Hospital’s direct claim against Motor Insurance Guarantee Fund: failure to substantiate cassation grounds under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Constantin Opriş Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei FGA nr. 8334/08.08.2017 şi obligarea acestuia la plata sumei de 4558,84 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4100 din 15 octombrie 2018, a admis cererea formulată de reclamant, a anulat Decizia FGA nr. 8334/8.08.2017 şi a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 5.458,84 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de asistenţă medicală acordate persoanei vătămate A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat, pe larg, situaţia de fapt şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015, a art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi a art. 3 alin. (1) lit. h) Legea nr. 503/2004.

În continuare, a redat conţinutul textelor de lege sus-menţioante şi a făcut trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 213/2015, apreciind că nu există temei legal în baza căruia unităţile medicale să poată acţiona direct asigurătorul, cu referire şi la prevederile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu privire la care a invocat Decizia nr. 22/2017 a ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Potrivit recurentului, creanţa deţinută de spital nu este o creanţă de asigurare, nerezultând dintr-un contract de asigurare, or, pentru a îndeplini condiţiile prevăzute de lege în vederea recuperării sumelor solicitate din disponibilităţile Fondului este necesar ca suma solicitată să rezulte dintr-un contract de asigurare, condiţie neîndeplinită de spitale.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Constantin Opriş Baia Mare a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, recurentul susţine aplicarea greşită a normelor de drept material, însă nu arată în concret în ce constă această critică, se constată astfel că susţinerile părţii nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt, cu referire la motivele pentru care, în opinia părţii, actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente, reiterând astfel apărările invocate în faţa primei instanţe cu intercalarea unor pasaje din conţinutul întâmpinării, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reţinute în hotărârea recurată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4100 din 15 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.