Judicial salary indexation enforcement via administrative litigation: admissibility of action against implied refusal to issue recalculated salary order

Şedinţa publică de la 17 septembrie 2020

I Cererea de chemare "n judecată

1. Prin cererea "nregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat "n judecată p‰r‰ţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi a solicitat: obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiţiei să emită un ordin prin care să recalculeze indemnizaţia de "ncadrare brută lunară cuvenită reclamantului, cu includerea creşterilor salariale de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi recunoscute prin sentinţa civilă nr. 641/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, "n dosarul nr. x/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara "n dosarul nr. x/2007, sub sancţiunea plaţii unei penalităţi de 100 RON/zi de "nt‰rziere; obligarea p‰r‰ţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus şi drepturile salariale efectiv "ncasate, "ncep‰nd cu data menţionată "n titlul executoriu şi p‰nă "n prezent, precum şi a dob‰nzii legale aferente fiecărei diferenţe lunare calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare p‰nă la data plăţii efective şi integrale, precum şi la actualizarea acestor sume cu inflaţia calculată de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare p‰nă la data plăţii efective şi integrale.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 2951 din 17 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare "n judecată formulată de reclamantul A., "n contradictoriu cu p‰r‰ţii Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi Ministerul Justiţiei, ca inadmisibilă.

III Recursul formulat de reclamant

3. ëmpotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5) şi 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar "n cazul "n care se consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea sentinţei atacate şi "n rejudecare admiterea cererii de chemare "n judecată, aşa cum a fost formulată.

4. ën motivarea recursului, reclamantul a arătat că i-a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă, fără "nsă a se admite vreo excepţie de inadmisibilitate. Potrivit art. 488 pct. 5) C. proc. civ., prin faptul că prima instanţă nu a admis nicio excepţie de inadmisibilitate sau a ne"ndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ., şi totuşi i-a respins acţiunea ca inadmisibilă, a "ncălcat regulile de procedură. ën cazul "n care vroia să respingă acţiunea ca inadmisibilă, instanţa trebuia să admită excepţia ne"ndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 şi să respingă acţiunea ca inadmisibilă, neexist‰nd excepţii de inadmisibilitate, ci doar excepţii care fac ca acţiunea să fie inadmisibilă.

5. Faptul că prima instanţă nu s-a pronunţată pe excepţia ne"ndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 duce la concluzia că s-a analizat fondul cauzei şi nu s-a pronunţat pe o excepţie, pentru a putea solicita trimiterea cauzei "n rejudecare. Astfel cum nu rezultă din considerentele hotăr‰rii atacate faptul că prima instanţă a admis o excepţie şi a respins acţiunea ca inadmisibilă sau s-a pronunţat pe fondul pretenţiilor solicitate, se "ncalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 13 alin. (3) Cod procedură civilă, deoarece nu poate exercita calea de atac "n cunoştinţă de cauză, nu poate face apărarea at‰ta timp c‰t nu cunoaşte dacă prima instanţă s-a pronunţat pe excepţie sau pe fond. De asemenea, se "ncalcă şi principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., "ntruc‰t hotăr‰rea primei instanţe este ambiguă, sumar motivată, iar din ea nu rezultă dacă s-a pronunţat pe excepţie sau pe fond. Hotăr‰rea primei instanţe nu respectă cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neput‰ndu-se stabili dacă acţiunea a fost respinsă pe excepţie sau pe fond; prima instanţă nu a supus dezbaterii inadmisibilitatea acţiunii pe fond, nu pe excepţie cum au invocat p‰r‰ţii şi pe motivele invocate de aceştia, aceasta fiind o creaţie din oficiu a primei instanţe care a găsit alte motive dec‰t acelea invocate de p‰r‰ţi, motive pe care nu le-a pus "n discuţia contradictorie.

6. ën ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "n mod greşit reţine instanţa de fond că nu a contestat nici un act administrativ, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu, "ntruc‰t a atacat refuzul p‰r‰tului Ministerul Justiţiei de a emite ordin de salarizare, "ntruc‰t acesta nu i-a răspuns la contestaţie formulată.

7. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a adresat prealabil sesizării instanţei o contestaţie la p‰r‰tul Ministerul Justiţiei pentru a pune "n executare titlurile executorii prin care i-au fost acordate majorări salariale, "ntruc‰t acesta figurează printre p‰r‰ţii obligaţi la plata acestora şi, chiar dacă nu se prevede "n dispozitivul titlului executoriu emiterea unui ordin de salarizare "n sarcina Ministerului Justiţiei, acesta este obligat să emită ordin de salarizare "n temeiul actelor normative de salarizare intervenite ulterior, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, aceasta "nsemn‰nd emiterea ordinului de salarizare, adică punerea "n executare a titlului executoriu şi majorarea indemnizaţiei de salarizare cu 18%.

8. Prin urmare, din acest motiv s-a adresat p‰r‰tului Ministerul Justiţiei să pună "n executare titlul executoriu prin care i s-au acordat majorări salariale de 18%, "n sensul de a emite ordin de salarizare care să conţină aceste majorări, ceea ce nu a făcut nici p‰nă "n prezent, refuz‰nd să "i răspundă la contestaţia formulată.

9. Conform art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii "n contencios administrativ "l poate constitui şi un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, nu doar actul administrativ tipic. Astfel, prezenta acţiune nu este inadmisibilă, "ntruc‰t a urmat procedura de contestare prevăzută de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 şi nu a solicitat anularea unui act administrativ tipic (ordin de stabilire a drepturilor salariale), ci a dedus judecăţii refuzul nejustificat al Ministerului Justiţiei de a soluţiona favorabil cererea mea.

10. Prima instanţă interpretează "n mod greşit dispoziţiile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, "ntruc‰t, dacă nu se respectă termenul de 30 de zile, acţiunea nu se respinge ca inadmisibilă, ci ca prematur introdusă. Cu toate acestea, prematuritatea acţiunii pentru faptul că nu a aşteptat trecerea celor 30 de zile prevăzute de lege a fost acoperită prin faptul că Ministerul Justiţiei nu a răspuns nici p‰nă "n prezent contestaţiei formulate.

11. De asemenea, este greşită susţinerea primei instanţe "n ceea ce priveşte faptul că deţine deja un titlu executoriu cu privire la debitul principal, iar emiterea unui nou titlu pentru aceleaşi pretenţii este inadmisibilă, "ntruc‰t nu solicită emiterea unui alt titlu executoriu pentru aceleaşi pretenţii, ci emiterea unui ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţia de "ncadrare brută lunară cu includerea creşterilor salariale de 18% obţinute prin titlul executoriu, "ntruc‰t indemnizaţia lunară nu i s-a calculat "n acest mod niciodată, iar ca o consecinţă a emiterii ordinului de salarizare a solicitat şi plata acestor drepturi salariale pentru perioada pentru care nu i-au fost plătite. Cele două hotăr‰ri se completează, ele nu sunt emise pentru aceleaşi pretenţii, dacă ar fi aşa ar interveni autoritatea de lucru judecat, dar nici una dintre părţi şi nici instanţa nu a invocat-o.

12. ën ceea ce priveşte fondul pretenţiilor deduse judecăţii, titlul executoriu const‰nd "n sentinţa civilă nr. 641/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost executat de către p‰r‰ţi pentru perioada 01.01.2007 - 12.11.2009, aşa cum rezultă din "ncheierea de "ncetare a executării silite dată "n dosarul nr. x/2017. De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 4590/27.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, nedefinitivă, p‰r‰tul Ministerul Justiţiei a fost obligat la emiterea ordinului individual de salarizare cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015 - 01.10.2016.

13. Astfel, av‰nd "n vedere că valoarea de referinţă sectorială de 405 RON conţine şi majorarea de 18% a indemnizaţiei lunare, hotăr‰re obţinută "n timpul procesului, "şi restr‰nge obiectul petitului 2 din acţiunea introductivă de instanţă doar "ncep‰nd cu data de 13.11.2009 şi p‰nă "n data de 08.04.2015 (din 09.04.2015 a obţinut o hotăr‰re judecătorească prin care p‰r‰ţii au fost obligaţi la plată).

14. Aşa cum a arătat "n faţa instanţei de fond, a solicitat majorările salariale de 18% prevăzute de o hotăr‰re judecătorească rămasă definitivă şi obligarea p‰r‰tului la emiterea unui ordin individual de salarizare cu privire la această indexare salarială, "ntruc‰t ea reprezintă un drept c‰ştigat pe care p‰r‰tul trebuia să "l aibă "n vedere la calcularea salariului, baza salarială trebuind majorată cu 18% şi apoi aplicate sporurile salariale, ceea ce nu s-a făcut.

