Judicial salary equalization: scope of "same level" standard in EO 83/2014 for applying maximum sectoral reference values

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL SIBIU, CURTEA DE APEL PITEŞTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREŞ, CURTEA DE APEL SUCEAVA, TRIBUNALUL BOTOŞANI, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ şi TRIBUNALUL MUREŞ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în lumina refuzului pârâtului de ordin I, de a soluţiona cererea noastră privind emiterea începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, solicitând:

1.1 Obligarea pârâtului - Ministerul Justiţiei, de a emite pentru perioada 09,04.2015 - până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014;

1.2 obligarea pârâtei - Ministerul Justiţiei ca la emiterea ordinelor de salarizare pentru toţi reclamanţii să ţină cont de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

1.3 obligarea pârâtei - Ministerul Justiţiei ca la emiterea Ordinelor de Salarizare viitoare pentru toţi reclamanţii să ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date, de majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţie precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

1.4 obligarea pârâtei - Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite, să bugeteze resursele financiare aferente plăţii diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

II.l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, au solicitat instanţei să dispună:

II.l.l obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata către reclamantul A. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 14.06.2015, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

II.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani la plata către reclamantul A. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 14.06.2015, a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Faţă de aceste capete de cerere, au învederat că secţia pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantului, începând cu data de 15.06.2015, de la Judecătoria Dorohoi la Judecătoria Alba Iulia

11.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba, au solicitat:

11.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata către reclamantul A. începând cu data de 15.06.2015 şi până la data de 30.11.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

11.2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata către reclamantul A. începând cu data de 15.06.2015 şi până la data de 30.11.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Faţă de aceste capete de cerere, au învederat că secţia pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantului, începând cu data de 01.12.2016, de la Judecătoria Alba Iulia la Judecătoria Sibiu.

11.3 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, au solicitat:

II.3.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul A. începând cu data de 01.12.2016 şi până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 al in. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru

locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

II. 3.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul A. începând cu data de 01.12.2016 şi până la data de 31.12.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

III. l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Targu Mureş si Tribunalul Mureş, au solicitat instanţei să dispună:

111.1.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Targu Mureş şi Tribunalul Mureş la plata către reclamantul B. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 14.01.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

111.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Targu Mureş şi Tribunalul Mureş la plata către reclamantul B. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 14.01.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Faţă de aceste capete de cerere, au învederat că reclamantul B. a funcţionat ca judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Reghin în perioada 15.07.2014 - 14.01.2015.

III.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba, solicităm^

III.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata către reclamantul B. începând cu data de 15.01.2016 şi până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

III. 2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata către reclamantul B. începând cu data de 15.01.2016 şi până la data de 14.01.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

IV. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, au solicitat instanţei:

IV. 1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., W. şi V., începând cu data de 09.4.2015 şi până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. ' 1 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salaríale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflatîn plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

IV. 2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba la plata către reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., W. şi V. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 31,12.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

V. l în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Maramureş, au solicitat instanţei să dispună:

V.l.l obligarea pârâtelor Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Maramureş la plata către reclamantei T. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.06.2015, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salaríale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

V.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Maramureş la plata către reclamantei T. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.06.2015 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Faţă de aceste capete de cerere, au învederat că secţia pentru judecători a CSM a aprobat transferul reclamantei, începând cu data de 01.07.2015, de la Judecătoria Viseu de Sus la Judecătoria Sibiu.

V.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu, au solicitat instanţei:

V.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamanta T. începând cu data de 01.07.2015 şi până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

V. 2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamanta T. începând cu data de 01.07.2015 şi până la data de 31.12.2016, a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

VI. 1 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea, au solicitat instanţei să dispună:

VI. 1.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata către reclamantul U. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.06.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

VI.1.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Vâlcea la plata către reclamantul U. începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 30.06.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Faţă de aceste capete de cerere, au învederat că reclamantul U. a funcţionat ca judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea în perioada 09.04.2015 - 30.06.2016.

