Res judicata breach in revision: failure of triple identity for differing information access claims

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor publice solicitate, după cum urmează:

- Comunicarea locaţiei, a zilei şi a orei când reclamantul se poate prezenta pentru a studia întreaga documentaţie întocmită de Comisia municipală Cluj-Napoca constituită conform art. 11 din Legea nr. 18/1991 după efectuarea lucrărilor şi operaţiunilor date de lege în competenţa sa şi înaintată comisiilor judeţene în vederea eliberării titlurilor de proprietate precum şi operaţiunile necesare punerii în posesie, în conformitate cu prevederile art. 93 din Legea nr. 18/1991 şi art. 28 din H G 131 din 27.02.1991.

- Studierea întregii documentaţii întocmită de Comisia municipala Cluj-Napoca după efectuarea lucrărilor şi operaţiunilor date de lege în competenţa ei şi înaintată comisiilor judeţene în vederea eliberării titlurilor de proprietate precum şi operaţiunile necesare punerii în posesie, numai cea care a stat la baza eliberării în favoarea lui B. a TP nr. 5415/31/18.03.1993 eliberat de Comisia judeţeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, după:

- verificarea legalităţii propunerilor înaintate de comisia municipală, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestora,

- validarea sau invalidarea propunerilor comisiei municipale, împreună cu proiectele de delimitare şi parcelare,

- emiterea titlurilor de proprietate pentru cererile validate, precum şi operaţiunile necesare punerii în posesie, în conformitate cu prevederile art. 93 din Legea nr. 10/1991 si art. 23 din H.G. nr. 131 din 27 februarie 1991,

- identificarea terenurilor atribuite ilegal şi sesizarea prefectului care va înainta sub semnătură acţiuni în constatarea nulităţii absolute.

După studiere, se solicită copierea şi comunicarea actelor necesare în copie conformă cu originalul.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat pârâtului informaţiile menţionate în petitul acţiunii, însă nu a primit răspunsul solicitat.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1395 din data de 12.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Cluj Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamant, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că reclamantul a formulat cererea de comunicare a informaţiilor menţionate în petitul acţiunii iar ulterior, a formulat şi reclamaţie administrativă.

Acesta a primit răspuns la cererile sale, în sensul că pentru consultare şi copierea actelor este necesară achitarea tarifelor prevăzute de Ordinul 16/2019. S-a mai menţionat că documentele existente în arhivă îi vor fi puse la dispoziţie astfel cum au fost acestea comunicate de comisiile de fond funciar, fără săi se ceară justificarea unui interes.

Potrivit art. 12 alin. (4) din Legea 18/1991 actualizată:

"(4) Actele care au stat la baza constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate reprezintă informaţii de interes public şi sunt deschise liberului acces al cetăţenilor. Asigurarea accesului la aceste informaţii de interes public se face în condiţiile şi potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public."

Raportat la prevederile menţionate, instanţa a reţinut că cererea de comunicarea a informaţiilor solicitate de către reclamant este admisibilă, în baza Legii 554/2004, însă comunicarea nu este obligatoriu să fie gratuită.

Perceperea unor tarife nu este contrară Legii 544/2001, care prevede la art. 9 că dacă solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.

Prin urmare, reţinând că s-a răspuns cererii reclamantului şi că nu există un refuz de comunicare, instanţa a respins cererea formulată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1395 din data de 12.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 Cluj Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., recurentul a făcut referire la decizii ale Curţii de Apel Cluj despre care a arătat că se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză.

Recurentul a mai arătat că Ordinele ANCPI nu se pot aplica cu prioritate faţă de Legea nr. 544/2001 şi că art. 9 din această lege face referire la costul copierii, noţiune diferită de aceea de tarif. De asemenea, recurentul a subliniat că ordinele ANCPI nu au fost adoptate în aplicarea Legii nr. 544/2001.