15. Potrivit Deciziei nr. 23/2015 a ënaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată "n dezlegarea unor chestiuni de drept, majorările salariale sub forma indexărilor prevăzute de O.G. nr. 10/2007 reprezintă, ca urmare a recunoaşterii acordărilor prin hotăr‰ri judecătoreşti irevocabile, drepturi definitiv c‰ştigate protejate de principiul neretroactivităţii legii civile "n timp. S-a stabilit că aceste drepturi salariale acordate prin hotăr‰ri judecătoreşti, respectiv majorarea de 18%, se "ncadrează "n sintagma ăindemnizaţie avutăÓ şi vor fi luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor. Astfel, indiferent de ce ordine a dat p‰r‰tul Ministerul Justiţiei "n baza Legii nr. 71/2015 sau "n baza O.U.G. nr. 43/2016, majorarea de 18% i-a fost acordată printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă şi irevocabilă, ce trebuia executată prin includerea acestei majorări "n indemnizaţia lunară.

16. ën ceea ce priveşte plata dob‰nzii la aceste drepturi salariale care nu i-au fost acordate şi indexarea acestora cu rata inflaţiei, menţine motivele arătate "n acţiunea introductivă de instanţă.

17. Recurentul a depus "ncheierea de "ncetare a executării silite dată "n dosarul nr. x/2017 şi sentinţa civilă nr. 4590/27.11.2017 pronunţată "n dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Bucureşti.

IV Apărările formulate de intimaţi

18. Intimatul p‰r‰t Ministerul Justiţiei a depus "nt‰mpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

19. A arătat, "n esenţă, că "n documentul intitulat contestaţie, adresată de către reclamant Ministerului Justiţiei, reclamantul a solicitat "sa dispuneţi Tribunalului Arad să pună "n executare sentinţa civilă nr. 641/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Severin.."n sensul celor dispuse prin acest titlu excutoriu", fiind nemulţumit de modalitatea de punere "n executare dispoziţiilor cuprinse "n titlul menţionat, fără ca p‰nă la data formulării cererii de chemare "n judecată să solidite obligarea să emită un ordin de salarizare cu includerea creşterilor de care a beneficiat "n temeiul sentinţei civile nr. 641/28.05.2008, aşadar fără să conteste modalitatea de stabilire a indemnizaţiei prin ordinele care au fost emise, acte prezumate ca fiind legale, aflate "n circuitul civil şi care au stabilit indemnizaţia cuvenită, producătoare de efecte juridice. ën situaţia "n care ar fi fost nemulţumit de stabilirea drepturilor salariale, din momentul intrării "n vigoare a Legii nr. 330/2009, atunci trebuia să conteste actul de stabilire a indemnizaţiei de la acea vreme.

20. Prin această hotăr‰re invocată de recurentul reclamat, Tribunalul Caras Severin a acordat majorările prevăzute de O.G. nr. 10/2007, reţin‰ndu-se discriminarea, iar nu nesocotirea legii "n vigoare sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, fără să fie obligat Ministerul să modifice indemnizaţia şi ordinul de stabilire a indemnizaţiei cuvenite sau să oblige la re"ncadrarea reclamantului. Prin urmare, s-au acordat despăgubiri şi s-au plătit de către ordonatorii de credite despăgubiri, conform hotăr‰rii judecătoreşti invocate, titlu care este "n integralitate executat, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 75/2008, O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel cun a subliniat şi "n faţa primei instanţe, este nefondată susţinerea potrivit căreia despăgubirile rezult‰nd din sentinţa civilă nr. 641128.05.2008 pronunţată de Tribunalul Caras Severin sunt datorate fără limită, "n timp cel puţin, neg‰nd inclusiv faptul că "n 2009 legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 330/2009, apoi Legea nr. 284/2010, după cum este nefondită susţinerea că Ministrul Justiţiei ar fi trebuit să emită ordin de stabilire a unei noi indemnizaţii care să includă drepturile recunoscute de Tribunalul Caras Severin.

