Extraordinary appeal unavailable where appellate court resolved lack of active procedural standing without examining merits

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Sentinţa primei instanţe.

Prin cererea înregistrată, la data de 14.12.2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor, suspendarea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcţia Generală a Vămilor prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de o lună a autorizaţiei de comisionar în vamă nr. 173/26.02.2002 emise în favoarea sa, anularea Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcţia Generală a Vămilor şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 31068/10.11.2016 emise de către Direcţia Generală a Vămilor prin care s-a dispus respingerea contestaţiei fiscale formulate de către societatea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de către Direcţia Generală a Vămilor.

Prin sentinţa civilă nr. 133 din 30 martie 2017, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat Decizia nr. 63/11.10.2016 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, a respins, ca fiind fără obiect, suspendarea executării Deciziei nr. 63/11.10.2016 emise de pârâtă şi a obligat pârâta Direcţia Generală a Vămilor la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 5.125,39, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurenta a solicitat, în prealabil, să se ia act că, potrivit H.G. nr. 520/2013, în Anexa 1, în cadrul Agenţiei funcţionează Direcţia Generală a Vămilor, structură fără personalitate juridică, iar pentru pârâta cu care reclamanta a înţeles să se judece, calitate de pârâtă o are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cerând ca toate actele de procedură să fie comunicate la sediul acestei din urmă instituţii.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că actul anulat a fost emis legal, întrucât reclamanta a încălcat obligaţia prevăzută de art. 578 alin. (1) lit. j) din Regulamentul vamal, aspect reţinut şi de instanţa de fond.

3. Decizia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 1471 din 10 martie 2020, Înalta Curte a respins recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A reţinut instanţa de recurs că, prin încheierea din data de 16 februarie 2017, instanţa de fond a statuat asupra calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, arătând că aceasta are calitatea de pârâtă în cauză.

De asemenea, prin încheierea din 16 martie 2017, Curtea de Apel Cluj a constatat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are calitate de reprezentant al pârâtei Direcţia Generală a Vămilor.

În acest context recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat prezentul recurs, în nume propriu, împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, fără a înţelege să recureze şi încheierile prin care instanţa de fond a statuat asupra calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Vămilor şi a lipsei calităţii de reprezentant a Agenţiei Naţionale de Administrare fiscală pentru pârâta chemată în judecată.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că, în recurs, pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa primei instanţe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul iniţial.

4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1471 din 10 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, cu consecinţa admiterii acestuia, modificării hotărârii instanţei de fond şi respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

A susţinut contestatoarea că, în situaţia în care încheierile din 16 februarie 2017 şi din 16 martie 2017 sunt încheieri interlocutorii care se atacă odată cu fondul, iar prin recurs a criticat sentinţa şi sub aspectul calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Vămilor (Încheierea din 16 februarie 2017) şi al lipsei calităţii de reprezentant a ANAF (Încheierea din 16 martie 2017), sunt aplicabile dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa de recurs omiţând să cerceteze motivele de casare invocate.

Instanţa de recurs a invocat dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., însă nu pot fi avute în vedere aceste susţineri întrucât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are interes să apere actele emise de Direcţia Generală a Vămilor (direcţie fără personalitate juridică aflată în cadrul ANAF).

În cauză nu s-a schimbat cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, în situaţia în care, aşa cum a arătat şi în faţa instanţei de fond şi al celei de recurs, singura instituţie care a avut calitate de parte a fost Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată în instanţă de Direcţia Generală Juridică.

Recursul în mod corect a fost formulat de ANAF prin Direcţia Generală Juridică, având în vedere atât structura organizatorică a ANAF, cât şi atribuţiile direcţiilor de specialitate din cadrul ANAF.

La primul motiv de recurs, neanalizat în niciun fel de instanţă, a arătat faptul că în cadrul atribuţiilor Direcţiei Generale a Vămilor, prevăzut în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al ANAF, nu se regăsesc atribuţii privind reprezentarea în instanţă.

Pentru actele întocmite de Direcţia Generală a Vămilor, calitatea procesuală pasivă aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca instituţie cu personalitate juridică în cadrul căreia se află Direcţia Generală a Vămilor, care este o instituţie fără personalitate juridică, neputând să stea singură în faţa instanţelor de judecată.

Reprezentarea în instanţă a ANAF se face de către Direcţia Generală Juridică, astfel că apărările în cauzele în care sunt atacate decizii emise de Direcţia Generală a Vămilor din cadrul ANAF, inclusiv exercitarea căilor de atac şi reprezentarea în instanţă, se realizează pentru ANAF de către Direcţia Generală Juridică.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Juridică în formularea contestaţiei în anulare. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare, cu cheltuieli de judecată.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată calea de atac formulată, pentru următoarele considerente.

6.1. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, potrivit cărora "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când: 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

A invocat faptul că instanţa de recurs a respins recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi că ar fi omis să cerceteze motivul de recurs prin care a arătat faptul că instanţa de fond a citat în mod eronat Direcţia Generală a Vămilor, cât şi susţinerile sale vizând calitatea ANAF de reprezentant a Direcţiei Generale a Vămilor.

6.2. Constată Înalta Curte că instanţa de recurs a analizat cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 499 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Conform art. 499 C. proc. civ.,

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare."

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa ipotezei prevăzute de art. 503 C. proc. civ. referitoare la omisiunea de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate, de vreme ce instanţa de recurs a analizat cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fără a evoca şi analiza motivelor de casare.

Referirea instanţei de recurs la încheierile de şedinţă din 16 februarie 2017 şi, respectiv, 16 martie 2017, a fost doar în scopul motivării aspectului vizând lipsa calităţii procesuale active a recurentei şi nu în contextul analizării motivelor de recurs invocate.

De altfel, după cum a reţinut şi instanţa, contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a înţeles să formuleze recurs împotriva încheierii de şedinţă din 16 februarie 2017, prin care instanţa de fond a constatat că Direcţia Generală a Vămilor este pârâtă în cauză.

După cum s-a reţinut anterior, prin decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare, instanţa de recurs nu a evocat şi nu a analizat motivele de casare invocate, ci s-a pronunţat cu prioritate asupra calităţii active a recurentei ANAF.

6.3. În raport cu cele expuse, faţă de cererea intimatei S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.053,88 RON, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, reţinând culpa procesuală a contestatoarei, Înalta Curte o găseşte întemeiată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

6.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că nu este incident motivul reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată, şi va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 1471 din 10 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 5.053,88 RON către intimata A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.