VI.2 în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Sibiu, au solicitat instanţei:

VI.2.1 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul U. începând cu data de 30.06.2016 şi până la data de 31.12.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată încă din anul 2015 în baza ordinelor de salarizare 1561, 1562 şi 1563 emis de către Ministrul Justiţiei, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G . nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

VI.2.2 obligarea pârâtelor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu la plata către reclamantul U. începând cu data de 30.06.2016 şi până la data de 31.12.2016 a diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit pentru fiecare reclamant, şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4351 din 14 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea modificată formulată de reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., W., K., L., M., N., O., P., Q.,R., S. şi V.,X.,B.,T. şi U., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoşani, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş, astfel cum a fost modificată; anulat în parte, în privinţa reclamanţilor, Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 1486/C/-24.05.2017 privind stabilirea drepturilor salariale ale acestora; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare, prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr 20/2016, începând cu 9.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr 293/2015; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Sibiu să plătească reclamanţilor, C., D., E., F., G., H., I., J., W., K., L., M., N., O., P., Q.,R., S. şi V. diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Mureş, pentru perioada 9.04.2015 - 14.01.2016, şi a pârâtului,Tribunalul Alba-Iulia, începând cu data de 15.01.2016, să plătească, reclamantului,B.,diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Maramureş, pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2015, şi a pârâtului,Tribunalul Sibiu, începând cu data de 1.07.2015, să plătească, reclamantei, T., diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea, pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2016, şi a pârâtului, Tribunalul Sibiu, începând cu data de 1.07.2016, să plătească, reclamantului U., diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, formulată în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba-Iulia, Curtea de Apel Târgu-Mureş şi Curtea de Apel Piteşti,Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Sibiu; a anulat, ca nesemnată, cererea formulată de către reclamanta X.; a disjuns cererea formulată de reclamantul Y.

şi a înaintat cererea la Serviciul Registratură pentru formarea unui dosar separat şi a fixat termen pentru dosarul disjuns, 16.01.2018, cu citarea părţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul- pârât a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind pronunţată în parte cu încălcarea dispoziţiilor legale, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi casarea în parte a sentinţei atacate şi respingerea în totalitate a acţiunii, ca neîntemeiată, sens în care a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a I.C.C.J.- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015.

La art. 1 al acestui Ordin s-a prevăzut că, începând cu 9 aprilie 2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, li se recalculează indemnizaţia la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, realizându-se, astfel, o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare.

Totodată, a mai arătat recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, art. 2 din Ordinul menţionat prevede că, începând cu data de 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari, se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, pe familie ocupaţională, ţinând cont de faptul că de la 1 octombrie 2016 la nivelul I.C.C.J. s-a acordat valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, ca urmare a adoptării Ordinului Preşedintelui I.C.C.J. nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională în funcţie de această valoare de referinţă sectorială majorată cu 10%.

În continuare, recurentul- pârât a arătat că prin Ordinul M.J. nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat Ordinul M.J. nr. 4680/C/21.12.2016, cu prevederile de la art. 1 alin. (1) şi, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 şi art. 3 din Ordinul M.J. nr. 219/C/2017, care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale individuale se va realiza ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, aducerea la îndeplinire a acestor prevederi s-a concretizat în ceea ce îi priveşte pe intimaţii- reclamanţi prin emiterea Ordinului M.J. nr. 1469/C/2017.

Aşadar, susţine recurentul-pârât, conform dispoziţiilor art. 1 alin51 din O.U.G. nr. 83/2014, prin Ordinul M.J. nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizaţiilor, prin eliminarea diferenţelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcţie de actul normativ în vigoare, iar în prezent s-a finalizat activitatea privind emiterea ordinelor prin care indemnizaţiile să se stabilească individual conform acestui text de lege.

Textul din O.U.G. nr. 57/2015 nu foloseşte sintagma "nivel maxim în plată", aşa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016 la art. 1 pct. 1, şi, prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizaţiilor din sistem la "nivel maxim în plată".