21. Intimata p‰r‰tă Curtea de Apel Timişoara a depus "nt‰mpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

22. A arătat, "n esenţă, că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5) C. proc. civ. nu este incident, hotăr‰rea fiind motivată "ntr-o manieră clară, arăt‰nd considerentele care au condus la respingerea cererii de chemare "n judecată ca inadmisibilă. ën motivarea instanţei de fond s-a explicat "n prima parte de ce nu poate fi admisă solicitarea de obligare a Ministerului Justiţiei de a emite un ordin de salarizare care să respecte titlurile executorii invocate, iar prin ultimul paragraf din motivare instanţa de fond a motivat de ce nu poate fi admis petitul 2 al cererii de chemare "n judecată privind solicitarea de obligare la plata diferenţelor salariale.

V Considerentele ënaltei Curţi asupra recursului

23. Examin‰nd sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 5) şi 8) C. proc. civ., ënalta Curte constată următoarele:

24. Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., Ňc‰nd, prin hotăr‰rea dată, instanţa a "ncălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţiiÓ, vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci c‰nd cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, "n cazul "n care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

25. Susţinerile recurentului formulate "n cadrul acestui motiv de casare, privind "ncălcarea principiului dreptului la apărare prevăzut de art. 13 alin. (3) Cod propcedură civilă şi al principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., sunt nefondate.

26. Dreptul la apărare este garantat, potrivit art. 13 din C. proc. civ., iar potrivit alin. (3), ÓPărţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să "şi facă apărări, să "şi prezinte susţinerile "n scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legeÓ.

27. Contradictorialitatea, principiu fundamental al procesului civil, este reglementată de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., care prevăd la alin. (6) că ÓInstanţa "şi va "ntemeia hotăr‰rea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, "n prealabil, dezbaterii contradictoriiÓ.

28. Contrar susţinerilor recurentului, sentinţa recurată este motivată; deşi este succintă, motivarea cuprinde elementele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept pe care se "ntemeiază soluţia, şi permite, astfel, at‰t formularea căii de atac a recursului de către reclamant, c‰t şi exercitarea controlului judiciar, "n raport de soluţia pronunţată, aceea de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.

29. Instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea acţiunii "n raport de mai multe considerente, pe care le-a expus. At‰t din partea introductivă, din considerentele sentinţei, c‰t şi din dispozitivul acesteia, rezultă că instanţa a rămas "n prounţare şi s-a pronunţat "n ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii. Instanţa nu a examinat fondul cererii reclamantului de obligare la emiterea ordinului de salarizare de recalculare a indemnizaţiei de "ncadrare brute lunare şi de obligare la plata diferenţei dintre drepturile salariale astfel recalculate şi drepturile salariale efectiv "ncasate.

30. Astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 invocate de reclamant, "ntruc‰t acesta nu a contestat niciun act administrativ al ordonatorului de credite, cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu. A reţinut faptul că, şi dacă aceste dispoziţii s-ar aprecia ca fiind aplicabile, la data sesizării instanţei nu se "mplinise termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluţionarea contestaţiei, nefiind emisă de către p‰r‰tul Ministerul Justiţiei nicio hotăr‰re cu privire la contestaţia formulată de reclamant, obiectul pl‰ngerii formulate "n faţa instanţei de contencios administrativ fiind constituit de hotăr‰rile organelor prevăzute la alin. (1), după cum prevede expres art. 7 alin. (2) din Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

31. De asemenea, a reţinut faptul că nu se poate vorbi nici de o nesoluţionare sau refuz de soluţionare a contestaţiei, "ntruc‰t cererea de chemare "n judecată a fost "naintată Curţii de Apel Bucureşti "nainte de "mplinirea termenului de soluţionare a contestaţiei, reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului, anterior sesizării instanţei, emiterea unui ordin "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată, şi nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale. nu s-a adresat p‰r‰tei cu vreo cerere referitoare la pretenţiile deduse judecăţii "n cauză.

32. ën ceea ce priveşte cererea de obligare a p‰r‰ţilor la plata diferenţelor salariale actualizate şi a dob‰nzilor legale, a reţinut că reclamantul deţine deja un titlu executoriu "mpotriva p‰r‰ţilor cu privire la debitul principal, care poate fi pus "n executare, iar "n procedura executării silite pot fi calculate actualizări şi dob‰nzi, emiterea unui nou titlu pentru aceleaşi pretenţii nefiind admisibilă.