Recurentul a expus în rest în cadrul recursului conţinutul motivării sentinţei atacate, dispoziţiile pe care le consideră relevante din Legea nr. 544/2001 şi din Normele metodologice de aplicare a acesteia şi consideraţii generale referitoare la dreptul de acces la o instanţă şi la principiul disponibilităţii.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia civilă nr. Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 1395 din 12.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj pe care a menţinut-o în întregime.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că argumentele recurentului în sensul că prevederile Ordinelor A.N.C.P.I. nu se pot aplica cu prioritate faţă de prevederile Legii nr. 544/2001 şi să stabilească un tarif pentru studierea anumitor documente nu pot fi primite deoarece şi prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2001 prevăd posibilitatea suportării unor costuri de către persoana interesată.

Ceea ce rezultă din prevederile art. 9 din Legea nr. 544/2001 este că suportarea unui cost de persoana interesată nu este contrară prevederilor acestei legi. Nicio dispoziţie a acesteia nu interzice stabilirea unor tarife pentru consultarea şi copierea unor acte şi, după cum am arătat, nu se poate considera că legea ar stabili obligaţia de a se comunica, întotdeauna, gratuit, informaţiile solicitate.

În plus, Ordinul A.N.C.P.I. nr. 16/2019 a cărui incidenţă în cauză a fost reţinută de prima instanţă este în vigoare şi nu a fost anulat printr-o acţiune formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, aşa încât acesta îşi produce în mod cert efectele şi nu poate să fie ignorat.

Argumentele reclamantului referitoare la daunele morale nu este necesar să fie analizate, întrucât cererea vizând aceste daune a avut, în cauză, un caracter subsidiar faţă de cea de asigurare a accesului reclamantului la studierea documentaţiei, cerere despre care curtea consideră că a fost în mod legal respinsă.

Aceste daune ar fi putut să fie acordate numai în situaţia în care s-ar fi reţinut un refuz nejustificat de comunicare a informaţiilor solicitate de reclamant, ceea ce nu este cazul în speţă.

În fine, Curtea de Apel a constatat că, în speţă, nu se poate reţine că reclamantul nu ar fi avut acces la o instanţă, întrucât a avut posibilitatea să atace în faţa Tribunalului Cluj refuzul considerat nejustificat de a i se permite studierea documentaţiei. S-a respectat şi principiul disponibilităţii, întrucât instanţa s-a pronunţat în întregime şi exclusiv asupra cererii de chemare în judecată a reclamantului, în sensul respingerii acesteia.

În consecinţă, Curtea de Apel a reţinut că reclamantul-recurent nu a prezentat argumente de natură să conducă la admiterea recursului, aşa încât această cale de atac a fost respinsă, menţinându-se în întregime hotărârea primei instanţe.

5. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 1723/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj a formulat cerere de revizuire, înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.

Prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. coroborat cu art. 2, art. 6, 7 art. 21, 22 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, revizuentul a arătat că este criticabilă hotărârea atacată întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a următoarelor decizii:

- nr. 1565 din 15.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019;

- nr. 629 din 24.03.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016;

- nr. 352 din 13.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018;

- nr. 1799 din 16.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 135/2020 din data de 05 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1723 din 09.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, formulată de revizuentul A., pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a următoarelor decizii:

- nr. 1565 din 15.11.2019, în dosarul nr. x/2019;

- nr. 629 din 24.03.2017, în dosarul nr. x/2016;

- nr. 352 din 13.03.2019, în dosarul nr. x/2018;

- nr. 1799 din 16.03.2018, în dosarul nr. x/2016, toate ale Curţii de Apel Cluj.

În motivarea cererii de revizuire se arată că decizia a cărei revizuire o solicită este netemeinică şi nelegală, având în vedere că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

6. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând incidenţa acestui motiv de revizuire în cauza de faţă, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succes:

Hotărârile despre care revizuentul afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1723 din data de 09 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, sunt:

- nr. 1565 din 15.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019;

- nr. 629 din 24.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016;

- nr. 352 din 13.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018;

