Appeal dismissed; ministerial invalidation of organic certificate based on unapproved inspection report upheld.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentinţa nr. 340/03.12.2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi la cererea de chemare în garanţie formulată în cauză şi a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 1799/07.05.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr 340 din 3 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că judecătorul fondului a soluţionat cauza fără a cerceta fondul cauzei, fără a analiza legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, prin care au fost suprimate efectele juridice ale certificatului de conformitate care îi fusese eliberat părţii pentru anul 2014, iar respectiva adresă constituie decizia de invalidare, reţinând astfel încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.

La data de 21.01.2019, reclamantul a depus la dosar precizări ale obiectului cererii de chemare în judecată arătând că obiectul acestei acţiuni este anularea Adresei nr. x/15.01.2015 emisă de MADR, act subsecvent al Notei de control nr. x/16.12.2014, ca fiind un act administrativ nelegal prin care s-a transmis Direcţiei Agricole Judeţene Caras Severin decizia invalidării certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecţie şi certificare B. pentru anul 2014, decizie comunicată reclamantului cu adresa DAJ Caras Severin nr. 127/19.01.2015 şi obligarea pârâtului MADR la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 83 din 7 martie 2019, pronunţată în fond după casare, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamant, ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod eronat că " Potrivit menţiunilor din raportul de inspecţie nr. 1/16.08.2014, acesta a fost întocmit de către C. SRL", precizând că în antetul documentului se menţionează B. şi nu S.C. C. S.R.L. cum eronat se susţine în considerentele hotărârii.

Astfel, a apreciat că dacă s-ar fi stăruit pentru aflarea adevărului s-ar fi reţinut că respectivul raport de inspecţie a fost întocmit la exploataţia acestuia la data de 16.08.2014 de către inspector care era sub contract cu B., potrivit notei de control nr. x/16.12.2017, doar ştampila cu elementele de identificare ale S.C. C. S.R.L. a fost aplicată eronat, însă aplicarea eronată a acestei ştampile pe raportul de inspecţie nu trebuie să conducă la invalidarea certificatului său de conformitate, cum eronat a s-a reţinut de către prima instanţă.

Aşa fiind, recurentul a considerat că aplicarea ştampilei societăţii pe rapoartele de inspecţie nu este de natură a afecta valabilitatea lor şi producerea de efecte juridice, eficacitatea lor fiind dată doar de semnarea acestora de către cei î n drept-inspectorii CERES (cei care au întocmit aceste rapoarte).

Totodată, recurentul a susţint că notele scrise depuse de către pârât la data de 06.02.2019 faţă de precizările obiectului cererii nu i-au fost comunicate.

În continuare, a arătat că la pagina 1 din sentinţă se retine că organismul de inspecţie a informat ministerul de faptul că şi-a schimbat locaţia sediului şi denumirea reprezentanţei pentru România din B. -Sucursala Iemut România în S.C. C. S.R.L., iar despre aceasta schimbare a informat departamentul de resort din cadrul ministerului, se reţine că, deşi chiar ministerul recunoaşte că responsabilitatea pentru producerea de erori revine propriilor functionari, prima instanţă a apreciat că adresa atacată este legală (pagina 12 din hotărâre) şi în mod nelegal îi respinge acţiunea.

În opinia recurentului, este regretabil că departamentul juridic al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu a fost capabil să gestioneze o schimbare de reprezentanţă pentru România a unui organism de inspecţie şi certificare cu care se afla sub contract, anunţată, iar ulterior, după mai bine de 5 luni, să îi invalideze certificatul de conformitate eliberat pentru activitatea de agricultură ecologică în care este angajat, fără să i se impute nimic referitor la activitatea sa.

Astfel, a apreciat că negarea drepturilor sale este nejustificată în condiţiile în care nu se contestă neîndeplinirea condiţiilor pentru practicarea agriculturii ecologice, ci i se impută anumite nereguli procedurale şi de organizare ale organismului de inspecţe şi certificare.

Or, ceea ce i se reproşează este că, deşi certificatul este emis de organismul acreditat B., una din anexele certificatului- raportul de inspecţie poartă ştampila altui organism, neacreditat de minister la data efectuării controlului, respectiv S.C. C. S.R.L., împrejurare care nu poate să îi fie impuntată de vreme ce certificatul a fost emis de organismul acreditat B. şi neînţelegerile menţionate vizează relaţia ministerului cu acest organism, fiind nerezonabil ca lipsa de diligenţă a pârâtului în raporturile sale cu organismele cărora le-a delegat atribuţii de control să se răsfrângă asupra activităţii acestuia.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, adniterea acţiunii.

3. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

a invocat excepţia nulităţii recursului, penru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Adresei nr. x/15.01.2015 şi obligarea pârâtului la recunoaşterea validităţii certificatului nr. x/13.10.2014 emis de B..

Curtea de apel a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamant, ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Or, recurentul-reclamant nu a precizat nicio neregularitate procedurală în sensul prevăzut de textul legal sau că ar fi fost nesocotit vreun principiu fundamental, astfel că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, fără a fi argumentat. Cu toate acestea, instanţa de control judiciar observă că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, de asemenea, că acesta a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la aceste prevederi fără însă să formuleze critici care să vizeze nemotivarea sentinţei atacate sau că aceasta ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe respectă exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul fondului explicând raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.

