Moral damages award quashed and remanded for individualized assessment beyond medical-care days.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.05.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5501/21.04.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei nr. 5501/21.04.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii; admiterea în tot a cererii de plată a despăgubirii, formulată de reclamantul A., în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 450.000 de RON, compusă din despăgubire pentru daune morale, despăgubire pentru daune materiale şi prestaţie periodică stabilită global pentru sporirea nevoilor de viaţă; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 285/31.01.2018 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Referitor la prejudiciul moral solicitat instanţa de fond a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, astfel cum rezultă din adresa nr. x/17.01.2017 .

Potrivit Anexei 2- Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, raportat la leziunile suferite de reclamant a fost propusa valoarea de 500 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, reclamantul fiind încadrat in pragul 3 din aceasta anexa, ţinând seama însă ca nu este întrunita condiţia privind numărul de zile de îngrijiri medicale.

Instanţa de fond a mai reţinut că şi în cazul în care din dosar nu ar rezulta justificarea sumei de 500 RON/zi de îngrijire medicala, având în vedere dificultatea aprecierii unor juste compensaţii de ordin material pentru diversele tipuri de prejudicii nepatrimoniale suferite de persoane ca urmare a producerii accidentelor de vehicule, suma de 25.000 RON acordata reclamantului de FGA cu titlu de daune morale reprezintă o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum şi neplăcerile asociate acestora.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale, instanţa de fond constată că pârâtul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale, prin raportare la documentele justificative depuse de reclamant, având în vedere ca acesta nu a probat efectuarea altor cheltuieli pentru procedurile de recuperare, achiziţionarea de materiale medicale, consulturi de specialitate, etc. in cuantumul solicitat prin cererea de despăgubire.

Referitor la solicitarea de acordare a unei prestaţii periodice stabilita global pentru sporirea nevoilor de viaţa, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, reclamantul nu a probat încadrarea sa în gradul III de invaliditate, prin depunerea unui certificat de încadrare în grad de handicap şi nu a precizat întinderea prestaţiei globale solicitate, în condiţiile în care, spre deosebire de despăgubirile pentru daunele morale care se determină prin evaluarea făcută de o instanţă de judecat sau de o alta autoritate competenta, daunele materiale se stabilesc pe baza probelor administrate, însă reclamantul nu a probat în mod eficient şi complet despăgubirea solicitată cu acest titlu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a realizat o încălcare a dreptului material când s-a raportat la o procedură internă a unei societăţi şi nu a judecat în echitate, ajungându-se la situaţia absurdă ca, pentru gradul III de invaliditate, pierderea a două organe (splină şi rinichi) şi 50 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirea de 25.000 RON să fie considerată corespunzătoare.

Chiar dacă instanţa de judecată a fost sesizată cu o contestaţie împotriva deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor ea nu era dispensată să judece în echitate şi să realizeze o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei. Or Curtea de Apel Bucureşti nu a luat în considerare faptul că reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate şi că şi-a pierdut splina şi un rinichi. În acest mod a fost încălcat dreptul material în sensul că la evaluarea prejudiciului moral se iau în considerare circumstanţele concrete ale cauzei.

În consecinţă, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, anulării Deciziei nr. 5501/21.04.2017 emisă de Fondul de Garantare al Asiguraţilor şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii; admiterea în tot a cererii de plată a despăgubirii, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 450.000 de RON, compusă din despăgubire pentru daune morale, despăgubire pentru daune materiale şi prestaţie periodică stabilită global pentru sporirea nevoilor de viaţă; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să fie admis cu consecinţa casării sentinţei si trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prejudiciul moral este definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 din C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate.

Deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din CEDO, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 din C. civ.., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

În aceste condiţii, este exclusă o evaluare pur mecanică a despăgubirilor cuvenite părţii pentru compensarea prejudiciului moral suferit, pe baza unui singur criteriu, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale acordate victimei unui accident de circulaţie.

Or, din analiza considerentelor sentinţei atacate se constată că instanţa de fond a avut în vedere, la evaluarea daunelor morale, exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale acordate recurentului reclamant, validând, de o manieră mecanică, evaluarea realizată de intimatul pârât în baza normelor privind "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", a asigurătorului B. S.A., evaluare care, la rândul său, avea în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale.

În speţă se constată că, în fapt, aşa cum, de altfel a reţinut şi instanţa de fond, în urma accidentului de circulaţie leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viaţa reclamantului şi s-a produs pierderea de organe, ruptura posttraumatica de splina, de ficat, hemoperitoneu, ruptura rinichi stâng, hematom voluminos retroperitoneal, pneumotorax stâng, contuzie anse si colon transvers, fractura piramida nazala, plăgi contuze faciale si scalp, traumatism cranio-cerebral grav, luxaţii deschise la degetele de la mana stânga.

Prejudiciul moral cauzat de aceste consecinţe concrete ale accidentului de circulaţie nu a fost avut în vedere la evaluarea daunelor morale.

Instanţa de fond a arătat, în mod formal, că "suma de 25.000 RON acordata reclamantului de FGA cu titlu de daune morale reprezintă o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum şi neplăcerile asociate acestora" dar nu a detaliat acest raţionament şi nu a analizat, în mod concret elementele de fapt pe care a înţeles să le ia în considerare, pentru a se putea concluziona în sensul că s-a raportat şi la consecinţele permanente ale accidentului nu, în mod exclusiv, la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate.

Or, în condiţiile în care recurentul reclamant a rămas, în urma accidentului, cu o infirmitate permanentă decurgând din extirparea a două organe, respectiv splina şi un rinichi, în condiţiile în care accidentul i-a pus viaţa în pericol şi i-a afectat capacitatea de muncă, fiind încadrat la gradul III de invaliditate, aceste aspecte de fapt ar fi trebuit avute în vedere la evaluarea daunelor morale cuvenite.