33. Aspectele reţinute de instanţă privesc admisibilitatea cererii de chemare "n judecată, astfel cum a fost formulată, prin prisma temeiului juridic invocat şi al obiectului, şi nu fondul acesteia, care ar fi implicat analiza temeiniciei cererii de obligare a p‰r‰tului Ministerului Justiţiei să emită un ordin de recalculare a indemnizaţiei de "ncadrare brute lunare cuvenite, cu includerea creşterilor salariale de 5%, 2% şi 11%, capăt principal de cerere, şi a cererii accesorii, prin care, ca urmare a emiterii ordinului de calculare, să fie plătită diferenţa dintre drepturile salariale recalculate şi drepturile salariale efectiv "ncasate, cu plata dob‰nzii legale aferente şi actualizarea acestor sume cu inflaţia.

34. Prin "nt‰mpinările formulate, p‰r‰ţii au invocat excepţia inadmisibilităţii, respectiv inadmisibilitatea cererii. Astfel, p‰r‰ta Curtea de Apel Timişoara a arătat, "n esenţă, că ordinul privind drepturile salariale ale reclamantului este executat "ntocmai, reclamantul nu a invocat neexecutarea de către p‰r‰ţi a acestui ordin de salarizare şi nici vreun refuz nejustificat al autorităţii de emitere a unui nou ordin al ministrului justiţiei, reclamantul nu a "ndeplinit cerinţa obligatorie potrivit art. 7 din cap. VII Anexa VI din Legea-cadru 284/2010, adres‰ndu-se direct instanţei de judecată cu solicitarea de acordare a unor drepturi salariale, "n lipsa unui ordin al ministrului justiţiei sau al existenţei unui refuz de emitere a unui astfel de ordin.

35. P‰r‰tul Ministerul Justiţiei a depus "nt‰mpinare prin care a arătat, "n esenţă, că solicitarea const‰nd "n obligarea la emiterea unui ordin de recalculare a indemnizaţiei de "ncadrare este inadmisibilă, drepturile salariale ale magistraţilor judecători stabilindu-se prin acte administrative individuale, respectiv prin ordine de salarizare emise de Ministrul Justiţiei care se contestă potrivit unei proceduri speciale prevăzute la art. 7 al Anexei VI din Legea nr. 284/2010; "n ceea ce priveşte contestaţia formulată "n legătură cu drepturile salariale, aceasta este tardivă "n raport cu ordinele de salarizare individuale privind pe reclamant.

36. ënt‰mpinările prin care s-a invocat inadmisibilitatea au fost comunicate reclamantului, care a formulat răspuns la "nt‰mpinare. Cu privire la inadmisibilitate, reclamantul a arătat, "n esenţă, că a urmat procedura din Anexa VI cap. VIII din Legea nr. 284/2010, a anexat contestaţia adresată Ministerului Justiţiei. A menţionat că, faţă de faptul că p‰r‰tul nu a emis niciun ordin care să fie "n acord cu acele majorări salariale dispuse prin titlul executoriu, nu a avut ce contesta, neexist‰nd un act administrativ, ca urmare a acestei pasivităţi a solicitat prin contestaţie să se emită ordin "n conformitate cu majorările salariale, dar nu a primit răspuns, prin urmare a uzat de dreptul de a formula pl‰ngere "mpotriva refuzului de soluţionare a contestaţiei, acest fapt fiind posibil şi "n baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

37. Faţă de această situaţie de fapt, care rezultă din analiza lucrărilor şi actelor de procedură aflate "n dosarul de fond, nu se poate reţine "ncălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare cu privire la aspectele reţinute de instanţa de fond. Reclamantului i-au fost comunicate cele două "nt‰mpinări şi a avut posibilitatea de a formula apărări, depun‰nd, de altfel, răspuns la "nt‰mpinare.

38. Instanţa de fond, la termenul de judecată din data de 12.06.2017, "n lipsa părţilor, fiind solicitată judecata "n lipsă, a rămas "n pronunţare asupra inadmisibilităţii cererii de chemare "n judecată.

