Salary recalculation appeal rejected: employer ordered to pay judge's salary differences with interest upheld

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON (VRS 405 RON, sumă la care să se adauge şi procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008), în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu 01.12.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON (calculată ca mai sus, dar în care s-a inclus şi majorarea de 10% potrivit Legii nr. 293/2015), dar şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

De asemenea, a solicitat obligarea ambilor pârâţi la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale şi plata către reclamantă a diferenţei dintre veniturile efectiv plătite şi cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5384 din 14 decembrie 2018, a respins exceptia ramanerii fără obiect ca neîntemeiată.

Totodată a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect plata diferenţelor băneşti solicitate şi, în consecinţă, a respins acest capat de cerere ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fărăa calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bucureşti şi a obligat acest pârât la plata drepturilor salariale recunoscute prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2066/C/24.05.2018, precum şi la plata dobanzii legale şi a indicelui de inflatie pentru drepturile salariale recunoscute de la data scadentei şi până la plata efectivă.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins în rest cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Tribunalul Bucureşti, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a apreciat ca nejustificată soluţia primei instanţe, având în vedere că, în calitate de ordonator terţiar de credite, nu are posibilitatea legală de a acorda drepturile băneşti în condiţiile stabilite de prima instanţă, în lipsa ordinelor emise de Ministerul Justiţiei care are calitatea de ordonator principal de credite.

Astfel, în toate actele administrative emise de Ministerul Justiţiei privind stabilirea indemnizaţiilor de încadrare a judecătorilor, ca urmare a apariţiei Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, se menţionează faptul că plata diferenţelor rezultate din aplicarea ordinelor se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Sintagma "plata diferenţelor rezultate din aplicarea ordinului se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, este conţinută şi de Ordinul MJ nr. 2066/C/2018, dar şi de Ordinul MJ nr. 90/C/2019 emis în aplicarea acestuia.

Totodată, a invocat şi O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, apreciind că prima instanţă în mod greşit a stabilit obligaţia de plată a sumelor solicitate de reclmantă în sarcina tribunalului în condiţiile în care în bugetul acestuia nu sunt prevăzute fonduri cu această destinaţie, finanţarea acestei instituţii fiind asigurată exclusiv din resurse bugetare, care sunt repartizate de ordonatorii de credite ierarhic superiori, respectiv Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Justiţiei.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instant de contencios administrativ cu o cererea vizând obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de salarizare prin raportare la un VRS de 405 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv un VRS de 405 RON+10% începând cu 01.12.2015 şi, totodată, obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale şi plata către reclamantă a diferenţei dintre veniturile efectiv plătite şi cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, de la scadenţă până la plata efectivă.

Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul Tribunalul Bucureşti la plata drepturilor salariale recunoscute prin Ordinul Ministerului Justitiei nr. 2066/C/24.05.2018, precum şi la plata dobanzii legale şi a indicelui de inflatie pentru drepturile salariale recunoscute de la data scadentei şi până la plata efectivă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Contrar susţinerilor recurentului, în mod corect prima instanţă l-a obligat la plata drepturilor salariale recunoscute prin ordinul Ministerului Justitiei nr. 2066/C/24.05.2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, întrucât îi incubă această obligaţie părţii, având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantei sunt stabilite cu angajatorul tribunal, astfel că drepturile sale salariale sunt calculate şi plătite direct de instanţă, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale.

Referitor la celelalte critici formulate, se constată că acestea ţin de executarea, respectiv modalitatea de executare a hotărârii, efectuarea plăţii reprezentând o chestiune care priveşte executarea obligaţiei, iar nu stabilirea acesteia, astfel încât nu pot fi reţinute alegaţiile recurentului-pârât.

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 5384 din 14 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.