- nr. 1799 din 16.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Referitor la dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că prin acţiunea înregistrată la data de 12.01.2018, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj, a solicitat obligarea acestuia din urmă să îi transmită răspunsul la cererea înregistrată sub nr. x/5.03.2019 şi la reclamaţia administrativă nr. 3457/22.02.2019, în conformitate cu modelul - (Anexa 7) din Normele metodologice Anexa 1 la H.G. nr. 123/2002, modificată la data de 08.07.2016; să îi transmită răspunsul ataşat la Anexa 7 - răspuns la cerere - unde sunt comunicate taxele aferente serviciilor de copiere a documentelor solicitate; să primească răspunsul redactat de "Comisia de analiză" la Reclamaţia administrativă în conformitate cu (Anexa 8) din Normele metodologice Anexa 1 la H.G. nr. 123/2002, modificată la data de 08.07.2016, semnat de conducătorul autorităţii publice; comunicarea sancţiunii disciplinare aplicată funcţionarului vinovat pentru decizia eronată; acordarea de daune morale în valoare de 1000 euro, datorate stresului provocat prin lezarea unui drept constituţional garantat de art. 31 din Constituţie şi ari. 1, art. 6 şi art. 7din Legea nr. 544/2001, dreptul liber şi neîngrădit ia informaţiile de interes public; acordarea de daune morale în valoare de 1000 euro, deoarece a fost lezat într-un alt drept garantat de art. 47 alin, (4) din Constituţie, care prevede că autorităţile publice au obligaţia să răspundă la cereri, indiferent dacă sunt admise sau respinse - pentru necomunicarea în termenul legal conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, a răspunsului la "Reclamaţia administrativă".

Prin sentinţa civilă nr. 1404/2019 din data de 13 iunie 2019, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale respins a cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj.

Prin decizia civilă nr. 1565/2019 din data de 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1404 din 13.06.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o, în parte, în sensul că rejudecând în aceste limite, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj să asigure reclamantului accesul la întreaga documentaţie întocmită de C. mun. Cluj-Napoca, care a stat la baza eliberării în favoarea numitului C. a T.P. nr. 5331/185/13.07.1993 şi a respins în rest cererea.

Referitor la dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să îi asigure accesul la studierea documentaţiei întocmite de Comisia municipală de fond funciar, precizând că din întreaga documentaţie doreşte să o studieze pe cea care stă la baza emiterii TP 28824/1097/22.12.1994 pentru D.. Reclamantul a arătat că pârâtul nu a dat curs solicitării sale în acest sens. În drept reclamantul a invocat Legea nr. 544/2001. Reclamantul a mai solicitat şi comunicarea sancţiunii aplicate persoanei vinovate, precum şi daune morale şi patrimoniale.

Prin sentinţa civilă nr. 3578/2016 din data de 22 noiembrie 2016, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate excepţiile invocate prin întâmpinare, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect comunicarea de informaţii de interes public.

Prin decizia civilă nr. 629/2017 din data de 24 martie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 3578 din 22.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o în tot în sensul că, rejudecând cauza, a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul să asigure reclamantului accesul la studierea documentaţiei care stă la baza emiterii titlului de proprietate nr. x/22.12.1994 în favoarea numitei D., precum şi la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul solicitărilor reclamantului.

Referitor la dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 24.04.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primăria Mun. Cluj-Napoca, obligarea acestuia la comunicarea informaţiilor de interes public solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x/19.03.2018 şi a reclamaţiei administrative nr. 176237/1/05.04.2018, cu obligarea pârâtului la transmiterea răspunsului la informaţia solicitată în scris, comunicarea răspunsului redactat de Comisia de Analiză, comunicarea sancţiunii disciplinare aplicată funcţionarului, cu plata de daune morale în valoare de 100 000 euro având în vedere că i s-a cauzat un stres prin lezarea unui drept constituţional.

Prin sentinţa civilă nr. 2540/2018 din data de 21 septembrie 2018 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a respins cererea reclamantului de plata obligare a pârâtului la plata daunelor morale şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 352 din data de 13.03.2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 2.540 din 21.09.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot şi rejudecând a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, a obligat pârâtul să răspundă reclamantului la cererea înregistrată sub nr. x/19.03.2018 şi reclamaţiei administrative nr. 176237/1/05.04.2018 şi a respins cererea de obligare la daune.

