Conflict of interest from participation in deliberations on tax deferral for relative's company despite voting abstention

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 1 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate - Inspector B., motivat de faptul că reclamantul, în calitate de fost primar al comunei Drajna, judeţul Prahova, s-a aflat în conflict de interese deoarece a participat la şedinţa Consiliului Local Drajna în care a fost aprobată o eşalonare la plată pentru S.C. C. S.R.L., deşi a fost consemnată în procesul-verbal abţinerea sa de la vot.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 129 din data de 28 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 129 din data de 28 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze, se consideră că recurentul-reclamant s-ar fi aflat în conflict de interese în perioada de referinţă deoarece a participat la şedinţa Consiliului Local Drajna în care a fost aprobată o eşalonare la plată pentru S.C. C. S.R.L., deşi a fost consemnată în procesul-verbal abţinerea sa de la vot.

Faţă de identificarea elementelor privind nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, menţionate la lit. B) pag. 9-10 din Raportul de evaluare nr. x/15.02.2018, pe care le consideră netemeinice, nelegale şi care cuprind foarte multe date eronate, face următoarele precizări:

Textul de lege ce defineşte conflictul de interese se regăseşte în art. 70 din Legea cadru nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Legea cadru nr. 161/2003 face trimitere la Legea nr. 215/2001. Astfel, în art. 77 se prevede că "conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare".

În art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală se prevede faptul că "nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor, consilierul local care, fie personal fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

În vederea reglementarii acestui aspect vin prevederile art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali:. " (1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei."

Faţă de aceste aspecte, solicită să se constate că în procesul-verbal al şedinţei Consiliului Local Drajna din data de 27.06.2012 este menţionată în mod expres abţinerea sa de la vot conform Legii nr. 215.

Astfel, şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege pentru evitarea conflictului de interese.

Mai mult, în jurisprudenţa şi în doctrina de specialitate se arată în mod clar că abţinerea de la vot consemnată în procesul-verbal al şedinţei înseamnă îndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege pentru evitarea conflictului de interese.

Participarea consilierului local la şedinţe este o obligaţie impusă de lege pentru păstrarea mandatului pe de o parte, şi în vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice pe de alta parte.

Totodată, semnarea hotărârilor de către preşedintele de şedinţă ales în condiţiile legii este o obligaţie, simpla semnare a hotărârii neînsemnând votarea acesteia, ci doar îndeplinirea atribuţiilor în aceasta calitate.

Pe de altă parte trebuie avut în vedere că această hotărâre, respectiv aprobarea unei eşalonări la plată pentru S.C. C. S.R.L. nu reprezintă un beneficiu pentru societate, în sensul art. 75 din Legea nr. 393/2004:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru...".

Eşalonarea la plată este o facilitate legală acordată tuturor agenţilor economici ce solicită acest lucru atât la bugetul local cât şi la bugetul de stat. Nu trebuie confundată cu o scutire de la plata unor sume datorate, aceasta fiind o eşalonare la plata ce atrage pentru societate plata unor sume in plus, cu titlul de dobândă.

Conflictul de interese subzistă atunci când interesul privat al demnitarului primează interesului public, situaţie care în speţa dedusă judecăţii nu se întâmplă. Mai mult decât atât, prezumtivul interes privat sau personal trebuie să fie de natură să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce îi revin conform Constituţiei şi actelor normative, situaţie de asemenea inexistentă, motivat de faptul că procedura de aprobare a unei eşalonări la plată a respectat întocmai actele normative în materie fiscală.

Un element foarte important ce nu a fost avut în vedere la momentul evaluării este acela că HCL nr. 48/27.06.2012 este o hotărâre de principiu adoptată de Consiliul Local Drajna şi a cărei nulitate ar fi putut fi contestată de instanţa de contencios administrativ la sesizarea oricărei persoane interesate.

Mai mult decât atât, HCL nr. 48/27.06.2012 nu putea fi pusă în aplicare de sine-stătător ci în baza unei proceduri de acordare a eşalonării la plata adoptată de către Consiliul Local Drajna încă din luna ianuarie a anului 2012 prin HCL nr. 5/27.01.2012.

Astfel, conform procedurii mai sus amintite, eşalonarea nu se acorda prin HCL ci printr-o decizie emisă de compartimentul financiar contabil, decizie care poate fi de aprobare sau de respingere a acordării eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale restante.

De remarcat este faptul că Decizia nr. 1902/27.03.2013, decizie prin care a fost acordată eşalonarea la plată, a fost emisă după 9 luni de la adoptarea hotărârii de principiu, fără ca în calitate de consilier local să participe la luarea acestei decizii.

Concluzionând din această perspectivă, se poate reţine că în lipsa participării la luarea unei decizii care să fie în măsură să asigure un beneficiu în favoarea unei persoane fizice sau juridice cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia, nu sunt întrunite condiţiile legale prev. de art. 75 din Legea nr. 393/2004 pentru constatarea conflictului de interese.

