Moral damages quantification in insurance guarantee liability: application of statutory tiers and internal procedural criteria for bodily injury compensation

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziei nr. 5024/20.03.2017 a Fondul de Garantare a Asigurărilor, obligarea pârâtului la plata sumei de 30.986,08 RON, ce reprezintă diferenţa dintre suma solicitată şi suma achitată de pârât, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4446 din 21 noiembrie 2017, a admis contestaţia, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în parte, a anulat, în parte, Decizia nr. 5024 din 20.03.2017 emisă de pârât, în sensul că suma admisă la plată este 18.253,92 de RON şi nu 9.013,92 de RON, a obligat pe pârât la plata sumei de 9.240 RON către reclamant şi la plata sumei de 1.350 de RON cheltuieli de judecată, către reclamant şi a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce priveşte daunele morale solicitate de reclamant pentru propria sa vătămare, instanţa de fond nu a combătut modalitatea în care pârâtul a stabilit cuantumul despăgubirilor, mai mult a obligat FGA la plată, încălcând art. 13 din Legea nr. 213/2015 ce stabilesc competenţa exclusivă a Comisiei speciale din cadrul FGA pentru aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse la plată.

Pentru stabilirea prejudiciului moral suferit în urma accidentelor de circulaţie, FGA a adoptat prin decizia Directorul General nr. 142/26.05.2016 o procedură internă standardizată, de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, ce asigură un tratament echitabil şi nediscriminatoriu faţă de orice victimă a accidentelor rutiere şi se asigură o transparenţă în procesul adoptării soluţiei administrative.

Astfel, recurentul-pârât s-a raportat la această procedură, respectiv la Anexa 2 din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese - criterii determinante vătămări corporale prag 1, vătămarea corporală gravă fiind aceea pentru care partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale de cel puţin 30 de zile şi de maxim 90 de zile.

Astfel, raportat la leziunile suferite de reclamant care au necesitat în vederea vindecării 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, Comisia a propus valoarea de 230lei/zi raportat la diagnosticul reclamantului, încadrându-se în pragul 2 din Anexa menţionată.

Deşi pragul 2 prevede posibilitatea acordării unei despăgubiri situată între 210-500 RON/zi de îngrijire medicală, acordarea sumei de 494 RON, aproape maxim, apare disproporţionată.

Astfel, consideră recurentul pârât că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale, ci presupune o apreciere şi evaluare completă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Cu privire la criticile aduse soluţiei primei instanţe prin care a fost obligat pârâtul să dispună la plata sumei de 9.240 RON daune morale în favoarea reclamantului, Înalta Curte va constata că acestea sunt nefondate.

Instanţa de fond, raportat la daunele morale acordate prin decizia administrativă, a reţinut că este firesc ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, pârâtul să ţină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură internă, are în vedere şi practica instanţelor de judecată în situaţii similare.

Faţă de aceste criterii, judecătorul fondului a apreciat că, în mod corect, pârâtul a încadrat vătămarea corporală a reclamantului în pragul 2 din Anexa 2 din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, stabilind cuantumul daunelor morale prin raportare la un criteriu obiectiv şi rezonabil - zilele de îngrijiri medicale şi luând în calcul şi particularităţile speţei, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de constatare medico-legală.

A arătat prima instanţă că, nu a găsit o problemă în utilizarea numărului de zile de îngrijiri medicale, însă nu poate fi primit cuantumul sumei alocate de către pârât aferent fiecărei zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte constată că în Anexa 2 la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură acceptată atât de prima instanţă, cât şi de reclamant, ca reprezentând punctul de reper pentru calcularea de despăgubiri, în conformitate cu prevederile legale incidente, Legea nr. 213/2015, Norma ASF nr. 23/2014, există trei praguri în limita cărora pot fi calculate astfel de sume.

Astfel, pragul 1, aplicabil în cazul vătămării corporale cu recuperarea integrală a funcţionalităţii necesită întocmirea a următoarelor condiţii cumulative: însănătoşire completă şi nu mai prezintă vreo urmă fizică; vătămări minore/vindecabile, număr maxim de 30 zile de îngrijiri medicale, între 125-200 RON/zi de îngrijire medicală.

Pragul 2 este aplicabil în situaţia în care vătămarea corporală a avut drept consecinţe oricare dintre următoarele: leziunile au lăsat urme vizibile; leziunile suferite au fost într-un număr mare, au provocat suferinţe puternice, au lăsat traume fizice şi psihice de durată, intervenţii chirurgicale; a suferit complicaţii ulterioare; capacitatea de muncă a fost redusă, partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale de cel puţin 30 de zile şi de maxim 90 de zile; 210-500 RON/zi de îngrijire medicală.

Pârâtul a considerat că vătămarea corporală de care a suferit reclamantul se încadrează în pragul 2, deoarece vătămarea corporală a provocat drept consecinţe: politraumatism, TCC gradul I, contuzie coloană cervicală cu parestezii membre superioare, contuzie coloană lombară, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale .

Judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat, bazându-se pe menţiunile din cuprinsul Anexei 2 din Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, potrivit cărora "încadrarea în punctaj se va face ... spre maxim dacă vătămarea corporală a cumulat cel puţin două consecinţe dintre cele două expuse la acest prag." raportată şi la consecinţele produse şi reţinute în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală, că se impune aplicarea pragului valoric spre maxim.

Înalta Curte apreciază că cele reţinute de prima instanţă sunt corecte, iar soluţia este în acord cu normele aplicabile, deoarece pentru încadrarea în pragul doi valoric este obligatoriu ca numărul de îngrijiri medicale să fie de cel puţin 30 de zile (reclamantul a prezentat certificat medico-legal pentru 30 - 35 zile de îngrijiri medicale) şi să fi existe cel puţin două consecinţe.

Înalta Curte va observa că reclamantul nu a invocat în cuprinsul acţiunii încălcarea jurisprudenţei din România în materia acordării daunelor morale şi nici instanţa de fond nu şi-a motivat sentinţa sub acest aspect.

Faţă de cele arătate, se constată că suma în cuantum de 9.240 RON cu titlu de daune morale a fost în mod corect stabilită de instanţa de fond.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4446 din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2020.