Referitor la dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, secţia Mixtă contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor publice, respectiv să îi comunice data, ora şi locaţia pentru a se prezenta în vederea studierii adresa Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de restituire către Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, Comisia fondului funciar, a "Situaţiei contestaţiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor" fostului CAP Înfrăţirea Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 1087 din 24 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Cluj a respins excepţia inadmisibilităţii, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca, în baza excepţiei lipsei de obiect, fără cheltuieli de judecată şi a dispus aplicarea unei amenzi judiciare reclamantului, în valoare de 100 RON, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei cereri vădit netemeinice.

Prin decizia civilă nr. 1639/2017 din data de 9 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 24.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o, în tot, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, în dosarul nr. x/2016, prin sentinţa civilă nr. 5428/2017 din data de 06 octombrie 2017 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 1799 din data de 16 martie 2018 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, formulată de recurent, a admis recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 5428 din 06.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj pe care a casat-o, în parte, în sensul că, rejudecând în aceste limite, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca să asigure reclamantului accesul în vederea studierii adresei Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de restituire către Comisia locală de fond funciar a "Situaţiei contestaţiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor" fostului CAP Înfrăţirea - Cluj cu toate anexele şi a adresei şi modificărilor operate de Comisia locală de fond funciar ca răspuns la solicitarea Comisiei Judeţene; a obligat pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a sumei de 100 RON cu titlu de daune morale, a respins celelalte petite ale cererii de chemare în judecată şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că în vechea reglementare aceasta era consacrată prin dispoziţiile art. 1201 din C. civ. de la 1864 şi în art. 166 din C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 1201 C. civ. de la 1864 este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art. 166 din C. proc. civ. de la 1865, excepţia puterii de lucru judecat putea fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu, în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

În noua reglementare se constată că potrivit art. 430 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Prin urmare, alin. (2) al articolului anterior citat statuează în sensul că nu numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti dobândeşte autoritatea de lucru judecat, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Astfel, pe lângă dispozitiv, legiuitorul asumă autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive şi decizorii prin dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi o refuză considerentelor supraabundente, considerentelor de drept greşite şi celor care cuprind constatări de fapt care prejudiciază partea, punându-i acesteia la îndemână o cale de atac adecvată, efectivă şi eficientă pentru a înlătura aceste vicii ale hotărârii şi a le împiedica să se strecoare sub autoritatea lucrului judecat.

De asemenea, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

În contextul evidenţiat, la examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut autorităţii de lucru judecat.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că atât în dosarul nr. x/2019, ce face obiectul prezentei revizuiri, cât şi în dosarele în raport cu care se solicită revizuirea, respectiv dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, nr. 2826/117/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal revizuentul A. are calitatea de reclamant şi de recurent, însă în ceea ce priveşte calitatea de pârât a fost deţinută de diferite autorităţi administrative, după cum urmează: în dosarele nr. x/2016, nr. y/2016 şi nr. 3641/117/2016*, pârât este Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în dosarul nr. x/2018, pârât este Primăria Municipiului Cluj-Napoca, iar în dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019, a cărui revizuire se solicită, pârât este Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj.

În raport de chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele patru pricini, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile identităţii de obiect şi de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că reclamantul a formulat pretenţii după cum urmează: în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj să îi transmită răspunsul la cererea înregistrată sub nr. x/5.03.2019 şi la reclamaţia administrativă nr. 3457/22.02.2019, în conformitate cu modelul - (Anexa 7) din Normele metodologice Anexa 1 la H.G. nr. 123/2002, modificată la data de 08.07.2016; să îi transmită răspunsul ataşat la Anexa 7 - răspuns la cerere - unde sunt comunicate taxele aferente serviciilor de copiere a documentelor solicitate; să primească răspunsul redactat de "Comisia de analiză" la Reclamaţia administrativă în conformitate cu (Anexa 8) din Normele metodologice Anexa 1 la H.G. nr. 123/2002, modificată la data de 08.07.2016, semnat de conducătorul autorităţii publice; comunicarea sancţiunii disciplinare aplicată funcţionarului vinovat pentru decizia eronată; acordarea de daune morale în valoare de 1000 euro, datorate stresului provocat prin lezarea unui drept constituţional garantat de art. 31 din Constituţie şi ari. 1, art. 6 şi art. 7din Legea nr. 544/2001, dreptul liber şi neîngrădit ia informaţiile de interes public; acordarea de daune morale în valoare de 1000 euro, deoarece a fost lezat într-un alt drept garantat de art. 47 alin, (4) din Constituţie, care prevede că autorităţile publice au obligaţia să răspundă la cereri, indiferent dacă sunt admise sau respinse - pentru necomunicarea în termenul legal conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 544/2001, a răspunsului la "Reclamaţia administrativă";

