Peremption of tax litigation suspended pending contravention resolution

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2017, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 82/P/21.11.2016 privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 230474/02.03.2016 emisă de Direcţia Generală de Inspecţie Fiscală Economico - Financiară şi pe cale de consecinţă, anularea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria x/2009 nr. x/15.07.2015, nr. x/20.01.2016 şi seria x/2009 nr. x/21.01.2016 şi exonerarea societăţii de obligaţiile impuse în procesele-verbale menţionate.

La data de 09.08.2017 pârâtul a depus întâmpinare invocând excepţia disjungerii capătului de cerere privind anularea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria x/2009 nr. x/15.07.2015, nr. x/20.01.2016 şi seria x/2009 nr. x/21.01.2016 şi declinarea acestora către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 10.11.2017 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia disjungerii invocată de pârâtul MFP cu privire la cererea de anulare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ataşându-i copii ale acţiunii, întâmpinării şi ale proceselor-verbale atacate aflate la filele x. În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenţie.

La data de 02.10.2019 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei invocând soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017

La termenul de judecată din 17.01.2020 instanţa a pus în discuţie cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta la data de 02.10.2019 şi excepţia perimării cererii invocată din oficiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 29 din data de 17.01.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării cererii, a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 29 din data de 17.01.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin încheierea din şedinţa publică din 10.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanta A. S.A. până la soluţionarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenţie.

La data de 02.10. 2019, A. S.A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, întrucât motivele pentru care s-a dispus această măsură nu mai subzistă, în sensul că cererea de anulare a proceselor-verbale de contravenţie s-a judecat de către Judecătoria Sector 5, hotărârea acestei instanţe fiind atacată cu apel.

Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" or, în speţă nici la această dată hotărârea instanţei de apel, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, prin care s-a respins apelul A. S.A., nu i-a fost comunicată.

Cu toate acestea, la termenul din 17.01.2020 prin Hotărârea nr. 29, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării cererii, a constat perimată cererea, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.

Având în vedere cele de mai sus şi ţinând cont de dispoziţiile legale, apreciază că nu poate fi imputabil societăţii reclamante vreun motiv pentru care dosarul a rămas în nelucrare, în condiţiile în care cererea de repunere pe rol a fost formulată de societatea reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 23 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor menţionate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă nu a invocat vreunul dintre motivele de casare, din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din 10.11.2017 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia disjungerii invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice cu privire la cererea de anulare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ataşându-i copii ale acţiunii, întâmpinării şi ale proceselor-verbale atacate aflate la filele x şi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. a suspendat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, până la soluţionarea cererii de anulare a proceselor-verbale de contravenţie.

Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ. "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă", însă, prin raportare la temeiul de drept care a generat suspendarea cauzei [art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ..], devin incidente dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că suspendarea durează până la momentul la care a devenit definitivă hotărârea în cauza care a provocat suspendarea.

Având în vedere că, hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă la data soluţionării definitive a apelului de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv data de 18.11.2018, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu are relevanţă dacă această hotărâre a fost nu comunicată reclamantei A. S.A. deoarece, obligaţia de a solicita repunerea pe rol a cauzei, în ipoteza suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., revine părţii interesate în considerarea dispoziţiilor art. 413 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere că momentul încetării suspendării marchează începerea curgerii termenului de perimare, în mod corect prima instanţă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi reluarea dezbaterilor, depusă de către recurenta-reclamantă A. S.A. la data de 02.10.2019, având în vedere că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului de perimare cu încălcarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Faţă de aceste considerente, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de şase luni, raportat la data de la care partea interesată ar fi avut posibilitatea să solicite redeschiderea judecăţii, respectiv de la momentul la care a devenit definitivă hotărârea în cauza care a provocat suspendarea, dată de la care suspendarea poate fi imputată părţilor (8.11.2018), Înalta Curte constată că formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului la data de 02.10.2019 s-a realizat după împlinirea termenului de perimare care a avut loc la data de 08.05.2019.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 29 din 17 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.