Mootness of data protection complaint after statutory resolution; inadmissibility of illegality challenge against legislative norm.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de la data de 30.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal obligarea acesteia să îi soluţioneze plângerea formulată la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea 677/2001.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 20 iulie 2017 a respins ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul-reclamant A..

Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 2 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate şi a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. A obligat pârâta să soluţioneze plângerea reclamantului înregistrată sub nr. x/20.12.2016 în termenul prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1 Împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 1561/02.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul menţionării faptului că sentinţa este fără cale de atac, astfel cum prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001.

Cu privire la noţiunea de decizie în sensul dispoziţiei legale anterior menţionate, reclamantul arată că "simplu fapt că actul emis fără semnătură, ştampilă, dată şi număr de înregistrare pe ieşire, nu este intulat decizie, nu poate exclude de plano posibilitatea ca în fapt actul emis să întrunească condiţiile unei decizii".

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, fără însă a o motiva.

3.2 Împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului şi respingerea în tot a cererii.

În motivarea recursului pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal arată că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, în sensul că pentru soluţionarea unei plângeri se impun efectuarea de demersuri diferite pe o perioadă de timp care nu se poate stabili, astfel că legiuitorul nu a stabilit un termen de soluţionare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata - pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului reclamantului, ca nefondat şi a excepţiei de nelegalitate, ca inadmisibilă.

5. Asupra excepţiei de nelegalitate invocată de recurentul reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate.

Excepţia de nelegalitate astfel reglementată reprezintă un mijloc procesual de apărare, ce poate fi invocat în cadrul unui proces deja început, indiferent de obiectul acestuia, fiind o formă de control judecătoresc al legalităţii actului administrativ diferită de acţiunea directă în contencios administrativ, prin care se tinde la anularea actului emis de o autoritate publică.

În prezenta cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea acesteia să îi soluţioneze plângerea formulată la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

În privinţa art. 26 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat recurentul a invocat excepţia de nelegalitate.

Excepţia de nelegalitate este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative (control indirect) şi tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidenţă într-o cauză aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de obiect sau de stadiu procesual.

Prima operaţiune pe care o are de îndeplinit instanţa este aceea de verificare a admisibilităţii excepţiei de nelegalitate, prin prisma următoarelor condiţii: - să vizeze un act administrativ individual, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 554/2004; - actul administrativ individual în discuţie să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 din Legea nr. 554/2004; - soluţia ce urmează a fi pronunţată asupra litigiului să depindă de actul administrativ cu caracter individual.

În speţă, prima condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită, Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date nu este nu act administrativ individual în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, se va respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

6 Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea şi sentinţa recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la recursul formulat de reclamant împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 instanţa de recurs are în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, prevăd că "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă".

Interpretând prevederile articolului anterior citat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut prin încheierea recurată că "potrivit acestei dispoziţii legale, doar soluţia dată contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de către autoritatea de supraveghere este definitivă."

Raportat la speţa dedusă judecăţii, în mod corect Curte de Apel Bucureşti prin încheierea din data de 20.07.2017 a reţinut că "prin petitul cererii de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unei decizii emise de către pârâtă, ci obligarea pârâtei să soluţioneze plângerea formulată de către reclamant.".

În acest context, Înalta Curte, având în vedere şi dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 20 iulie 2017 ca nefondat, reţinând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente, în mod corect, şi a constatat că "nu se identifică nicio eroare materială".

Referitor la recursul formulat de pârâtă Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de aceasta la dosarul cauzei, la data de 05.05.2017 reclamantul a fost înştiinţat asupra finalizării investigaţiei, potrivit adresei nr. x/05.05.2017.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii formulate la data de 20.12.2016 în termenul prevăzut de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei privind respingerea excepţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 20 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 2 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând,

Respingea acţiunea ca rămasă fără obiect.

Menţine dispoziţiile sentinţei recurate privind respingerea excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2020.