Recovery of ineligible EU state aid funds: appeal dismissed, upholding recovery order based on primacy of Regulation (EC) No. 800/2008 over domestic guide.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.05.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic-OIPOSDRU (în prezent, Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, potrivit H.G. nr. 518/2017), formulând contestaţie împotriva deciziei de recuperare a sumelor acordate nejustificat pentru proiectele finanţate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis încheiat la data de 31.03.2017 privind proiectul x, denumire "Calificarea/recalificarea a 40 de angajaţi proprii în meseria de agent comercial", codul SMIS 24363, cu consecinţa anulării acesteia.

La data de 16.08.2018, reclamanta a formulat cerere adiţională, în sensul că înţelege să atace şi decizia nr. 209/10.07.2017 de soluţionare a contestaţiei, arătând că motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale deciziei nr. 209/10.07.2017 sunt aceleaşi cu cele invocate în cererea introductivă de instanţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4614 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul operaţional Capital uman (fost Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - OIPOSDRU), ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, sens în care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, urmare a rejudecării procesului în fond, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 25 din O.U.G. nr. 77/2014, potrivit cărora "(1) Monitorizarea ajutoarelor de stat sau de minimis acordate se realizează, pentru fiecare măsură în parte, de către furnizorul/administratorul măsurii, după caz. Aceştia pot să realizeze, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, controale la faţa locului şi sunt obligaţi să verifice respectarea condiţiilor de acordare a ajutoarelor şi să dispună măsurile ce se impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate."

Atât prin Decizia atacată, cât si prin decizia de soluţionare a contestaţiei, a menţionat recurenta, se invoca anumite aspecte nerelevante faţă de situaţia de fapt reţinută, stabilindu-se că în buget au fost menţinute cheltuieli ce nu se regăsesc în categoria cheltuielilor eligibile conform art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008 şi anume "Alte cheltuieli suplimentare" în suma de 35.681 RON. La finalul implementării proiectului suma validată la capitolul "alte cheltuieli suplimentare" a fost de 28.289,18 RON.

Consideră recurenta că, în mod greşit, s-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008, având în vedere că în Ghidul Solicitantului 2009, la secţiunea 13.2 lit. h) sunt trecute "alte cheltuieli suplimentare în valoare de maxim 5%" din costurile prevăzute la lit. a) şi f) şi care vor cuprinde următoarele categorii de cheltuieli în conformitate cu Ordinul comun MMFES-MEFnr. 3/185/2003.

Conform Actului adiţional nr. x/02.08.2011, invocat în cuprinsul deciziei, nu s-a modificat bugetul contractului de finanţare cu privire la categoria prevăzuta la capitolul h) "alte cheltuieli suplimentare în valoare de maxim 5%", aceste cheltuieli fiind prevăzute încă de la depunerea cererii de finanţare.

În mod greşit instanţa de fond a retinut că este lipsită de pertinenţă apărarea "cum că revine autorităţii publice pârâte culpa în situaţia creată prin aprobarea Ghidului solicitantului şi acceptarea contractului de finanţare" raportat la faptul că art. 25 din O.U.G. nr. 22/2014 prevede recuperarea ajutorului de stat acordat nelegal, adică prin nerespectarea în primul rând a dreptului european relevant, precizează recurenta.

Există culpa autorităţii de implementare care a stabilit condiţii prin Ghidul Solicitantului 2009 aprobat prin Ordinul Ministrului Fondurilor Europene, în sensul că nu a ţinut cont de Regulamentul CE nr. 800/2008 care nu cuprindea astfel de cheltuieli eligibile.

Astfel, a conchis recurenta, nu poate fi sancţionată pentru incorecta aplicare a Ghidului solicitantului de către autoritatea cu competenţă în gestionarea fondurilor europene, care nu a respectat Regulamentul CE nr. 800/2008, în condiţiile în care nu a încălcat nicio regulă din Ghidul Solicitantului ori din contractul de finanţare încheiat.

4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimatul a precizat că, în mod judicios instanţa de fond a reţinut incidenţa principiului aplicării prioritare a normelor unionale faţă de dreptul intern, în măsura în care apare o contrarietate de reglementare, precum şi faptul că Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene nu priveşte favorabil ajutoarele de stat, ipotezele în care acestea corespund reglementărilor europene reieşind şi din regulamente adoptate de Consiliul Uniunii Europene, în acest sens Regulamentul (CE) NR. 800/2008 prevăzând limitativ cazurile de ajutoare pentru formare compatibile cu piaţa comună.

În consecinţă, menţionează intimatul, este lipsit de efect juridic faptul că prin Ghidul solicitantului adoptat la nivel intern s-a prevăzut posibilitatea ca, în cazul ajutoarelor de stat şi de minimis în materie de formare, să fie rambursate beneficiarilor şi alte cheltuieli decât cele indicate la art. 39 alin. (1) şi (4) din Regulamentul nr. 800/2008, anume acelea identificate în Ghidul solicitantului-secţiunea 13.2 lit. h) Alte cheltuieli suplimentare în valoare de 5% din costurile prevăzute la lit. a)-f) aprobate în cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală.