39. ën raport de toate aceste "mprejurări, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă prin prisma motivelor invocate prin "nt‰mpinări, care au fost puse "n discuţia contradictorie a părţilor, fiind comunicate reclamantului, care a şi formulat răspuns la "nt‰mpinări. Considerentele reţinute de instanţă vor fi examinate prin prisma motivului de casare care vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., cu privire la care ënalta Curte reţine următoarele:

40. Instanţa de fond a reţinut, "n primul r‰nd, că reclamantul a "nţeles să sesizeze instanţa de contencios administrativ "n condiţiile prevăzute de art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

41. Potrivit acestora, ăPersonalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, "n termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe l‰ngă ënalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al ënaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe l‰ngă acestea. Contestaţiile se soluţionează "n termen de cel mult 30 de zile. ëmpotriva hotăr‰rilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face pl‰ngere, "n termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a ënaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotăr‰rile Colegiului de conducere al ënaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotăr‰riÓ.

42. Av‰nd "n vedere aceste dispoziţii, instanţa de fond a reţinut "n mod corect că reclamantul nu a contestat un act administrativ al ordonatorului de credite, cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu, astfel "nc‰t prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 invocate nu sunt aplicabile.

43. Prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 presupun existenţa unui act administrativ al ordonatorului de credit prin care să fie stabilite drepturile salariale, "mpotriva căruia să se formuleze contestaţie "n termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale ordonatorului de credite, "n cazul de faţă Ministerul Justiţiei, pl‰ngerea la instanţă fiind formulată "mpotriva hotăr‰rilor acestor organe de conduce.

44. Or, reclamantul a solicitat emiterea un ordin prin care să "i fie recalculată indemnizaţia de "ncadrare, cu includerea creşterilor salariale recunoscute prin sentinţa nr. 641/28.05.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin "n dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara, fiind nemulţumit de faptul că indexarea de 18% nu a fost inclusă niciodată "n indemnizaţia lunară, susţin‰nd că deţine o hotăr‰re "n constatarea existenţei unui drept subiectiv (dreptul la calcularea veniturilor salariale pe baza unei valori de referinţă sectoriale majorate), drept ignorat de p‰r‰tul Ministerul Justiţie, ca atare, pentru realizarea dreptului la un salariu calculat pe baza unei valori de referinţă sectoriale majorate, era obligatoriu să solicite obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui ordin prin care să recunoască acest drept, precum şi la plata de despăgubiri materiale const‰nd "n diferenţele salariale ne"ncasate.

45. Reclamantul, astfel, cum rezultă din acţiunea formulată, nu este nemulţumit de un anumit ordin de stabilire a drepturilor salariale; dimpotrivă, a solicitat emiterea unui ordin de recalculare a indemnizaţiei de "ncadrare cu includerea creşterilor salariale recunoscute printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă.

46. ën mod evident nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, astfel "nc‰t argumentele reţinute "n subsidiar de instanţa de fond, "n situaţia "n care s-ar aprecia aceste dispoziţii ca fiind aplicabile, "nsă tot "n sensul inadmisibilităţii, privind faptul că nu a fost emisă de către p‰r‰tul Ministerul Justiţiei nicio hotăr‰re cu privire la contestaţia formulată de reclamant, nu se impuneau a fi reţinute şi nu vor fi analizate.

47. Cu privire la susţinerile recurentului că acţiunea nu este inadmisibilă, "ntruc‰t a urmat procedura de contestare prevăzută de art. 7, anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 şi nu a solicitat anularea unui act administrativ tipic (ordin de stabilire a drepturilor salariale), ci a dedus judecăţii prin acţiune refuzul nejustificat al Ministerului Justiţiei de a soluţiona favorabil cererea mea, se reţine că, "n timp ce procedura prevăzută de art. 7, anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 presupune, astfel cu s-a arătat anterior, existenţa unui act administrativ tipic, un ordin de stabilire a drepturilor salariale care să fie contestat, situaţie care nu se regăseşte "n cauză, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri trebuie examinat "n contextul dispoziţiilor art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

48. Fără a menţiona aceste dispoziţii, instanţa de fond a reţinut faptul că nu se poate vorbi de o nesoluţionare sau refuz de soluţionare a contestaţiei, "ntruc‰t cererea de chemare "n judecată a fost "naintată Curţii de Apel Bucureşti "nainte de "mplinirea termenului de soluţionare a contestaţiei, iar reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului Ministerul Justiţiei, anterior sesizării instanţei, emiterea unui ordin, "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată, şi nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale.

