Quantification of moral damages in insurance guarantee fund disputes: mandatory application of administrative reference guides versus judicial equity and selective case law

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 17.11.2017, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea deciziei nr. 10058/19.10.2017 emise de pârât, admiterea cererii de despăgubire formulate şi obligarea pârâtului: la plata către reclamantul A. a sumei de 446.947 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 3.053 RON cu titlu de daune materiale; la plata către reclamantul B. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; la plata către reclamanta C. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale; la plata către reclamanta D. a sumei de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2958 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, a anulat în parte Decizia nr. 10058/19.10.2017 emisă de pârât şi, în consecinţă, a admis cererea de plată formulată de petenţii A., B., C. şi D., pentru suma totală de 650.000 RON cu titlu de daune morale (din care suma de 150.000 RON pentru petentul A., suma de 150.000 RON pentru petentul B., suma de 200.000 RON pentru petenta C. şi suma de 150.000 RON pentru petenta D.), a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 474.484 RON cu titlu de diferenţe daune morale, a obligat pârâtul să soluţioneze motivat cererea de acordare a daunelor materiale formulată de petentul A., a menţinut dispoziţia de respingere a cererii de plată formulate de petenţi cu privire la diferenţa până la suma de 1.796.947 RON solicitată cu titlu de daune morale şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 199,96 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2958 din 21 iunie 2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, rejudecând cauza, să se respingă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

În susţinerea recursului au fost prezentate o serie de considerente de ordin general referitoare la rolul şi statutul Fondului de Garantare al Asiguraţilor după care s-a arătat că, potrivit art. 3 alin. (5l) "In cazul pretenţiilor de despăgubiri pentru daune morale ca urmare a vătămărilor corporale sau decesului, rezerva de daună se va constitui pe baza jurisprudenfei şi a practicii societăţii de asigurare. Asigurătorii au obligaţia să instituie şi să aprobe proceduri interne de calcul al rezervei de daună pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, care vor fi notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu 30 de zile înainte de aplicarea lor." Pentru îndeplinirea obligaţiilor instituite prin Ordinul CSA nr. 3109/2003 (abrogat prin Norma ASF nr. 38/2015-intrat în vigoare Ia 01.01.2016), la nivelul E. S.A. s-a adoptat o procedură privind modalitatea de constituire a rezervelor de daune în ce priveşte pretenţiile de daune morale ca urmare a vătămărilor corporale. Potrivit datelor furnizate de către lichidatorul judiciar al asigurătorului în faliment - F., valorile menţionate în această procedură de constituire a rezervelor de daune erau totodată folosite pentru soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor de despăgubire pentru decese.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, precum şi faptul că, potrivit legii nr. 85/2014, cererea de înscriere la masa credală a Fondului va fi analizată şi aprobată de lichidatorul judiciar, care poate cenzura corespunzător suma, Fondul a adoptat la data de 26.05.2016 prin Decizia Directorului General nr. 142 (amendată şi completată prin Decizia nr. 258/16.11.2016) Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces, după consultarea lichidatorului judiciar F..

La stabilirea despăgubirilor Fondul a avut în vedere Anexa 1 din Procedură - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, care cuprinde valorile medii pentru descendenţii de grad I ai persoanei decedate, inclusiv prin raportarea la sumele consemnate în Ghidul de Protecţie a Victimelor Străzii, un document de referinţă în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decesului.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale fiind stabilite prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Aceste criterii au stat la baza aprecierii pretenţiilor reclamanţilor, coroborate cu jurisprudenţa reflectată în Tabelul întocmit de asigurătorul E. S.A., urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul persoanelor apropiate victimei accidentului sau sancţionarea celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune.

Deşi instanţa de fond reţine că "determinarea daunelor morale nu se poate face decât "în echitate"", iar"'stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului moral presupune o doză mare de aproximare" şi "despăgubirile nu trebuie să reprezinte nici o sarcină excesivă pentru autorul prejudiciului sau pentru persoana chemată să răspundă pentru acesta, nici o sursă de venituri nejustificate pentru victimă'", în mod eronat consideră aceasta că în ceea ce priveşte Ghidul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (materiale şi morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, invocate de subscrisa prin decizia contestată, "nu pot avea decât o valoare orientativă, nicidecum obligatorie, pentru reclamant şi instanţă, în stabilirea cuantumului daunelor morale."

In ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de către petentul A., se arată că Fondul a soluţionat cererea petentului prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data evenimentului conform cu care daunele materiale trebuie probate cu documente justificative, precum şi în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 conform cu care "In vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de către petent în susţinerea cererii de plată..." Totodată, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "Odată cu cererea tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate"

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea criticilor formulate de către pârât şi menţinerea ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Au invocat excepţia tardivităţii recursului care nu a mai fost susţinută în cadrul dezbaterilor în faţa Înaltei Curţi .

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Instanţa de fond a reţinut, ca temei al modificării sumelor acordate de Fondul de Garantare al Asiguraţilor cu titlu de daune morale, faptul că nivelul daunelor morale acordat prin decizia contestată (43.879 RON) nu a fost justificat de pârât cu referiri concrete la practica instanţelor judecătoreşti în cauze similare. Instanţa de fond mai reţine că potrivit hotărârilor judecătoreşti depuse în dosar, au fost acordate, cu titlu de daune morale pentru suferinţa provocată de decesul părintelui, sume variind între 150.000 RON şi 400.000 RON (în acest ultim caz pentru minorul a cărui mamă a decedat - dosar nr. x/2014), deci sume superioare celei stabilite prin decizia contestată.

Or, Înalta Curte constată că această modalitate de raportare la jurisprudenţa instanţelor prin invocarea unor cazuri particulare pentru care au fost depuse hotărâri judecătoreşti de către una dintre părţi (selecţia având un caracter pro domo) nu corespunde prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

Este adevărat că Ghidul Fondului de Protecţie al Victimelor Străzii şi Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate . Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanţa sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condiţiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora. Or, instanţa de fond, deşi a recunoscut valoare orientativă a acestui ghid, a ignorat cu desăvârşire acest act stabilind despăgubiri care se îndepărtează în mod substanţial de cele care ar rezulta din aplicarea actului menţionat.

Mai mult, se constată că elaborarea procedurii interne a E. S.A. a avut la bază şi o analiză a jurisprudenţei instanţelor de judecată, fiind indicate valorile medii ale despăgubirilor morale acordate de instanţe pentru decesul unui părinte, media fiind mult sub valoarea reţinută de instanţa de fond prin luarea în considerare a valorilor de 150.000 RON şi 400.000 RON.

Această analiză unilaterală a cauzei, prin luarea în considerare a hotărârilor judecătoreşti prezentate de una dintre părţi echivalează cu o nesoluţionare a litigiului cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii ei în vederea rejudecării.

În fond după casare instanţa va ţine seama cu titlu orientativ de Ghidul întocmit de FPVS, raportându-se, totodată, la jurisprudenţa instanţelor aşa cum rezultă din analiza făcută pentru anul 2011-2012 de E. S.A. cu menţiunea că, în ceea ce priveşte media valorilor despăgubirilor în cazul decesului unui părinte, aceasta este influenţată, în practică, de situaţia în care persoana prejudiciată este un minor pentru care părintele decedat constituia un sprijin material şi moral esenţial pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei, situaţie în care valoarea despăgubirilor acordate este substanţial majorată. În speţă se va avea în vedere faptul că reclamanţii erau persoane adulte la data decesului părintelui lor, prejudiciul moral fiind influenţat, în mod hotărâtor, de acest aspect.

În ceea ce priveşte daunele materiale instanţa de fond a apreciat că prin decizia contestată, pârâtul a acordat reclamantului A. suma de 2411 RON cu titlu de daune morale, însă nu a motivat în nici un fel soluţia dispusă şi, în aceste condiţii, nu se poate stabili dacă emitentul actului a avut sau nu în vedere sau dacă a încălcat sau nu dispoziţiile legale incidente.

Or, se constată că în materia contenciosului administrativ este reglementat un control de plină jurisdicţie, instanţa fiind în drept să cenzureze un act administrativ pe fond chiar dacă motivarea acestuia este deficitară. În speţă organul administrativ s-a pronunţat în sensul că a apreciat că doar pentru suma de 2411 RON există dovezi privind efectuarea unor cheltuieli care să se constituie într-un prejudiciu material care poate fi reparat din disponibilităţile Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

În condiţiile în care instanţa dispunea de toate înscrisurile invocate de persoana vătămată în susţinerea cererii sale de acordare a despăgubirilor materiale aceasta era în măsură să se pronunţe pe fondul cererii chiar în condiţiile unei motivări lacunare a actului atacat.

Şi în acest caz soluţia de obligare a pârâtului să soluţioneze motivat cererea de acordare a daunelor materiale echivalează cu o nesoluţionare a unui capăt de cerere impunându-se soluţia casării sentinţei atacate cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2958 din 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.