Admissibility of direct challenge to EU-funded project audit report versus obligation to sue final administrative decision under O.U.G. 66/2011

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta UAT Vrancea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională anularea Procesului-verbal de constatarea a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017, prin care s-a dispus aplicarea unei corecţii financiare în cuantum de 386.205,75 în sarcina reclamantei şi obligarea pârâtului la restituirea sumei achitate în baza acestui proces-verbal.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 75 din 16 mai 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vrancea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, a admis contestaţia în parte, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017, emis de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 386.205,75 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate, cu privire la decizia de respingere a capătului 2 din cererea de chemare în judecată nr. 13.114/05.09.2017 şi, în rejudecare, admiterea acestuia aşa cum a fost formulat; obligarea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale la restituirea sumei de 386.205,75 RON, reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicată în mod nelegal de către acest pârât şi achitată integral de UAT Judeţul Vrancea.

Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în principal respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate de UAT Vrancea şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta-reclamantă a susţinut următoarele:

Instanţa de fond nu trebuia să respingă capătul doi de cererea de chemare în judecată nr. 13.114/5.09.2017, în condiţiile în care a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017, întrucât această soluţie conduce la încălcarea dispoziţiilor legale din C. civ. privitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.

La adoptarea deciziei de respingere a capătului doi din cererea de chemare în judecată nr. 3114/5.09.2017, instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la rolul său activ.

În opinia recurentei, la adoptarea deciziei de respingere a capătului 2 din cererea de chemare în judecată, instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la situaţiile de fapt care nu sunt contestate de părţile litigante.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurentul-pârât a susţinut că, este inadmisibilă o cerere în anulare a unui Proces-Verbal/Notă de constatare nereguli dacă reclamantul nu solicită anularea Deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia sa împotriva procesului-verbal/Nota de constatare.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Galaţi, anulând Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a ignorat întreaga situaţie de fapt şi de drept care a impus emiterea acestuia.

Instanţa de fond în sumara motivare, a constatat că nerealizarea activităţii de migrare şi integrare a diverselor structuri de date existente, nu se datorează culpei reclamantei.

Judecătorul fondului a atribuit în mod greşit responsabilitatea implementării proiectului nu beneficiarului, semnatar al contractului de finanţare, ci UAT-urilor partenere, care nu sunt parte în contract.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulate de UAT Vrancea, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Considerentele şi soluţiile instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, urmând a fi admis, casată sentinţa recurată şi respinsă acţiunea ca inadmisibilă, recursul reclamantei urmând a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

2.2.1. Criticile pârâtului referitoare la soluţia de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a cererii de anulare a Procesului-verbal de constatarea a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017 sunt fondate.

În cauza de faţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017 privind proiectul "Implementare de soluţii informatice integrate - Registrul Agricol la nivelul Judeţului Vrancea, zona Nord-Vest", cod SMIS 48377, emis de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - OIPSI, prin care s-a stabilit aplicarea de corecţii financiare în cuantum de 386.205,75 RON.

Prin Sentinţa recurată, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vrancea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, a admis contestaţia în parte, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017, emis de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 386.205,75 RON.

În cauza de faţă, prima instanţă a interpretat, în mod eronat, normele legale incidente în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ, numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.

Instanţa de control judiciar reţine că procedura administrativă şi termenul prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, situaţie în care, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă sunt aplicabile cu prioritate.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, deoarece instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Instanţa de control judiciar consideră că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 implică obligativitatea contestării deciziei prin care se finalizează această procedură, în situaţia în care soluţia este defavorabilă persoanei care a contestat titlul de creanţă, soluţie care este de altfel consacrată expressis verbis în art. 51 alin. (2) al Ordonanţei, potrivit căruia obiectul acţiunii în instanţă este decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei.

În ipoteza în care aceasta nu a fost emisă, contestatorut are la dispoziţie o eventuală acţiune în obligaţia de a face pentru a forţa emitentul titlului de creanţă să emită decizia de soluţionare a contestaţiei.

În speţa de faţă, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a emis Decizia nr. 5465/19.10.2017, privind soluţionarea contestaţiei formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017, decizie comunicată contestatorului.

La primul termen de judecată din data de 12.12.2017, reclamantul avea posibilitatea de a-şi modifica acţiunea, în sensul de a solicita instanţei anularea Deciziei nr. 5465/19.10.2017.

Prezenta cerere de chemare în judecată vizează anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.03.2017.

Prin urmare este inadmisibilă o cerere în anulare a unui Proces-verbal/Notă de constatare nereguli, dacă reclamantul nu solicită anularea Deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia sa împotriva Procesului-verbal/Notei de constatare.

2.2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva sentinţei nr. 75 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca inadmisibilă. În ceea ce priveşte recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea împotriva aceleiaşi Sentinţe, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Vrancea împotriva sentinţei nr. 75 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva sentinţei nr. 75 din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.