49. ën ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu a aşteptat trecerea termenului de 30 zile, această "mprejurare nu conduce la inadmisibilitatea acţiunii, astfel cum a reţinut instanţa de fond, "n condiţiile "n care nu s-a făcut dovada că s-ar fi comunicat reclamantului un răspuns, situaţie de natură să conducă la concluzia că acţiunea "n justiţie, anterior "mplinirii termenului, nu era justificată. ën caz contrar, c‰t timp se constată faptul că nu s-a răspuns cererii formulate nici "n termenul de 30 de zile, nici ulterior, reţinerea unei asemenea "mprejurări şi respingerea cererii ca inadmisibilă donotă un formalism excesiv, care excede scopului instituirii termenului de 30 de zile, acela de a da autorităţii posibilitatea să răspundă unei cereri.

50. De asemenea, "n ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale, instanţa a reţinut "n mod greşit inadmisibilitatea. Reclamantul nu a contestat un anumit ordin de salarizare, nu a invocat emiterea greşită a unui anumit ordin de salarizare, pe care anterior nu l-a contestat, ci tocmai faptul că p‰r‰tul nu a emis un ordin prin care să fie recalculată indemnizaţia de "ncdrare brută lunară prin includerea creşterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească.

51. ën mod greşit a reţinut instanţa de fond şi inadmisibilitatea acţiunii "n obligarea la emiterea ordinului motivat de faptul că reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului Ministerul Justiţiei, anterior sesizării instanţei, emiterea unui ordin "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată.

52. Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, Ó(1) Orice persoană care se consideră vătămată "ntr-un drept al său ori "ntr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea "n termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatăÓ. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi Órefuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului "n termenul legalÓ, iar art. 2 alin. (1) lit. i) defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind Óexprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoaneÓ.

53. Potrivit art. 8, Ó(1) (É) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat "ntr-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea "n termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitimÓ.

54. ën raport de aceste dispoziţii, potrivit cărora obiectul acţiunii "n contencios administrativ poate fi constituit şi de un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, nu doar de un act administrativ tipic, instanţa de fond trebuia să analizeze pe fond capătul de cerere privind obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului prin care să fie recalculată indemnizaţia de "ncdrare brută lunară prin includerea creşterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească.

55. Reclamantul a solicitat prin capătul de cerere principal obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiţiei să emită un ordin prin care să recalculeze indemnizaţia de "ncadrare brută lunară cu includerea creşterilor salariale de 5%, 2% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 şi recunoscute prin sentinţa civilă nr. 641/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, "n dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara "n dosarul nr. x/2007. ën motivarea cererii, a arătat faptul că deţine o hotăr‰re "n constatarea existentei unui drept subiectiv (dreptul la calcularea veniturilor salariale pe baza unei valori de referinţă sectoriale majorate), drept ignorat de p‰r‰tul Ministerul Justiţiei, a cărui realizare presupune obligarea autorităţii publice p‰r‰te la emiterea actului administrativ de ărecunoaştere a dreptuluiÓ şi acordarea de despăgubiri.

56. Prin sentinţa civilă nr. 641/28.05.2008 au fost obligaţi Ministerul Justiţiei, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Arad şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice Bucureşti, prin DGFP Arad, să calculeze şi să plătească reclamantului A., judecător "n cadrul Tribunalului Arad, sumele actualizate cu rata inflaţiei "ncep‰nd cu data de 01.02.2007 şi p‰nă la data plăţii efective şi care reprezintă diferenţe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % "ncep‰nd cu 01.01.2007, raportat la indemnizaţia de "ncadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2 % "ncep‰nd cu 01.04.2007 "n raport cu indemnizaţia de "ncadrare brută lunară din luna martie 2007 şi de 11% "ncep‰nd cu 01.10.2007 raportat la indemnizaţia de "ncadrare brută lunară din luna septembrie 2007.

57. Prin ëncheierea din data de 27.02.2017 a fost admisă cererea formulată de petentul A. pentru lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 641/28.05.2008, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin "n dosarul nr. x/2007, şi a fost lămurit "nţelesul dispozitivului sentinţei, "n sensul că tranşele de indexare menţionate "n această sentinţă au fost şi răm‰n incluse "n "ndemnizaţia de "ncadrare lunară. Prin decizia nr. 1/15.01.2019, Curtea de Apel Cluj a constatat perimate recursurile declarate de p‰r‰ţii Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei "mpotriva "ncheierii civile din 27.02.2017 a Tribunalului Caraş-Severin pronunţată "n dosarul nr. x/2007.

