alin. (3) şi (4) din Metodologie, decizia nr. 1275/29.08.2017 prin care, pe de-o parte s-a determinat nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional (art. 1), iar pe de alta s-a stabilit nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali au obligaţia să îl deţină în depozitele de înmagazinare subterană până la 31.10.2017, prevăzut în Anexa nr. 1.
Prin urmare, recurenta-reclamantă a cunoscut cantitatea stabilită în sarcina sa la categoria de clienţi finali PET de 677.355,858 Mwh, stabilită în baza declaraţiilor pe propria răspundere transmise în perioada 13.07.2017-25.07.2017, încă din data de 29.08.2017 şi nu a contestat această decizie, astfel încât, în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta-reclamantă nu a contestat Decizia nr. 1275/29.08.2017. Aşa fiind, decizia referitoare la nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional şi nivelul stocului minim de gaze naturale pe care titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali au obligaţia să îl deţină în depozitele de înmagazinare subterană până la 31.10.2017 şi-a definitivat prezumţia de legalitate.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a notificat autoritatea intimată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 6 alin. (2) din Metodologie, în cadrul situaţii clienţilor ieşiţi din portofoliul său, cantitatea aferentă clientului Electrocentrale Bucureşti S.A. care, în perioada 01.01.2016-30.04.2016 s-a aflat în portofoliul SNGN Romgaz S.A.. Aceasta întrucât, potrivit prevederilor metodologiei, pentru o recalculare corectă a stocului minim pentru clienţii din categoria PET, recurenta-reclamantă ar fi trebuit să notifice toată cantitatea aferentă clientului Electrocentrale, nu doar cea consumată în perioada mai- iulie 2016 perioadă în care a fost clientul recurentei-reclamante.
Totodată, art. art. 7 alin. (1) din Metodologie prevede că "titularii licenţelor de furnizare a gazelor naturale au obligaţia de a transmite Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, până în data de 25 septembrie a fiecărui an, situaţii centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienţi finali intervenite în perioada cuprinsă între data publicării listei iniţiale privind stocul minim de gaze naturale aferent fiecărui titular de licenţă de furnizare de gaze naturale, prevăzută la art. 6 alin. (1), şi data de 20 septembrie, întocmite în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la metodologie, în format electronic -fişier tip Excel şi pe suport letric, semnate şi însuşite de către reprezentantul legal al titularilor de licenţă de furnizare a gazelor naturale respectivi."
În baza acestei dispoziţii, titularii licenţelor de furnizare printre care şi recurenta reclamantă au raportat ANRE, până în data de 25 septembrie 2017, situaţiile centralizatoare aferente modificărilor portofoliilor de clienţi finali intervenite în perioada cuprinsă între data de 12.07.2017-20.09.2017.
Potrivit art. 7 alin. (5) din Metodologie, "(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la data prevăzută la alin. (1), Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei stabileşte, prin decizie a preşedintelui, noile obligaţii de constituire a stocului minim ce revin titularilor licenţelor de furnizare a gazelor naturale care au comunicat modificări ale portofoliului de clienţi finali şi afişează decizia pe pagina de internet a instituţiei".
Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. x/26.09.2017 privind recalcularea stocului minim aferent modificării în portofoliul de clienţi finali, intervenită în perioada 12.07.2017-20.09.2017, emisă în aplicarea art. 7 alin. (1) din Metodologie, recurenta-reclamantă a adus la cunoştinţa autorităţii intimate faptul că, în intervalul 1.01.2016-30.04.2016 Consumatorul Electrocentrale nu s-a aflat în portofoliul său ci în cel al furnizorului Romgaz, însă această declaraţie nu putea conduce la recalcularea stocului minim aferent PET, întrucât, în raport de prevederile art. 6 din Metodologie, modificările trebuiau notificate în etapa anterioară de calcul a stocului minim de gaze, respectiv anterior datei de 12.07.2017.
Important de precizat şi faptul că, recurenta-reclamantă a fost sancţionată contravenţional pentru raportarea eronată, în modului de colectare on-line al ANRE a cantităţilor de gaze naturale în perioada martie- august 2016, conform procesului-verbal nr. x/14.03.2018 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din Metodologie, procesul-verbal fiind semnat fără obiecţiuni de către reprezentantul recurentei-reclamante.
În fine, şi critica referitoare la încălcarea normelor de tehnică legislativă este nefondată, întrucât decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012 şi a Ordinului ANRE nr. 35/2016, aşa cum rezultă din cele ce preced.
Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reţine că decizia contestată a fost emisă cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind dată în aplicarea dispoziţiilor art. 143 alin. (3) din Legea nr. 123/2012, cu respectarea Metodologiei aprobată prin Ordin al preşedintelui ANRE.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE M OTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1627 din 3 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.