Eligibility of EU-funded personnel costs and proportionality of administrative sanctions for non-disclosure in budget forms

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta Academia de Studii Economice a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Deciziei nr. x/23.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Academia de Studii Economice din Bucureşti, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sub nr. x/24.10.2016, privind proiectul x, anularea titlului de creanţă "Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă", încheiat la data de 02.09.2016 de către membrii echipei de control mandataţi în acest sens de Directorul Organismului Intermediar POSDRU MENCS, înregistrat la autoritatea emitentă sub nr. x/12.09.2016 comunicat şi înregistrat la Academia de Studii Economice sub nr. x din 21.09.2016, privind proiectul x cu titlul "învăţământ superior inovativ în managementul proiectului prin utilizarea tehnicilor educaţionale moderne", cod SMIS-53272, implementat de Academia de Studii Economice din Bucureşti şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia onorariului de avocat pe care îl va solicita pe cale separată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 435 din 7 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 435 din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Academia de Studii Economice, criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, şi casarea sentinţei atacate iar, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 41 alin. (2) lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, în sensul că echipa de control nu a analizat obiecţiunile formulate de recurenta-reclamantă pe parcursul activităţii de verificare ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la apărare.

O altă critică formulată vizează interpretare eronată a prevederilor Ghidului solicitantului, secţiunea 3.1.4 Plafoane maxime de referinţă referitoare la cheltuielile de personal cu experţii implicaţi în proiect.

A învederat recurenta-reclamantă că, pe parcursul a 18 luni de derulare a proiectului, autoritatea intimată nu a semnalat nicio neregulă cu privire la cheltuielile de personal, iar la data depunerii cererii de finanţare, formatul standard de buget nu prevedea rubrici sau coloane care să permită detalierea costului lunar pentru personalul implicat în proiect.

Structura costului lunar rezultă însă din contractele individuale de muncă în cuprinsul cărora se preciza în mod explicit norma de muncă lunară şi tariful orar.

În opinia recurentei reclamante, chiar dacă cheltuielile salariale nu au fost detaliate în cuprinsul bugetului, întrucât formularul nu cuprinde o astfel de detaliere, prin comunicarea documentelor justificative, respectiv a contractelor individuale de muncă, autoritatea intimată a cunoscut tarifele orare şi numărul de ore lunare pentru fiecare membri al echipei.

De altfel, după semnalarea observaţiilor referitoare la structura costurilor de personal, recurenta-reclamantă a iniţiat şi depus Actul Adiţional nr. 2 prin care a fost detaliat modul de calcul lunar al cheltuielilor salariale, act prin care nu s-a adus niciun fel de modificare a cuantumului salariilor faţă de versiunea iniţială a bugetului.

În atare situaţie, apreciază recurenta-reclamantă că este injustă sancţionarea sa, în condiţiile în care formatul de buget detaliat pus la dispoziţie solicitanţilor chiar de către autorităţi nu prevedea detalierea sumelor, contractul de finanţare a fost aprobat fără obiecţiuni, solicitarea de rambursare a fost făcută cu respectarea contractului de finanţare, autoritatea intimată cunoştea tarifele orare şi numărul de ore prestate, acestea fiindu-i comunicate odată cu documentele justificative care au stat la baza cererilor de rambursare.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei, intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul -Ministerul Educaţiei Naţionale a învederat nerespectarea prevederilor legale în ceea ce priveşte activitatea echipei de management şi a celei de implementare a proiectului, ceea ce atrage aplicarea de sancţiuni.

În opinia intimatului-pârât, actul adiţional nr. x invocat de recurenta-reclamantă nu poate produce efecte retroactive, iar până la data intrării în vigoare a acestuia pentru experţii implicaţi în proiect sunt eligibile doar cheltuielile determinate în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a apărărilor intimatului, reiterând în esenţă aspectele prezentate prin memoriul de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 6 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Academia de Studii Economice a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia nr. x/23.11.2016 prin care autoritatea intimată a respins contestaţia îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2.09.2016 prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 232.703,12 RON reprezentând cheltuieli neeligibile.

Neregula constatată prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea proiectului "Învăţământul superior inovativ în managementul proiectelor prin utilizarea tehnologiei educaţionale moderne" ce formează obiectul contractului de finanţare x.