în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să îi asigure accesul la studierea documentaţiei întocmite de Comisia municipală de fond funciar, precizând că din întreaga documentaţie doreşte să o studieze pe cea care stă la baza emiterii TP 28824/1097/22.12.1994 pentru D.; în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primăria Mun.

Cluj-Napoca, a solicitat obligarea acestuia la comunicarea informaţiilor de interes public solicitate prin cererea înregistrată sub nr. x/19.03.2018 şi a reclamaţiei administrative nr. 176237/1/05.04.2018, cu obligarea pârâtului la transmiterea răspunsului la informaţia solicitată în scris, comunicarea răspunsului redactat de Comisia de Analiză, comunicarea sancţiunii disciplinare aplicată funcţionarului, cu plata de daune morale în valoare de 100 000 euro având în vedere că i s-a cauzat un stres prin lezarea unui drept constituţional;

în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, secţia Mixtă contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, a solicitat obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor publice, respectiv să îi comunice data, ora şi locaţia pentru a se prezenta în vederea studierii adresa Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de restituire către Consiliul local al mun. Cluj-Napoca, Comisia fondului funciar, a "Situaţiei contestaţiilor privind dreptul de proprietate asupra terenurilor" fostului CAP Înfrăţirea Cluj.

Prin urmare, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză între hotărârile invocate de către revizuent, dat fiind faptul că cererile formulate de către acesta au vizat aspecte diferite, respectiv au obiect diferit, chiar dacă au aceeaşi cauză, fiind întemeiate pe liberul acces la informaţiile de interes public reglementat prin Legea nr. 544/2001, nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

În concret, faptul că într-un dosar revizuentul a primit acces la informaţiile de interes public solicitate ori că i s-au acordat daune morale, nu înseamnă că aceste aspecte pot constitui temei al admiterii unei cereri de revizuire, câtă vreme altele erau solicitările ce au făcut obiectul acelor dosare.

În ceea ce priveşte invocarea de către revizuent a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că acestea reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat vizează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), ci şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire, respectiv contrarietatea considerentelor ce sprijină cele două hotărâri, are un caracter nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

Or, în speţă, examinând hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuent, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între considerentele acestora, în privinţa chestiunilor litigioase vizând accesul revizuentului la informaţii de interes public, câtă vreme aceste considerente sunt aferente unor cereri diferite formulate de către reclamant.

De altfel, singura nemulţumire a revizuentului rezidă în aceea că cererea sa din dosarul nr. x/2019 a fost respinsă în mod definitiv şi nu a primit o dezlegare în sensul dorit de către acesta, fără a ţine cont de faptul că, fiind vorba despre cereri diferite, acestea, în urma analizării lor de către instanţele judecătoreşti legal învestite, pot primi dezlegări diferite.

Contrar celor susţinute de către revizuent, Înalta Curte constată că doar pronunţarea unor soluţii diferite în dosare diferite nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului părţii la un proces echitabil, câtă vreme obiectul dosarelor este diferit şi nu au fost aduse alte argumente în afara nemulţumirii revizuentului cu privire la soluţiile pronunţate.

Prin urmare, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită, se constată că aceasta nu cuprinde considerente contradictorii în privinţa chestiunii litigioase privind liberul acces la informaţii, nefiind deduse judecăţii aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Pe de altă parte, în soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Concluzionând, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată şi va fi respinsă.

8. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1723 din 09 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.