Astfel, aplicabilitatea directă a regulamentului european în fiecare stat membru şi principiul constituţional al priorităţii dreptului european înlătură de la aplicare orice normă internă contrară, după cum, în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.

De asemenea, precizează intimatul, instanţa a reţinut întemeiat faptul că este de esenţa ajutorului de stat culpa autorităţii statale, motiv faţă de care apărarea reclamantei prin care a invocat imputabilitatea conduitei autorităţii publice nu este relevantă.

În acest context, se menţionează prin întâmpinare, nici principiul forţei obligatorii a contractului nu este de natură a permite reclamantei păstrarea sumei respective, câtă vreme o normă imperativă de ordine publică, şi anume art. 25 din O.U.G. nr. 77/2014, impune restituirea integrală a acesteia.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs.

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. civilă.

Însă, prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 21 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 mai 2020 şi, ulterior, prin rezoluţia din data de 15 mai 2020, la data de 16.09.2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursurilor prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

III. Analiza motivelor de casare invocate.

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Sunt de necontestat susţinerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că în cuprinsul Ghidului Solicitantului se regăseşte enumerată, printre alte categorii de cheltuieli, şi cea privind "alte cheltuieli suplimentare în valoare de 5% din costurile prevăzute la lit. a)-f)", în cuprinsul literei h) a secţiunii 13.2, anexa 2 şi anexa 5 din Ordinul nr. 1652/30.11.2010 emis de MMFPS.

Cu toate acestea, atât intimatul-pârât, cât şi instanţa de fond, au reţinut judicios faptul că baza legală a finanţării nerambursabile de care a beneficiat recurenta-reclamantă, precum şi definirea conceptului "cheltuială eligibilă" în cadrul schemelor de ajutor de stat şi de minimis, se regăsesc în cuprinsul literei A din contractul de finanţare aferent proiectului x, respectiv Regulamentul (CE) nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună, în aplicarea prevederilor fostelor art. 87 şi 88 din TCE (în prezent art. 107 şi 108 din TFUE), alături de care se regăseşte şi setul legislativ care reglementează cadrul normativ intern.

În acest context, Înalta Curte precizează că, în cuprinsul art. 1 alin. (2) din Contract, sunt reglementate condiţiile acordării ajutorului de stat care se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, în aplicarea prevederilor art. 87 şi 88 din Tratat, precum şi a prevederilor OMMFPS nr. 309/2009 privind aprobarea schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală şi specifică "Bani pentru formare profesională".

Conform art. 1 alin. (3), prin Contract s-a alocat un ajutor în condiţiile art. 38 şi 39 din Regulament, iar potrivit art. 4, cheltuielile angajate şi efectuate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite prin: Ghidul Solicitantului; Contract; instrucţiunile emise de către AMPOSDRU şi comunicate beneficiarului de către OIPOSDRU delegat; legislaţia aplicabilă.

În economia dispoziţiilor art. 39 alin. (4) din Regulament, costurile eligibile ale unui proiect de ajutor de formare sunt enumerate clar, concret, într-o manieră exhaustivă, fără a da posibilitatea de interpretare. Astfel, costurile eligibile sunt următoarele: a) costurile de personal ale formatorilor; b) costurile de deplasare ale formatorilor şi participanţilor la formare, inclusiv pentru cazare; c) alte cheltuieli curente, precum cele pentru materiale şi furnituri direct legate de proiect; d) amortizarea instrumentelor şi echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate exclusiv pentru proiectul de formare; e) costul serviciilor de îndrumare şi consiliere privind proiectul de formare; f) costurile de personal ale participanţilor la formare şi costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli generale) până la valoarea totalului altor costuri eligibile menţionate la lit. a)-e).

Aşadar, Regulamentul nu conţine prevederi, în privinţa costurilor considerate eligibile, de natura celor enumerate în cuprinsul secţiunii 13.2 lit. h) din Ghidul Solicitantului, adică, cheltuieli suplimentare în valoare de 5% din restul cheltuielilor considerate eligibile ale unui proiect de ajutor de formare.

Prin urmare, aparenta contradicţie dintre termenii contractului, în privinţa costurilor considerate eligibile ale proiectului, precum şi cea dintre dreptul Uniunii şi cel intern, a fost judicios rezolvată de judecătorul fondului, prin aplicarea prioritară şi directă a normei unionale, în condiţiile art. 148 din Constituţie, coroborat cu prevederile art. 288 TFUE.

Mai mult, Înalta Curte precizează că eligibilitatea costurilor este prevăzută însăşi în cuprinsul Contractului de finanţare, potrivit celor anterior expuse, astfel că invocarea principiului forţei obligatorii a acestuia, invocat de către recurenta-reclamantă, nu constituie o apărare pertinentă în sprijinul nelegalităţii Deciziei de recuperare a sumelor acordate nejustificat.

În fine, nici clamarea culpei autorităţii contractante rezultată din modul de redactare a prevederilor Ghidului solicitantului, în privinţa costurilor considerate eligibile, nu este de natură a atrage nulitatea deciziei contestate, prin raportare la dispoziţiile art. 25 din O.U.G. nr. 77/2014, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că sentinţa atacată se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a proceda la respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 4614 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2020.