Nullity of cassation appeal due to failure to articulate statutory grounds of illegality in contest of compensation payment delay

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea acestuia la emiterea în regim de urgentă, dispoziţie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor solicitate prin cererea înaintată la data de 28.04.2017.

Totodată, a solicitat stabilirea unui termen de executare, sub sancţiunea obligării conducătorilor acestora la plata unei amenzi în caz de neconformare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 93 din 14 ianuarie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect, reţinând că pe parcursul procesului a fost emisă decizia de soluţionare nr. x/16.07.2018 şi, de asemenea, s-a făcut o plată în contul reclamantului la data de 04.07.2018.

Totodată, a obligat obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reţinând că acesta se afla de drept în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de soluţionare a cererii reclamantului, fiind în culpă procesuală potrivit art. 453 alin. (1) şi art. 454 teza finală din C. proc. civ., întrucât cererea de despăgubire depusă de reclamant la Fond la data de 28.04.2017 a fost soluţionată la mai mult de 1 an de la această dată, cu depăşirea termenului rezonabil.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că în timpul procesului a emis decizia prin care a soluţionat cererea de plată a reclamantului, prima instanţă a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, însă a dispus obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată pentru nerespectarea termenului rezonabil de soluţionare a cererii.

A apreciat astfel că, în cauză, este incident motivul de casare invocat, întrucât reclamantul nu a pus în întârziere instituţia pârâtă, solicitând direct pe cale judiciară obligarea acesteia la emiterea unei decizii, iar în raport cu data înregistrării cererii reclamantului la Fond (28.04.2017) a considerat că aceasta a fost analizată într-un termen rezonabil, Legea nr. 213 neprevăzând un termen expres de soluţionare a acestor cereri.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în consecinţă, respingerea în tot a acţiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că autoritatea publică pârâtă critică hotărârea atacată prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a emis decizia de soluţionare a cererii de plată formulată de reclamant în timpul procesului, apreciind că, în raport cu data înregistrării acestei cereri la Fond, nu a fost depăşit termenul rezonabil.

Instanţa de control constată însă că recurentul nu a adus argumente care să poată constitui motive de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aprecierea caracterului rezonabil al termenului reprezintă o chestiune de temeinicie, o chestiune de apărare, aşa încât nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de textul de lege menţionat.

Or, nu se poate considera îndeplinită cerinţa motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 93 din 14 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.