În calitate de consilier local, nu s-a aflat în conflict de interese, întrucât condiţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 nu sunt îndeplinite, deoarece nu a participat la luarea unei decizii care să asigure un beneficiu societăţii comerciale S.C. C. S.R.L., deoarece nu a fost implicat în luarea Deciziei nr. 1902/27.03.2013 de acordare a eşalonării la plată, aceasta fiind rezultatul punerii în aplicare a unei proceduri legale şi a unei analize desfăşurate la nivelul compartimentului financiar-contabil al Comunei Drajna.

Decizia nu a fost luata prin HCL nr. 48/27.06.2012 faţă de care, de altfel s-a abţinut de la vot conform procesului-verbal ci printr-un act administrativ, respectiv Deciziei nr. 1902/27.03.2013.

Reţinând definiţia conflictului de interese din Legea 161/2003 şi principiile care guvernează această instituţie a conflictului de interese: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, rezultă cu evidenţă, din întreaga documentaţie depusă în probaţiune, ca s-au respectat atât principiile care guvernează materia acordării eşalonărilor la plată cât şi cele care guvernează materia conflictului de interese, interesul public fiind primordial în această procedură, Decizia nr. 1902/27.03.2013 fiind emisă de către un compartiment funcţional, asigurând astfel eficienta colectare a banilor publici.

Rezultă cu evidenţă că este exclusă ipoteza conflictului de interese întrucât actul care a stabilit efectiv acordarea eşalonării la plată şi care este singurul care a produs efecte juridice nu a fost generat de către recurentul-reclamant, finalitate care ar fi putut naşte suspiciuni de integritate prin asimilarea şi arogarea unor competente care practic nu există.

Conflictul de interese subzistă atunci când interesul privat al demnitarului primează interesului public, situaţie care în speţa dedusă judecăţii nu se întâmplă. Mai mult decât atât, prezumtivul interes privat sau personal trebuie să fie de natură să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce îi revin conform Constituţiei şi actelor normative, situaţie de asemenea inexistentă, motivat de faptul că procedura de acordare a eşalonării la plată a respectat întocmai actele normative în aceasta materie.

Pe cale de consecinţă, solicită anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate - Inspector B..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din data de 7 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 23 septembrie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor menţionate în cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Controlul jurisdicţional declanşat de către recurentul-reclamant are ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că prin participarea sa la dezbaterile din cadrul şedinţelor Consiliului local, în calitate de consilier local, în condiţiile în care în acea şedinţă s-a discutat şi s-a suspus la vot, proiectul de hotărâre privind aprobarea cererii de acordare a eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale restante datorate bugetului local de către S.C. C. S.R.L., reclamantul şi-a manifestat interesul pentru favorizarea fiscală a societăţii în care fiul său deţinea funcţia de administrator.

Învestită pentru soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este legală întrucât constatarea stării de incompatibilitate şi al conflictului de interese corespunde realităţii.

Astfel, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant conform cărora nu s-ar fi aflat în conflict de interese, deoarece nu a participat la luarea unei decizii care să asigure un beneficiu societăţii comerciale S.C. C. S.R.L., atât timp cât prin participarea sa la dezbaterile din cadrul şedinţelor Consiliului local în care s-a discutat şi s-a supus la vot proiectul de hotărâre privind aprobarea cererii de acordare a eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale restante datorate de S.C. C. S.R.L., recurentul-reclamant şi-a manifestat interesul pentru favorizarea fiscală a societăţii în care fiul său deţinea funcţia de administrator.

În raport de aceste aspecte, în mod corect a reţinut prima instanţă îndeplinirea condiţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, neavând relevanţă faptul că luarea Deciziei nr. 1902/27.03.2013 de acordare a eşalonării la plată a fost rezultatul punerii în aplicare a unei proceduri şi a unei analize desfăşurate la nivelul compartimentului financiar-contabil al Comunei Drajna.

Deşi, prin motivele de recurs recurentului-reclamant a arătat că în speţa dedusă judecăţii a avut în vedere respectarea interesului public, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate şi conflictul de interese reţinute în raportul de evaluare nu au fost analizate prin prisma respectării procedurii de acordare a eşalonării la plată a datoriilor restante de către S.C. C. S.R.L., ci modalitatea în care recurentul-reclamant şi-a manifestat interesul pentru aprobarea cererii de acordare a eşalonării.

O definiţie a conflictului de interese privind funcţionarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, în sensul că " Conflictul de interese se naşte în situaţia în care un funcţionar public are un interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor sale oficiale".

În acord cu instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, în lumina principiului transparenţei decizionale, Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant avea obligaţia să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor, precum şi abţinerea de la procesul de votare.

Aceasta deoarece art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 interzice participarea sa la deliberare, impunând ca recurentul-reclamant să anunţe interesul său personal la începutul dezbaterilor asupra problemei în care are interes, tocmai pentru a se preveni participarea sa la deliberare în cadrul şedinţei autorităţii deliberative, respectiv pentru a preveni influenţarea hotărârilor acestei autorităţi prin prezenţa sa la deliberări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Prin urmare, respingerea cererii recurentului-reclamant este legală, astfel că hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 129 din 28 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2020.