58. ën mod greşit instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea, "n condiţiile "n care reclamantul s-a adresat anterior p‰r‰tului Ministerului Justiţiei şi a solicitat punerea "n executare a sentinţei civile nr. 641/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin "n dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara "n dosarul nr. x/2007, "n sensul celor dispuse prin titlul executoriu, respectiv plata drepturilor salariale majorate, plata dob‰nzii legale aferente fiecărei diferenţe lunare şi actualizarea acestor sume cu inflaţia, "n baza căreia s-a solicitat prin acţiunea formulată emiterea ordinului prin care să se recalculeze indemnizaţia de "ncadrare brută lunară cu includerea creşterilor salariale. A menţionat reclamantul, "n cererea formulată anterior introducerii acţiunii, că prin Decizia nr. 23/2015, pronunţată de ënalta Curte de Casaţie şi Justiţie "n recurs "n interesul legii, s-a stabilit că aceste drepturi salariale acordate prin hotăr‰ri judecătoreşti, respectiv majorarea de 18%, se "ncadrează "n sintagma Óindemnizaţie avutăÓ şi vor fi luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, prin urmare, dacă aceste drepturi salariale sunt luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu, atunci reprezintă o componentă salarială substanţială "n stabilirea unui cuantum corect al indemnizaţiei brute lunare şi implicit al pensiei de serviciu.

59. Prin Decizia nr. 23/2015, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 797 din 27/10/2015, ënalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut caracterul constitutiv de drepturi al hotăr‰rilor judecătoreşti privind creşterile salariale (paragraf 56), faptul că majorările salariale sub forma indexărilor prevăzute de O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotăr‰re judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv c‰ştigate (paragraf 74), că drepturile acordate prin hotăr‰ri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ "n sintagma de indemnizaţie avută (paragraf 63).

60. De altfel, se observă că nici Ministerul Justiţiei, cel a cărui obligare se solicită la emiterea ordinului, nu a formulat motive de inadmisibilitate "n acest sens, a invocat inadmisibilitatea cererii pentru necontestarea ordinelor de salarizare, aspecte nefondate, astfel cum s-a reţinut anterior, iar pe fondul cererii a invocat faptul că nu avea temei legal pentru emiterea unui ordin cu o altă indemnizaţie, c‰t timp hotăr‰rile judecătoreşti nu au analizat legalitatea ordinelor de stabilire a indemnizaţiilor de "ncadrare şi nu au obligat/dispus modificarea acestora.

61. Examinarea cererii formulate de reclamant impunea, din partea instanţei de fond, o examinare a tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare "n judecată, "n baza cărora reclamantul a solicitat obligarea p‰r‰tului la emiterea unui ordin prin care să fie recalculată indemnizaţia de "ncadrare brută lunară prin includerea creşterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă, şi a apărărilor formulate de p‰r‰t, pentru a constata dacă a existat un refuz de emitere a unui asemenea ordin şi dacă acesta a fost justificat sau nu, iar ca urmare a soluţionării capătului de cerere principal să analizeze şi capătul de cerere accesoriu.

62. Dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, menţionate, şi art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora ÓInstanţa, soluţion‰nd cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, "n tot sau "n parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt "nscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativăÓ, instituie un contencios de plină jurisdicţie, "n cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii. Instanţa poate obliga la emiterea actului solicitat dacă prin probatoriul administrat se stabileşte "n concret existenţa unei vătămări "ntr-un drept sau interes legitim, caracterul nejustificat al refuzului de soluţionare a cererii. Acestea sunt, "nsă, aspecte care privesc fondul litigiului administrativ şi nu pot fi examinate de instanţa de control judiciar, "n condiţiile "n care instanţa de fond a reţinut exclusiv motive de inadmisibilitate a cererii.

VI Soluţia instanţei de recurs

63. Pentru aceste considerente, "n mod greşit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant, "mprejurare care impune casarea sentinţei pronunţate fără judecarea fondului şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ëN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. "mpotriva sentinţei civile nr. 2951 din 17 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată "n şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.