Ineligibility of local elected officials from concurrently holding status as authorized natural persons

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.04.2018 emis de aceasta.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 89 din 21 februarie 2019, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În esenţă, a arătat că nu s-a aflat în incompatibilitate cu funcţia de viceprimar pentru că nu poate fi considerat comerciant persoană fizică, simplul fapt că o persoană fizică este înregistrată în Registrul Comerţului nu îi acordă calitatea de comerciant.

Totodată, a făcut trimitere la prevederile art. 7 şi art. 9 din Codul comercial care conţin definiţia comerciantului şi a precizat că nu a desfăşurat activităţi comerciale ca o profesiune obişnuită şi nu a inchetat niciodată vreun contract cu nicio instituţie a statului.

De asemenea, a susţinut că a fost nevoit să se înreregistreze ca persoană fizică autorizata la Registrul Comerţului pentru a beneficia de finanţare europeană, înregistrare care însă nu demontrează că a a săvârşit acte si fapte de comerţ, respectiv că a dobândit calitatea de cormerciant.

Potrivit recurentului, Legea nr. 161/2003 nu oferă o definiţie a noţiunii de comerciant persoană fizică, motiv pentru care textul cuprins în art. 87 alin. (1) lit. g) din lege trebuie interpretat din punct de vedere al scopului urmărit de legiutor, acela de prevenire a corupţiei, or, câtă vreme nu a încheieat contracte cu nicio autoritate publică nu se poate pune problema în cazul său de vreun act de corupţie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea contestaţiei.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi dispoziţiilor art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în întrucât a deţinut simultan cu funcţia de viceprimar, pentru mandatele 2012-2016 şi 2016-2020 al comunei Maglavit, judeţul Dolj, şi calitatea de comerciant persoană fizică (A. Persoană Fizică Autorizată).

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din acelaşi act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Aşadar, regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, în sensul incompatibilităţii funcţiei de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situaţia de exercitare a unor activităţi în stare de incompatibilitate.

În cauză, deşi recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatelor 2012-2016 şi 2016-2020, acesta a încălcat interdicţia reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dar şi prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcţia care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării entru funcţia de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităţilor şi să aleagă între această funcţie şi calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înţelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forţa sa de muncă.

În art. 6 din acelaşi act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate şi autorizate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Conformându-se acestei obligaţii, recurentul-reclamant a solicitat şi obţinut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activităţii economice înregistrate.

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant şi s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, faţă de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, indiferent de numărul activităţilor desfăşurate în această calitate sau de caracterul permanent, ocazional sau temporar al acestora, din moment ce a exercitat, începând cu data de 23.01.2009, calitatea de persoană fizică autorizată.

Scopul înfiinţării entităţii comerciale (obţinere finanţare nerambursabilă) nefiind de natură să înlăture starea de incompatibilitate, care poate fi îndepărtată exclusiv prin renunţarea, în termenul legal, la una dintre calităţile a căror deţinere simultană generează incidentul de integritate.

De asemenea, nu interesează în cauză dacă recurentul a desfăşurat sau nu efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcţia de viceprimar, câtă vreme a continuat să deţină calitatea respectivă, aspect, de altfel, necontestat.

Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile, fiind lipsită de relevanţă exercitarea sau nu a atribuţiilor specifice sau inexistenţa unei influenţe între Primărie şi activitatea/calitatea privată a viceprimarului.

Legea nr. 161/2003 interzice doar deţinerea concomitentă a anumitor calităţi, fără să condiţioneze incompatibilitatea de producere a unui rezultat de natura celui invocat de recurent.

Cât priveşte susţinerile reclamantului legate de prevederile art. 7 şi art. 9 din Codul comercial, instanţa de control judiciar are în vedere, de asemenea, scopul edictării art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acela de a include toate persoanele fizice care aveau calitatea de comerciant potrivit legislaţiei în vigoare la aceea dată, eventualele modificări ulterioare în definiţia acestei calităţi trebuind să fie raportate la perioada de timp în care au fost în vigoare, iar faptul că că acesta nu a încheiat în calitate de viceprimar contracte care să poată conduce la concluzia unor eventuale fapte de corupţie, de asmenea, nu prezenta relevanţă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 89 din 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.