În esenţă, echipa de control a reţinut că suma afectată de neregulă reprezintă contravaloarea salariilor nete şi a contribuţiilor aferente lunilor mai- decembrie 2014 pentru membrii echipei de management şi membrii echipei de implementare pentru care în bugetul iniţial al proiectului depus ca anexă la cererea de finanţare nu a fost detaliat tariful orar şi nu a fost specificată durata muncii, fiind încălcate dispoziţiile Ghidului solicitantului- Condiţii generale şi specifice 3.1.4 - Plafoane maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate, reţinând că, în lipsa indicării tarifului orar şi a specificării duratei muncii (nr. de ore/zi), pentru perioada anterioară încheierii actului adiţional nr. x, în ceea ce îi priveşte pe experţii care nu aveau stabilită norma orară/zi prestată în cadrul proiectului (nu aveau normă întreagă de 8 h/zi) în mod corect autoritatea pârâtă a apreciat ca fiind eligibile doar cheltuielile salariale raportate conform Ghidului Solicitantului condiţii generale 2013, respectiv, în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore si o medie de 21 de zile lucrătoare".

Soluţia instanţei de fond nu este însuşită de instanţa de control judiciar în ceea ce priveşte dezlegarea dată criticilor vizând eligibilitatea cheltuielilor de personal.

Răspunzând punctual criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile recurentei-reclamante vizând neeligibilitatea cheltuielilor cu salariile personalului implicat în proiect pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 4 din contractul de finanţare încheiat de părţi sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 4 - Eligibilitatea cheltuielilor din contractul de finanţare nr. x/13.05.2014 "cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de:

- Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin OIPOSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale;

- Ghidul solicitantului - Condiţii Generale şi Specifice;

- Prezentul contract de finanţare;

- Legislaţia naţională şi comunitară în vigoare;

- Instrucţiunile şi deciziile AMPOSDRU;

- Alte dispoziţii legale aplicabile."

Condiţiile de eligibilitate sunt expres definite de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 759/2007, conform cărora:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi nuditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006:

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare".

De asemenea, conform prevederilor Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând ore lucrate în proiecte finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate.

Totodată, din întreaga secţiune 3.1.4. "Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul", rezultă că nu s-au stabilit plafoane maxime orare ci valori maxime rambursabile zilnice sau lunare.

În speţă, descrierea neregulii porneşte de la nedefinirea normei de lucru pentru experţii din cadrul proiectului în cererea de finanţare până la aprobarea actului adiţional nr. x/2014, în condiţiile în care, la data depunerii cererii de finanţare, formatul standard de buget pus la dispoziţia solicitanţilor de către autorităţi nu prevedea detalierea cheltuielilor de personal, iar structura costului lunar pentru membrii echipei de experţi rezultă din documentele anexă, respectiv contractele individuale de muncă în cuprinsul cărora se preciza explicit norma de muncă lunară şi tariful orar.

Prin urmare, problema juridică dedusă judecăţii constă în verificarea eligibilităţii cheltuielilor de personal din perspectiva nedefinirii normei de lucru pentru personalul implicat în proiect în cererea de finanţare (buget iniţial al proiectului) în condiţiile în care aceasta era precizată explicit în contractele individuale de muncă depuse la autoritatea intimată.

Contrar susţinerilor autorităţii intimate, Înalta Curte reţine că neregularitatea invocată nu este de natură să afecteze efectele raporturilor de muncă şi nici bugetul proiectului, de vreme ce actul adiţional nr. x/2014 încheiat la solicitarea autorităţii intimate, în cuprinsul căruia se menţionează explicit numărul de ore decontate pentru fiecare expert implicat în proiect, nu schimbă cu nimic tariful orar al experţilor prevăzut în contractul individual de muncă al fiecăruia, înainte şi după încheierea actului adiţional.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că aprecierea organului de control cu privire la relevanţa nedetalierii cheltuielilor de personal în cuprinsul bugetului iniţial, în condiţiile în care formularul de buget a fost pus la dispoziţie de însăşi autoritate, este în contradicţie cu principiul proporţionalităţii reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie "adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar reţine că, în raport de prevederile Ghidului solicitantului secţiunea 3.1.4, la verificarea eligibilităţii cheltuielilor de personal autoritatea de control trebuia să aibă în vedere respectarea numărului maxim de ore lucrate pe zi şi pe săptămână şi plafoanele maxime de decontare a cheltuielilor salariale, numai în acest context găsindu-şi justificarea în privinţa experţilor care nu lucrează zilnic în proiect.

