Ethnic persecution compensation eligibility and evidentiary contradictions regarding refugee status and domicile
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the respondent pension house, vacated the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, resulting in a procedural reversal where the administrative authority's original denial of benefits was effectively reinstated pending a new hearing. The dispute concerned an administrative challenge to a decision refusing to recognize the claimant as a beneficiary under the Law regarding compensation for persons persecuted on ethnic grounds, specifically for the period between September 1940 and March 1945. Although the first-instance court had granted the claim, the appellate court found that the claimant failed to establish domicile in the purported area of persecution, as her birth certificate indicated a different city and a railway employer's certificate explicitly stated she had no refugee status during that period. The Supreme Court held that the lower court violated procedural duties by failing to investigate these material contradictions between the documentary evidence and witness testimony, citing the obligation to determine the truth under Article 129(5) of the Civil Procedure Code and characterizing the error as a ground for cassation under Article 304(10) of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 304 pct. 10 C. proc. civ; Ethnic persecution compensation eligibility and evidentiary contradictions regarding refugee status and domicile: Din actele și lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă, pentru susținerea acțiunii formulate, sunt contradictorii și nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 466 din 22 martie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta H.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9156/8326 din 7 noiembrie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 761 din 26 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 9156/8326 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuție etnică: septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta s-a refugiat din Cernăuți, în anul 1940, stabilindu-se la București, de unde nu a mai revenit în localitatea natală, făcând dovada persecuției din motive etnice, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă, pentru susținerea acțiunii formulate, sunt contradictorii și nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, copia certificatului de naștere și buletinului de identitate al reclamantei atestă că aceasta s-a născut la 15 septembrie 1922, în municipiul Iași.
Reclamanta nu a făcut dovada că a avut domiciliul în orașul Cernăuți, contrar susținerilor sale din acțiune. Se reține, de asemenea, din Adeverința nr. 9/4/507 din 26 martie 2004, emisă de C.N. C.F. C.F.R. SA că, în perioada 1940 - 1945, tatăl reclamantei, H.G., a lucrat în unități de căi ferate din București, adeverința purtând înscrierea expresă, a lipsei oricărei mențiuni privind calitatea de refugiat a angajatului.
Față de contradicțiile dintre aceste înscrisuri și declarația martorului N.S., instanța trebuia, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, respectiv să dispună completarea materialului probatoriu, în sensul lămuririi sau înlăturării acestor contradicții.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, în condițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în conformitate cu dezlegările de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 761 din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.