Appeal dismissed; insurance guarantee fund not liable for excess repair costs beyond agreed service rates following insurer insolvency.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Sârbilor din România a chemat în judecată pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor şi a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 6894/27.06.23017, în ceea ce priveşte respingerea cererii de plată a sumei de 15.426,44 RON, obligarea pârâtului la plata sumei de 15.426,44 RON, cu titlu de despăgubiri decurgând din contractul de asigurare avarii şi furt auto - Casco Exclusiv.

II Hotărârea instanţei de fond

2. Prin sentinţa nr. 403 din 6 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Uniunea Sârbilor din România, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Uniunea Sârbilor din România, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

4. În motivarea recursului, a arătat că motivele pe care se întemeiază soluţia instanţei de fond sunt străine de natura cauzei. Pârâtul a respins cererea de plată pentru suma de 15.426,44 RON cu motivarea că această sumă reprezintă manoperă necuvenită şi diferenţă preţuri piese de schimb, în alţi termeni pârâtul a arătat că asigurătorul în faliment A. S.A. a avut o convenţie de colaborare cu unitatea service B. S.R.L., în cuprinsul căreia au fost consemnate anumite preţuri pentru manoperă şi pentru piese, iar în factura finală au fost consemnate preţuri mai mari, motiv pentru care Fondul nu poate achita decât contravaloarea prejudiciului calculat la preţurile consemnate în convenţia de colaborare.

5. Instanţa de fond a reţinut că suma de 15.426,44 RON reprezintă contravaloarea unor reparaţii care nu au fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de reprezentantul asiguratorului şi reprezentatul unităţii service şi a motivat soluţia de respingere a contestaţiei cu această stare de fapt care nu corespunde realităţii, nu a fost avută în vedere de pârât, din întreg probatoriul administrat în faţa instanţei de fond rezultă cu evidenţă că reparaţia autoturismului a vizat doar daunele consemnate în procesul-verbal de constatare, nu şi alte daune.

6. Instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 2 din Legea nr. 213/2015, întrucât prin aceste prevederi legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor de asigurări, calitate pe care o deţine şi recurenta, de consecinţele insolvenţei unui asigurător. Or, în situaţia de faţă, în care nu a făcut altceva decât să anunţe producerea evenimentului asigurat şi să solicite recuperarea prejudiciului, recuperare care s-a efectuat la dispoziţia asigurătorului de către o unitate service colaboratoare a acesteia, este evident că prevederile art. 2 din Legea nr. 213/2015 nu au fost aplicate corect, întrucât prin soluţia recurată nu a fost protejată de consecinţele insolvenţei asigurătorului, ci, dimpotrivă, a fost prejudiciată.

7. Instanţa de fond a aplicat greşit şi prevederile art. 8.3 din Condiţiile particulare privind asigurarea de avarii şi furt - Casco exclusiv, întrucât tocmai aceste prevederi îi conferă dreptul de a dobândi indemnizaţia de asigurare în cuantum egal cu valoarea efectivă a prejudiciului; autoturismul avariat a fost reparat într-o unitate service indicată de asigurător, iar reparaţia autoturismului a fost efectuată conform indicaţiilor date de asigurător, context în care reţinerea instanţei de fond, potrivit căreia Fondul nu preia ope legis obligaţiile asigurătorului şi în atare situaţie nu este ţinut să acopere în totalitate prejudiciul creat prin producerea evenimentului asigurat, este nelegală.

IV Apărările formulate de intimatul pârât

8. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

9. A arătat că menţine apărările formulate prin întâmpinare la instanţa de fond; în temeiul art. 8.3. din Condiţiile particulare privind asigurarea de avarii şi furt - Casco Exclusiv, "Indemnizaţia se va acorda în funcţie de cele înscrise în procesul-verbal de constatare si de celelalte documente solicitate de Asigurător." şi art. 8.4. din aceleaşi condiţii "în cazul înlocuirii/reparaţiei consecinţă a producerii evenimentului asigurat cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparaţiilor şi/sau înlocuirilor părţilor componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluţiilor tehnologice stabilite de către Asigurător prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale şi manoperă aferente", s-a stabilit că nu se justifică acordarea sumei de 15.426,44 Iei, urmând a se achita suma de 15.613,04 RON, reprezentând: total manoperă 1.445,81 RON; total vopsitorie 2.070,72 RON; total piese 9.494,34 RON; total despăgubire cu TVA 20% 15.613,04 RON.

V Considerentele Înaltei Curţi

10. Examinând recursul formulat prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

11. Reclamanta Uniunea Sârbilor din România a solicitat anularea deciziei nr. 6894/27.06.2017 emisă de Fondul de garantare a asiguraţilor, prin care a fost admisă cererea de plată înregistrată sub nr. x/26.08.2016 pentru suma de 15.613,04 RON şi respinsă pentru suma de 15.426,44 RON.

12. Pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor a constatat că nu se justifică la plată suma de 15.426,44 RON, din care 4373,91 RON manoperă necuvenită, 8315,14 RON diferenţă preţuri piese şi 166,31 RON diferenţă preţuri mici, întrucât nu a fost respectată convenţia de colaborare încheiată între A.. S.A. şi unitatea de service şi au fost invocate prevederile art. 8.3. şi 8.4. din condiţiile de asigurare.

13. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

14. Referitor la susţinerile recurentului pârât cu privire la faptul că sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în prezentul dosar.

15. Contrar susţinerile recurentei reclamante privind faptul că motivele pe care şi-a întemeiat instanţa de fond soluţia sunt străine de obiectul litigiului dedus judecăţii, întrucât rezultă cu evidenţă că reparaţia autoturismului a vizat doar daunele consemnate în procesul-verbal de constatare, nu şi alte daune, este de observat că instanţa a reţinut că prin decizia nr. x/27.06.2017 a fost admisă cererea de plată pentru suma de 15.613,04 RON şi respinsă pentru suma de 15.426,44 RON, Fondul de garantare a asiguraţilor apreciind că nu se justifică la plată suma de 15.426,44 RON, întrucât nu a fost respectată convenţia de colaborare încheiată între A.. Sa şi unitatea de service, cu invocarea prevederilor art. 8.3. şi 8.4. din condiţiile de asigurare. Instanţa de fond a menţionat cele invocate de recurentă în contextul în care a reţinut situaţia de fapt din probele administrate, şi anume faptul că devizul de calculaţie a costurilor de reparaţie întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 19.08.2016 nu respectă preţurile prevăzute în convenţia de colaborare, în care costul orei de manoperă a fost stabilit la 44,29/55 RON, prin devizul în discuţie fiind stabilit un preţ de 150 RON/oră manoperă, deşi prin devizul de calculaţie a costurilor de reparaţie întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 06.06.2016 ora de manoperă a fost de 44,35 RON/oră; de asemenea, în ceea ce priveşte piesele de schimb, valoarea acestora a fost de 9507,48 RON (fără TVA) în devizul din 06.06.2016, pentru ca ulterior să fie în sumă de 17.975,79 RON (fără TVA), prin devizul din data de 19.08.2016, reţinând instanţa de fond că fără nicio justificare, respectiv fără să existe un proces-verbal suplimentar de constatare care să justifice eventuale costuri suplimentare.

16. În continuare, însă, instanţa de fond a analizat motivele invocate şi a arătat că în mod corect pârâtul a constatat incidenţa prevederilor art. 8.3 şi ale art. 8.4 din Condiţiile particulare privind asigurarea de avarii şi furt - Casco Exclusiv, neputând fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că nerespectarea convenţiei de colaborare încheiată între asigurător şi societatea specializată în reparaţii nu îi poate fi opusă, fiind relevante prevederile art. 2 din Legea nr. 213/201 şi faptul că pârâtul nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător şi FGA, nefiind succesor în drepturi şi obligaţii al vreunui asigurător, pârâtul având obligaţia de a restitui doar suma reprezentând contravaloarea pagubei, iar nu suma efectiv plătită de reclamantă unităţii service, rămânând în sarcina acesteia din urmă recuperarea sumelor achitate în plus.

17. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., care priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile recurentei privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 213/2015, respectiv a prevederilor art. 8.3 din Condiţiile particulare privind asigurarea de avarii şi furt - Casco exclusiv, sunt, de asemenea, nefondate.

18. Art. 2 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor cuprinde dispoziţii generale, potrivit cărora Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5 din lege.

19. Admiterea în parte a cererilor de plată formulate de creditorul de asigurări nu înseamnă aplicarea greşită a acestor dispoziţii cu caracter general, potrivit cărora Fondul de garantare a asiguraţilor are ca scop protejarea creditorilor de asigurări şi garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii.

20. În conformitate cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 213/2015, în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună şi avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se face, însă, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare.

21. De asemenea, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, în vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

22. Or, în raport de aceste dispoziţii, în mod corect s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 8.3. din Condiţiile particulare privind asigurarea de avarii şi Furt - Casco exclusiv, conform cărora "Indemnizaţia se va acorda în funcţie de cele înscrise în procesul-verbal de constatare şi de celelalte documente solicitate de Asigurător" şi ale art. 8.4., conform cărora "în cazul înlocuirii/reparaţiei consecinţă a producerii evenimentului asigurat cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparaţiilor şi/sau înlocuirilor părţilor componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluţiilor tehnologice stabilite de către Asigurător prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale şi manoperă aferente".

23. În condiţiile în care devizul de calculaţie a costurilor de reparaţie întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 19.08.2016 nu a respectat preţurile prevăzute în convenţia de colaborare încheiată între S.C. A.. S.A. şi S.C. B. S.R.L., care au fost avute în vedere în devizul de calculaţie a costurilor de reparaţie întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 06.06.2016, şi anume tarif manoperă 150 RON/oră, respectiv 44,35 RON/oră, iar valoarea piesele de schimb 17.975,79 RON (fără TVA), respectiv 9507,48 RON, în mod corect Fondul a stabilit valoarea despăgubirilor solicitate prin raportare la convenţia de colaborare încheiată între S.C. A.. S.A. şi S.C. B. S.R.L. şi la devizul din data de 06.06.2016.

24. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 213/2015, ţinând seama de condiţiile de asigurare prevăzute în contractele de asigurare încheiate, în baza cărora sunt formulate şi soluţionate cererile de plată.

VI Soluţia instanţei de recurs

25. Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6) şi 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Uniunea Sârbilor din România împotriva sentinţei civile nr. 403 din 6 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2020.