Or, în speţă, solicitarea de rambursare a cheltuielilor de personal anterior încheierii actului adiţional nr. x/2014 a avut la bază fişele de pontaj şi rapoartele de activitate întocmite de către experţi, conform activităţii prestate efectiv de către aceştia, fiind raportată la retribuţia pe oră a expertului stabilită în contractul individual de muncă aprobat de către autoritate pentru fiecare expert, care şi-a menţinut valabilitatea şi după încheierea actului adiţional nr. 2.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, a considerat neeligibile cheltuielile de personal efectuate anterior încheierii actului adiţional nr. x/2014 doar pentru nedetalierea acestora în bugetul iniţial, deşi formularul de buget nu prevedea o astfel de detaliere, ar reprezenta o abordare extrem de formalistă şi o încălcare a principiului proporţionalităţii, urmând a se constata eligibilitatea cheltuielilor în cuantum de 252.889,32 RON.

Critica vizând încălcarea dreptului la apărare din perspectiva neanalizării punctului de vedere exprimat de recurenta-reclamantă este nefondată.

Astfel, potrivit art. 21 alin. (11)-15 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(11) Pe parcursul activităţilor de constatare, structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.

(13) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

(14) Înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

(15) Structura verificată are dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare."

În speţă, Înalta Curte reţine că, în urma verificărilor efectuate, la data de 01.07.2016 a fost întocmit Proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.07.2016 care a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 27.07.2016, iar aceasta, în termen de 5 zile, a formulat punctul de vedere pe care l-a comunicat intimatului, fiind înregistrat sub nr. x/03.08.2016.

Ulterior, la data de 02.09.2016 a fost încheiat Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul PSDRU/156/1.2/G/141729 cu titlu " Învăţământ superior inovativ în managementul proiectelor prin utilizarea tehnicilor educaţionale moderne", cod SMIS-53272 prin care s-a stabilit în sarcina beneficiarului Academia de Studii Economice din Bucureşti o creanţă bugetară în valoare de 252 889,32 RON, împotriva căruia recurenta-reclamantă a formulat contestaţia înregistrată sub nr. x/24.10.2016 respinsă de autoritatea pârâtă prin Decizia nr. x/23.11.2016.

În raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost descrisă anterior, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a concluzionat că dreptul la apărare a fost respectat, de vreme ce anterior aprobării proiectul de proces-verbal a fost comunicat entităţii verificate în acord cu dispoziţiile art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta a trimis punctul său de vedere iar structura de control l-a avut în vedere la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că punctul de vedere exprimat conform cu dispoziţiilor art. 21 alin. (15) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este echivalent contestaţiei administrative formulate în condiţiile art. 46 şi urm. din acelaşi act normativ, natura juridică a acestora fiind diferită.

Astfel, structura de control a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare analizând rezultatul verificărilor efectuate de echipa de control, documentele justificative şi punctul de vedere exprimat de reclamantă, reţinând propriile concluzii fără a trata punctul de vedere al acesteia drept o veritabilă cale de atac, o asemenea interpretare fiind în acord cu prevederile legale.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, aceasta a avut posibilitatea formulării propriului punct de vedere pe parcursul activităţilor de constatare pe toate aspectele sesizate de către echipa de control, aceasta din urmă a analizat punctul de vedere exprimat de recurenta-reclamantă în calitate de structură verificată, echipa de control i-a comunicat proiectul procesului-verbal de control, iar recurenta-reclamantă a formulat în scris punctul său de vedere, echipa de control evaluând obiecţiunile formulate în scris cu ocazia emiterii deciziei finale.

Susţinerea că în cursul vizitei de monitorizare aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal nu au făcut obiectul discuţiilor purtate nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la apărare, de vreme ce procedura în ansamblul său a oferit în mod efectiv garanţii că structura controlată a avut posibilitatea corectării unei eventuale erori anterior adoptării deciziei.

Astfel, în calitate de destinatară a unei decizii prin care i-au fost afectate interesele, recurentei-reclamante i s-a acordat posibilitatea de a-şi face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care autoritatea şi-a întemeiat decizia, aspectele învederate de aceasta neputând conduce la o altă concluzie, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât OIPOCU-MEN, va admite recursul, va casa, în tot, sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea, va anula Decizia nr. x/23.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Academia de Studii Economice din Bucureşti, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sub nr. x/24.10.2016, privind proiectul x şi Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, încheiat la data de 02.09.2016 de către POSDRU MENCS şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât OIPOCU-MEN.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Academia de Studii Economice împotriva sentinţei nr. 435 din 7 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în tot, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice în contradictoriu cu Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi cercetării Ştiinţifice.

Anulează Decizia nr. x/23.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Academia de Studii Economice din Bucureşti, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice sub nr. x/24.10.2016, privind proiectul x şi Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, încheiat la data de 02.09.2016 de către POSDRU MENCS.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.