Inadmissibility of cassation against final administrative appeals cinema credit allocation under O.G. 39/2005

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Centrul Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii, anularea Hotărârii Ministerului Culturii, nr. 5161/11.12.2014, în sensul admiterii în totalitate a contestaţiei înregistrate sub nr. x şi 5161/09.10.2014 şi, în principal, obligarea Centrului la a analiza cererea sale privind înscrierea proiectului "B." la sesiunea de concurs 2014, la acordarea punctajului cuvenit şi, în cazul în care punctajul acordat va permite, să acorde creditul aferent. În subsidiar a cerut anularea în parte a Hotărârii CNC nr. 228/26.09.2014, în ceea ce priveşte proiectele selecţionate pentru filme de lung metraj de ficţiune, şi obligarea Centrului la anularea sesiunii de concurs şi organizarea unei noi sesiuni de concurs pentru selecţia proiectelor cinematografice la categoria filme de lung metraj de ficţiune.

Prin Hotărârea nr. 5161/11.12.2014, Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul pârâtului Ministerul Culturii a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Centrului Naţional al Cinematografiei nr. 228/26.09.2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1462 din 25 mai 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a făcut referire la încălcarea obligaţiei de a realiza producţia cinematografică, care nu poate avea consecinţa interzicerii fără limită a participării la sesiunile de concurs, apreciind că mod greşit prima instanţă a apreciat faptul că depăşirea termenului contractual va fi sancţionată şi după realizarea filmului.

De asemenea, recurenta a considerat că este supusă unui tratement discriminatoriu care poate fi sancţionat şi de către instanţă, nu numai de o anchetă a Consiliului Concurenţei, câtă vreme i se opun interdicţii care nu sunt opuse altor producători aflaţi exact în aceeaşi situaţie, afirmând, totodată, că autorităţile publice nu au un drept nelimitat de apreciere.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa obligării Centrului la analizarea cererii privind înscrierea proiectului "B." la sesiunea de concurs 2014, la acordarea punctajului cuvenit şi, în cazul în care punctajul acordat va permite, să acorde creditul afferent.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi Centrul Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii au invocat inadmisibilitatea recursului în raport cu prevederile art. 50 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 39/2005, iar, pe fond, intimatul Centrul Naţional al Cinematografiei a solicitat respingerea căii de atac.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza

Încheierii de şedinţă din data 6 noiembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2018, termen fixat în completul de filtru pentru admisibilitatea în principiu a recursului, s-a dispus comunicarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005, formulate de recurentă, stabililindu-se termen, în completul de filtru, pentru 16 aprilie 2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2018, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta-reclamantă şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 39/2005, suspendând judecata recursului.

Prin Decizia nr. 603 din 10 octombrie 2019, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate formulată.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă în cauză, potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, fiind fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

1. Asupra admisibilităţii recursului

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, care constituie temeiul cererii de chemare în judecată, potrivit cărora:

"(1) Nerespectarea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la anunţarea rezultatelor sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

(2) Prin ordin al ministrului culturii şi identităţii naţionale se numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiilor formată din 5 membri.

(3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se pronunţă în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiilor.

(4) Hotărârile comisiei de contestaţie pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, în 30 de zile de la comunicare.

(5) Decizia Curţii de Apel Bucureşti emisă în soluţionarea acestor contestaţii este definitivă şi irevocabilă."

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. din 20 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.