În fine, ţinând cont de dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, care statuează că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României, recurentul- pârât apreciază că actele administrative invocate prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiei intimaţilor- reclamanţi, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, astfel că este neîntemeiată obligarea Ministerului Justiţiei de a emite un ordin prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru o perioadă anterioară datei de 01.10.2016.

Pe de altă parte, recurentul- pârât apreciază ca neîntemeiată acordarea dobânzii penalizatoare aferente de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective, evocând sub acest aspect prevederile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 99/2016 şi jurisprudenţa Înaltei Curţi, decizia nr. 21/22.05.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

4. Apărarea în cauză

Intimaţii- reclamanţi cărora, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. li s-a comunicat recursul, nu au înţeles să formuleze întâmpinare în recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Intimaţii- reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor ordine de încadrare salarială, cu stabilirea unui cuantum al salariului de bază şi al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcţii similare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Problema centrală a cauzei constă în lămurirea înţelesului dispoziţiilor alin. (51) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, text introdus în corpul ordonanţei de urgenţă prin legea de aprobare a acesteia, Legea nr. 71/2015, text care are următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Sintagma "salarizat la acelaşi nivel" nu trebuie înţeleasă ca o normă de trimitere la categoriile de funcţionari şi personal contractual salarizat la acelaşi nivel cu aparatul Parlamentului, ci corespunde noţiunii de "acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", utilizată în alin. (1) şi (2) al aceluiaşi articol 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care executivul a intenţionat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015, la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2004.

Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări O.U.G. nr. 83/2014, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, aceasta fiind motivarea amendamentului ce a condus la adoptarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, este greu de susţinut, şi mai mult decât discutabil din punct de vedere al respectării prevederilor art. 16 din Constituţia României, că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Concluzia Curţii de apel este corectă, fiind susţinută nu numai de raportul comun din 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, de unde rezultă că amendamentul devenit alin. (51) al art. 1 a fost propus pentru clarificarea textului şi eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, dar şi de interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, pronunţată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin această din urmă decizie, instanţa supremă a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi Completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Astfel, judecătorul fondului are dreptul dar şi obligaţia de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât şi în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanţă cu intenţia legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât şi din celelalte prevederi ale actului normativ, dar şi din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

Instanţa de judecată este datoare să asigure o aplicare unitară, congruentă, a tuturor actelor normative ce reglementează o situaţie juridică, aspect confirmat de motivarea Deciziei nr. 23/2016 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cuprinsul căreia se arată că:

"Deşi expunerea de motive a unui act normativ nu are valoare obligatorie, ea este utilă pentru identificarea sau clarificarea intenţiei legiuitorului în operaţiunea de interpretare a unei norme juridice, din perspectivă istorico-teleologică.

(...)dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între personalul din celelalte autorităţi şi instituţii publice şi personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiaşi nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme şi să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorităţi sau instituţii publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime cu alte persoane din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care au un nivel de remunerare superior.(...)

În plus, acceptându-se o astfel de interpretare, contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislaţia internă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu cele ale dreptului Uniunii Europene."

În concluzie, aprecierea recurentului-pârât că în mod nelegal a fost admisă cererea intimaţilor- reclamanţi de acordare a valorii de referinţă sectorială începând cu 09.04.2015 nu poate fi reţinută.

De asemenea, refuzul recurentului Ministerul Justiţiei de a recunoaşte că dispoziţiile reparatorii cuprinse în art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi judecătorilor şi procurorilor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Către această dezlegare conduc şi principiile reglementate de art. 3 din aceeaşi Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în special cel definit la lit. c):

"echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari."

Instanţa supremă apreciază că judecătorul fondului a făcut o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii, considerente pentru care, criticile recurenţilor - pârâţi sunt nefondate şi, astfel, Înalta Curte constată că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, sentinţa recurată fiind legală şi la adăpost de orice critică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul- pârât MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva sentinţei civile 4351 din 14 noiembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.