1.3. Instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentului vizează în realitate încălcarea sau aplicarea greşită a legii, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi pe care le apreciază ca fiind nefondate.

În esenţă, critica recurentului este centrată pe susţinerea conform căreia prima instanţă în mod greşit i-a respins acţiunea, apreciind că adresa atacată este legală, întrucât chiar ministerul recunoaşte că responsabilitatea pentru producerea respectivelor erori revine propriilor functionari, aşa încât nu i se pot imputa anumite nereguli procedurale şi de organizare ale organismului de inspecţe şi certificare, în condiţiile în care nu i s-a reproşat nimic în legătura cu activitatea sa.

Din conţinutul adresei atacate, nr. x/15.01.2015, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, rezultă că:

"În urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus că operatorii vor fi informaţi asupra următoarelor aspecte: - Organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare; - certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice; - se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică".

Se reţine astfel că actul sus-menţionat a fost adresat directorilor executivi din cadrul Direcţiilor pentru Agricultură Judeţene de pe întreg teritoriul ţării, în care s-a precizat că "în perioada 2-5.12.2014 Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare precum şi la activitatea desfăşurată de B. - Sucursala Iernut/C. SRL", iar în urma controlului, prin nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată asupra următoarelor aspecte:

"- organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înfiinţată, respectiv, C. S.R.L. nu este aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare;

- certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice;

- se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică".

Solicitarea adresată destinatarilor actului este în sensul de a se identifica operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. şi de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Aşa fiind, în mod just prima instanţă a constatat că prin adresa atacată s-a reţinut în mod corect că certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, având în vedere că, la data emiterii acestor certificate, C. S.R.L. nu era aprobată de MADR ca organism de inspecţie şi certificare.

Din această perspectivă, este relevantă sentinţa civilă nr. 421/15.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia civilă nr. 358/02.02.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la care a făcut trimitere şi prima instanţă, prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, în sensul că B. - Sucursala Iernut şi C. S.R.L. sunt două subiecte diferite, fiind neavenită solicitarea de obligare a pârâtului la recunoaşterea C. S.R.L. ca entitate care a preluat întreaga activitate a societăţii B. - Sucursala Iernut, cu atât mai mult cu cât ea depăşeşte limitele stabilite în Ordinul nr. 188/2002.

Contrar celor susţinute de recurent, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în mod corect prima instanţă a reţinut că acestuia i-a fost întocmit, în temeiul art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, certificatul de conformitate nr. x/13.10.2014, fiind emis de către B., cu codul RO-ECO-014, în baza raportului de inspecţie din data de 16.08.2014. Potrivit menţiunilor din raportul de inspecţie nr. 1/16.08.2014, acesta a fost întocmit de către C. S.R.L..

Rezultă astfel că inspecţia efectivă în anul 2014 a fost realizată de către S.C. C. S.R.L.., societate care, la data emiterii acestui înscris obligatoriu ce a stat la baza emiterii certificatului de conformitate pentru reclamant, nu era aprobată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca organism pentru desfăşurarea pe teritoriul României a activităţilor de inspecţie şi certificare în agricultură ecologică.

Aşadar, chiar dacă la data emiterii certificatului nr. x/13.10.2014 de către B. - Sucursala Iernut cu codul RO-ECO-014, aceasta era aprobată ca organism de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, deţinând certificatul de aprobare nr. x/28.11.2012 cu valabilitate până în data de 27.12.2016 (fiind radiată la solicitarea sa conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014), societatea care a întocmit şi asumat prin aplicarea ştampilei, raportul de inspecţie ce a stat la baza emiterii certificatului de conformitate al reclamantului, nu a fost B.- Sucursala Iernut, ci C. S.R.L..

Prin urmare, este de necontestat că C. S.R.L. nu avea dreptul conferit de lege să efectueze inspecţii în agricultura ecologică, nefiind acreditată la acea dată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a desfăşura activităţi de inspecţie şi de certificare în agricultura ecologică, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Este de subliniat că modul de desfăşurare a activităţii organismelor de inspecţie şi certificare este clar reglementat prin Ordinul nr. 181/1012 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 şi ale Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 05.09.2008 de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului nr. 834/2007,

În aceste condiţii, niciun act efectuat în domeniul inspecţiei şi certificării care excede cadrului legal, fiind efectuat de o societate care nu a fost aprobată ca organism de inspecţie şi certificare, nu poate sta la baza emiterii unui certificat de conformitate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că nu poate primi alegaţiile recurentului, în cauză, responsabilă pentru prejudiciul cauzat părţii fiind societatea care a desfăşurat activităţi de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică fără aprobarea Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că notele scrise depuse de către pârât la data de 06.02.2019, în raport cu precizarea obiectului cererii, nu i-au fost comunicate, instanţa de control judiciar constată că respectivele note nu fac parte dintre actele procedurale cu privire la care există obligativitatea comunicării către partea adversă, în plus, din conţinutul acestora rezultă că au fost reiterate aspecte cunoscute reclamantului din primul ciclu procesul, legate de natura juridică a adresei contestate, ele fiind menţionate în hotărârea recurată, aşa încât partea a fost în măsură să ia cunoştinţă de conţinutul lor.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 83 din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.