De altfel, şi analiza pe care instanţa de fond o face cu privire la modalitatea de aplicare a normativul avut în vedere de Fondul de Garantare a Asiguraţilor este una lipsită de substanţă, echivalând cu o nesoluţionare în fond a pricinii care face imposibilă aprecierea legalităţii raţionamentului primei instanţe.

În sentinţa atacată se arată că potrivit Anexei 2- Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, raportat la leziunile suferite de reclamant a fost propusa valoarea de 500 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, reclamantul fiind încadrat in pragul 3 din aceasta anexa, ţinând seama însă ca nu este întrunita condiţia privind numărul de zile de îngrijiri medicale.

Or, în anexa la care a făcut trimitere instanţa de fond valoarea de 500 RON/zi de îngrijiri medicale este sub valoarea minimă aferentă pragului 3 de despăgubiri, reprezentând valoarea maximă aferentă pragului 2 de despăgubiri.

În actul atacat nu se precizează la ce prag de despăgubire a fost încadrată situaţia recurentului. În cadrul dosarului de despăgubire, în fişa dosarului, comisia de analiză care a propus valoarea despăgubirii a încadrat situaţia la pragul 3, reţinând incidenţa cazurilor de la lit. a) (infirmitate sau handicap) şi f (pierderea capacităţii de muncă).

Pe de altă parte, în întâmpinările depuse autoritatea publică a susţinut, de altfel, faptul că a acordat valoarea maximă aferentă pragului 2 de despăgubire. Nu se înţelege, însă, din poziţia intimatei pârâte, motivul pentru care ar fi apreciat că trebuie să acorde despăgubirea aferentă pragului 2 în condiţiile în care la pragul 3 din norma menţionată este încadrată o vătămare corporală care a avut ca urmare " a) o infirmitate/instalarea unui handicap; (…) e)punerea în primejdie a vieţii persoanei; f) pierderea capacităţii de muncă." Chiar dacă nu se reţine cazul prevăzut la lit. f) în considerarea faptului că decizia privind capacitatea de muncă a fost depusă doar în faza recursului, rămân incidente cazurile prevăzute de lit. a) şi e) pentru care instanţa de fond dispunea de probe la dosar.

Menţiunea instanţei de fond referitoare la neîndeplinirea condiţiei privind numărul de zile de îngrijiri medicale pentru încadrarea la pragul 3 de despăgubire este eronată întrucât la pragul 3 nu există o condiţie generală privind un număr minim de zile de îngrijiri medicale ci situaţia în care sunt necesare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare reprezintă doar unul dintre cazurile care impun încadrarea la acest prag respectiv cazul de la lit. b).

Despăgubirea cuvenită pentru pragul 3 din "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", se situează între 510 şi 900 RON pe zi de îngrijire medicală cu menţiunea că, potrivit aceloraşi norme, "punctajul maxim se va acorda pentru consecinţele prevăzute de lit. a), c) şi f) ale pragului 3". Aşadar, chiar în raport cu normativul invocat de emitentul actului, suma cuvenită recurentului-reclamant era diferită.

Oricum, se constată că acest normativ a fost utilizat de societatea B. S.A., aflată în faliment, pentru soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din vătămări corporale sau decese. Or, din anexele ataşate normativului rezultă că există o diferenţă între valorile rezultate din înţelegerea amiabilă şi despăgubirile acordate de instanţele de judecată în sensul că acestea din urmă au fost substanţial mai mari (v. anexa dosar fond).

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, conform Normei ASF nr. 23/2014 daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România. În consecinţă, daunele morale cuvenite ar fi trebuit să ţină seama de toate prejudiciile suferite, în concret, de recurentul-reclamant şi să se raporteze la daunele acordate în situaţii comparabile potrivit jurisprudenţei nu la daunele care au fost, în general, acordate, în urma unor înţelegeri amiabile.

În ceea ce priveşte daunele materiale şi prestaţiile periodice stabilite global pentru sporirea nevoilor de viaţa recurentul reclamant a solicitat, în finalul recursului, ca în urma admiterii cererii să îi fie acordate şi aceste despăgubiri în cuantumul solicitat prin acţiune dar nu a formulat critici concrete privind modul în care instanţa de fond a soluţionat aceste capete de cerere.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale instanţa de fond a apreciat că pârâtul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale prin raportare la documentele justificative depuse de reclamant, având în vedere că acesta nu a probat efectuarea altor cheltuieli pentru procedurile de recuperare, achiziţionarea de materiale medicale, consulturi de specialitate, etc. in cuantumul solicitat prin cererea de despăgubire.

Aceste considerente nu au fost criticate prin motivele de recurs.

Referitor la solicitarea de acordare a unei prestaţii periodice stabilita global pentru sporirea nevoilor de viaţa, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că, reclamantul nu a probat încadrarea sa în gradul III de invaliditate, prin depunerea unui certificat de încadrare în grad de handicap şi nu a precizat întinderea prestaţiei globale solicitate, în condiţiile în care, spre deosebire de despăgubirile pentru daunele morale care se determină prin evaluarea făcută de o instanţă de judecat sau de o alta autoritate competenta, daunele materiale se stabilesc pe baza probelor administrate, însă reclamantul nu a probat în mod eficient şi complet despăgubirea solicitată cu acest titlu.

Şi în acest caz se constată că în motivele de recurs nu au fost formulate critici concrete privind modul de soluţionare a acestui capăt de cerere.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 şi 497 din C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 285 din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.