Constitutional review of administrative law does not justify suspension of proceedings under Civil Procedure Code art. 413(1)(1)

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 octombrie 2018, sub nr. x/2018,reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care: să anuleze art. 2 lit. k) şi art. 9 alin. (4) teza I din Anexa Ordinului nr. 1/2014 al A.N.S.V.S.A., prin care se indică faptul că Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân se află în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari din România şi, ca o consecinţă a admiterii petitului nr. 1, să fie obligată Autoritatea să ia în administrare şi funcţionare în cadrul A.N.S.V.S.A. Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân (R.E.C.S.), şi să fie obligată Autoritatea la organizarea unei licitaţii transparente, prin care acest serviciu public (R.E.C.S.) să poată fi atribuit oricărei entităţi private; cu cheltuieli de judecată.

La data de 31 ianuarie 2019, Colegiul Medicilor Veterinari din România a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, solicitând admiterea cererii de intervenţie accesorie şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamantă, cerere de intervenţie încuviinţată în principiu la termenul de judecată din 28 februarie 2019, constatând instanţa că este îndeplinită condiţia existenţei unui interes din partea acestei entităţi, care rezidă din faptul că se doreşte păstrarea acestui Registru la intervenient- Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), a formulat excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001 şi a solicitat instanţei să sesizeze Curtea Constituţională în vederea judecării excepţiei de neconstituţionalitate şi suspendarea judecăţii cauzei pe fond până la pronunţarea Curţii Constituţionale, în baza art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

1. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă publică de la 16 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 indice 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2001, introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 258/2013, în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 31, art. 34 şi art. 35 din Constituţia României, şi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională a României.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A), solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 16.05.2019 şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea repunerii pe rol şi a continuării judecăţii, cât şi intervenientul COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA, solicitând, de asemenea, casarea în tot a încheierii recurate, cu consecinţa trimiterii dosarului către Curtea de Apel Cluj, în vederea repunerii pe rol şi continuării judecăţii.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta- pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A) a criticat încheierea recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ..), întrucât, în opinia sa, nu se impune suspendarea cauzei în temeiul acestui text în cazul în care se dispune sesizarea Curţii Constituţionale, având în vedere faptul că, arată recurenta, art. 509 (1) pct. 11 C. proc. civ.. reglementează, în situaţia în care se admite excepţia de neconstituţionalitate, posibilitatea formulării unei cereri de revizuire.

Recurenta-pârâtă susţine că este evident că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu se pot aplica în prezenta speţă, întrucât ipoteza reglementată de acest text de lege nu are legătură cu verificarea constituţionalităţii legii, şi consideră, astfel, că analiza constituţionalităţii unui text dintr-o lege sau ordonanţă nu se încadrează în reglementarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu presupune analiza existenţei sau inexistenţei unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

În susţinerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- intervenient Colegiul Medicilor Veterinari din România a criticat încheierea recurată pentru nelegalitate, apreciind că soluţia suspendării judecăţii a fost dispusă în urma unei greşite interpretări şi aplicări a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Susţine recurentul-intervenient că suspendarea în temeiul acestui text de lege nu este posibilă în cazurile de sesizare a Curţii Constituţionale, partea interesată având la dispoziţie cu totul alte modalităţi de acţiune pentru a evita o soluţie bazată pe un text de lege declarat neconstituţional, în concret, pentru situaţia admiterii excepţiei de neconstituţionalitate fiind prevăzută de legiuitor posibilitatea formulării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

De asemenea, a mai susţinut recurentul-intervenient, odată cu abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecăţii în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate nu mai este nici obligatorie, şi nici posibilă, neexistând nici un text de lege care să o reglementeze, iar, referitor la cazurile de suspendare facultativă prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acestea nu se pot aplica în situaţia analizată, întrucât reglementează ipoteze care nu au nicio legătură cu verificarea constituţionalităţii legii.

Procedura în cazul sesizării instanţei de contencios constituţional face obiectul unor reglementări speciale, din rândul cărora s-a eliminat în mod explicit posibilitatea suspendării, iar în ceea ce priveşte cazul particular prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acesta este inaplicabil, întrucât analiza constituţionalităţii unui text dintr-o lege sau ordonanţă nu este sinonimă cu analiza existenţei sau inexistenţei unui drept.

În plus, a mai susţinut recurentul-intervenient, întrucât are la bază o condiţie (legătura dintre obiectul cauzei şi norma ce face obiectul excepţiei) constatată ca fiind îndeplinită încă de la momentul sesizării instanţei de contencios constituţional, un astfel de temei ar obliga instanţele să suspende în mod automat judecata până la soluţionarea oricărei excepţii de neconstituţionalitate, invalidând efectele abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi instituind un veritabil nou motiv de suspendare obligatorie.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă A. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 26 februarie 2020, prin care a solicitat respingerea recursurilor promovate împotriva încheierii de suspendare, cu consecinţa menţinerii suspendării până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 18 martie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate urmând a fi admise, a casa încheierea recurată şi a se trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii, şi anume, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus- menţionate, rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv, existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul celeilalte judecăţi şi modalitatea de soluţionare a cauzei civile în care se pune problema incidenţei prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Măsura care a întrerupt cursul judecăţii - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză în care reclamanta a formulat solicitarea de să sesizare a Curţii Constituţionale a României în vederea judecării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001 şi suspendarea judecăţii cauzei pe fond până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

Or, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiţiei de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi a condiţiilor generale de admisibilitate ce se cer a fi îndeplinite, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt şi de drept pentru care instanţa a concluzionat în sensul existenţei legăturii de condiţionalitate şi înrâurirea pe care o poate avea hotărârea instanţei de contencios constituţional asupra modalităţii de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situaţia de fapt expusă în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi cea dedusă instanţei de contencios administrativ ar exista identitate, nu poate constitui, prin sine însăşi, temeiul suspendării judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecăţii, ci înrâurirea pe care o poate avea existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauză- ceea ce, evident, nu este cazul în speţă.

Prin altă judecată nu se are în vedere existenţa unei proceduri în faţa Curţii Constituţionale care a fost sesizată cu controlul a posteriori al constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe de guvern cu incidenţă într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, pentru că actul jurisdicţional constituţional nu statuează asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice sau juridice ca părţi în raporturile juridice de conflict, pentru a fi realizată ipoteza normei în discuţie.

Aceasta, deoarece, art. 413 C. proc. civ. are în vedere tocmai existenţa unui alt litigiu pe rolul unui organ de jurisdicţie, în faţa căruia sunt în discuţie aspecte de fapt şi de drept cu relevanţă pentru altă instanţă, care pentru a valorifica aspectele statuate în primul litigiu, poate suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a acestui conflictul juridic.

Pe de altă parte, instanţa de fond, deşi s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi, subsecvent admiterii acesteia, asupra cererii de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiei, a avut în vedere în mod unilateral susţinerile intimatei- reclamante, reţinând doar că, declararea ca neconstituţională a normei criticate ar lipsi de bază legală, sub acest aspect, actul administrativ ce face obiectul prezentei cauze, astfel, că, practic, încheierea recurată este nemotivată.

Prin urmare, reţinând că în mod nelegal instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, la cererea formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa încheierea recurată, şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta- pârâtă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A) şi de recurentul- intervenient COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 16 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.