Conflict of jurisdiction resolved by assigning free access to public information action to Maramureș County Court, rejecting transfer based on prisoner's place of detention

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Penitenciarului Mioveni, obligarea acestuia din urmă la comunicarea tuturor informatiilor de interes public solicitate prin adresa inregistrată la pârât sub nr. x/5.02.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1484 din data de 30 iulie 2020, Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinând că, deşi domiciliul reclamantului se află pe raza judeţului Maramureş, iar acesta avea drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, stabilite de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, a învestit tribunalul din raza teritorială a locului de detenţie de la data formulării actiunii.

Or, nu există nicio prevedere legală specială care, pentru situaţia persoanelor lipsite de libertate, să stabilească în mod expres un regim derogatoriu de la norma specială sau dreptul comun în materia contenciosului administrativ, sediul locului de deţinere avut în vedere de reclamant nefiind un criteriu legal pentru stabilirea instanţei competente teritorial.

2.2. Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 989 din 22 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 ce constituie temeiul acţiunii şi faptul că penitenciarul stabilit de catre Administraţia Naţională a Penitenciarelor unde petentul execută pedeapsa privativă de libertate este Penitenciarul Oradea.

În acest sens, s-a apreciat că noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt.

Astfel, reclamantul fiind în executarea unei pedepse privativă de libertate în penitenciar, criteriul locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa este unicul criteriu rezultat din dispoziţiile legale invocate, cu efecte în determinarea instanţei competente după domiciliul reclamantului.

2.3. Prin sentinţa nr. 865 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, faţă de prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că împrejurarea că reclamantul execută o pedeapsă privativă de libertate, pe o anumită durată determinată, într-un penitenciar, nu va conduce la concluzia că domiciliul acelei persoane se află în penitenciar, ci interesează (în măsura în care reclamantul nu a înţeles să îşi aleagă un alt domiciliu procesual) doar locul citării reclamantului, neinfluenţând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează cererea formulată de reclamant în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, în calitate de persoană ce se pretinde vătămată în drepturile sale prevăzute de această lege,

Acest obiect se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, lege care are caracter special, în raport cu legea generală - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.

Se instituie, aşadar, în favoarea tribunalului, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor întemeiate pe acest text de lege.

În cauză, se impune însă a fi tranşată noţiunea de domiciliu, în raport cu împrejurarea că reclamantul se află în penitenciar în executarea unei pedepse privative de libertate.

Instanţa de control judiciar reţine, având în vedere prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001, că nu există norme derogatorii în privinţa persoanelor privative de libertate, singurul criteriu legal ce poate fi luat în considerare pentru stabilirea competenţei teritoriale este acela al domiciliului de drept al reclamantului.

Astfel de norme derogatorii nu se regăsesc nici în în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în care se prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Prin urmare, nu există o prevedere legală expresă care să stabilească o competenţă exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Aşadar, locul de detenţie nu se subsumează noţiunii de domiciliu, în sensul de locuinţă principală, conform art. 87 din C. civ., noţiune care nu trebuie confundată cu locul citării unei persoane, loc care, în cazul persoanelor condamnate ce execută o pedeapsă privativă de liberate, va fi întotdeauna penitenciarul în care respectiva persoană îşi execută condamnarea.

Or, chiar dacă reclamantul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, acesta rămâne titularul atributului domiciliului, în raport cu care putea adresa cererea de chemare în judecată.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamantul nu domiciliază, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza judeţului Maramureş, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale, locul de detenţie unde partea se află în executarea unei pedepse neputând fi invocat pentru o eventuală prorogare de competenţă.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Penitenciarului Mioveni, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.