Appeal over gas tariff regulatory order ruled void for lack of legal grounds; time-bar and inadmissibility findings stand.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Alba Iulia şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 173/12.09.2018, reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) "Transgaz" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), obligarea acesteia la anularea parţială a Ordinului preşedintelui ANRE nr. 74/2.08.2017 privind aprobarea venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale prin Sistemul Naţional de Transport, prin care s-a stabilit valoarea venitului reglementat, a venitului total şi a tarifelor de transport pentru activitatea de transport al gazelor naturale pentru perioada 1 octombrie 2017 - 30 septembrie 2018 şi completarea lui în conformitate cu solicitarea fundamentată a Transgaz S.A..

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei, în situaţia în care nu se va dispune modificarea ordinului dar va constata justeţea argumentelor reclamantei în fundamentarea venitului total reglementat, ca la stabilirea venitului total pentru anul gazier următor să se ia în considerare, în procedura de determinare a acestuia, sumele contestate prin solicitarea fundamentată de reclamantă.

2. Hotărârea primie instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5240 din 11 decembrie 2018, a admis excepţia de tardivitate, invocată de pârâtă, cu privire la primul capăt de cerere şi excepţia de inadmisibilitate, invocată de pârâtă, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, în consecinţă respingând primul capăt de cerere ca tardive şi cel de-al doilea capăt de cerere, ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe şi motivele invocate în cererea introductivă, susţinând că în mod greşit prima instanţă a soluţionat excepţia tardivităţii în temeiul art. 5 alin. (7) din O.G nr. 33/2007, dispoziţii care la momentul pronunţării instanţei erau lipsite de efecte juridice şi nu mai făceau parte din dreptul obiectiv.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşiinstanţe

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimate-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din

C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii introductive de instanţă.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din data de 10 martie 2015, invocată, şi a arătat motivele pentru care a considerat că nu este aplicabilă în cauză, respectiv Curtea Constituţională a reţinut că este valabilă doar în privinţa actelor administrative cu caracter normativ, însă, în recurs nu s-au combătut aceste argumente, ci recurenta s-a rezumat să invoce din nou aceeaşi decizie a instanţei constituţionale.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte aspectele relatate de reclamantă cu ocazia dezbaterilor asupra căii de atac exercitate, în şedinţă publică, se constată că acestea excedează motivelor din cererea de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5240 din 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.