Scope of candidate choice in public auditor recruitment: validity of territorial restriction versus discriminatory treatment across vacant posts
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the plaintiff's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's prior judgment that rejected the claim against the Court of Accounts of Romania. The dispute concerned a public recruitment procedure for external public auditor positions, where the plaintiff challenged the authority's refusal to assign him a vacant post despite passing the exam, alleging discriminatory treatment and a misinterpretation of the recruitment rules. The decisive legal basis rested on the specific configuration of the contest announcement and application form, which legally limited each candidate's participation to a single specified territorial structure rather than all vacant posts, rendering the plaintiff's claim for a broader pool of positions inadmissible; consequently, the court found no violation of the principles of non-discrimination, equality, or the specific statutes governing the external public auditor status, noting that the procedural distinction between central and territorial structures did not constitute unlawful discrimination.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Scope of candidate choice in public auditor recruitment: validity of territorial restriction versus discriminatory treatment across vacant posts: The dispute concerned a public recruitment procedure for external public auditor positions, where the plaintiff challenged the authority's refusal to assign him a vacant post despite passing the exam, alleging discriminatory treatment and a misinterpretation of the recruitment rules. The decisive legal basis rested on the specific configuration of the contest announcement and application form, which legally limited each candidate's participation to a single specified territorial structure rather than all vacant posts, rendering the plaintiff's claim for a broader pool of positions inadmissible; consequently, the court found no violation of the principles of non-discrimination, equality, or the specific statutes governing the external public auditor status, noting that the procedural distinction between central and territorial structures did not constitute unlawful discrimination.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 martie 2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie declarat "admis" şi să fie obligată pârâta să îl încadreze şi să-i acorde drepturile băneşti, prin încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, pe un post de auditor public extern vacant în cadrul Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Olt, începând cu data introducerii acţiunii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 486 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 486 din 21 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că, în desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor de auditor public extern organizat în perioada 25.10.2016 - 25.11.2016, autoritatea pârâtă a încălcat principiile nediscriminării, unitarităţii, dreptăţii, egalităţii de tratament, echităţii şi imparţialităţii. Deşi posturile au fost scoase la concurs în mod unitar, atât pentru structura centrală, cât şi pentru structurile teritoriale, existând aceleaşi condiţii de înscriere la concurs, tematică şi bibliografie, precum şi aceleaşi standarde şi bareme de corectare şi evaluare, în cazul posturilor pentru structura teritorială s-a aplicat un tratament inegal şi discriminatoriu, fiind impusă completarea cererii tipizate cu opţiunea candidatului pentru o singură cameră de conturi judeţeană din cadrul structurii teritoriale. În anunţul publicat pentru organizarea concursului nu a existat precizarea expresă din care să rezulte că un candidat nu poate opta în acelaşi timp pentru două sau mai multe posturi vacante din cadrul structurii teritoriale, la diferite camere de conturi judeţene.
A arătat recurentul că instanţa de fond nu a avut în vedere precizarea pârâtei din comunicatul din data de 04.11.2016, care diferă de anunţul iniţial prin aceea că menţionează condiţia ocupării posturilor "scoase la concurs", iar nu a posturilor "pentru care au candidat" concurenţii. Această precizare a fost eronat interpretată de instanţa de fond ca reprezentând o eroare, deşi nici pârâta nu susţinuse un astfel de argument. Prin menţionarea posibilităţii ocupării posturilor "scoase la concurs", rezultă că nu s-a avut în vedere restricţionarea încadrării unui candidat doar pe postul pentru care a optat; în caz contrar, pârâta ar fi menţionat că niciun candidat nu poate opta în acelaşi timp pentru două sau mai multe posturi vacante şi ar fi aplicat aceleaşi reguli şi principii atât pentru structura teritorială, cât şi pentru structura centrală.
Astfel, a arătat recurentul-reclamant, pentru ocuparea posturilor vacante în cadrul structurii centrale, deşi posturile vacante au fost în departamente diferite, nu s-a solicitat înscrierea într-un anumit departament, chiar dacă departamentele au competenţe şi atribuţii diferite. Este abuzivă şi discriminatorie scoaterea la concurs a posturilor aferente structurilor teritoriale la fel ca şi la structura centrală, ca un tot unitar, dar cu impunerea înscrierii doar pentru posturile din cadrul anumitor camere de conturi judeţene, nefiind acceptată depunerea candidaturii pentru două sau mai multe posturi, deşi atribuţiile şi competenţele unui auditor public extern nu diferă de la un post la altul.
Un argument în susţinerea tratamentului discriminatoriu îl reprezintă, în opinia recurentului-reclamant, rezultatele obţinute de ceilalţi candidaţi, în raport de rezultatul reclamantului, în sensul că, deşi acesta a obţinut nota medie peste 7.00, au fost declaraţi admişi 25 de candidaţi cu note medii mai mici, încadraţi în structura centrală şi în alte structuri teritoriale. Reclamantul trebuia declarat "admis" întrucât îndeplinea condiţia obţinerii unei note medii peste 7.00 şi a manifestat opţiunea de a ocupa unul dintre posturile scoase la concurs şi rămase neocupate. În mod discriminatoriu, abuziv şi nejustificat, reclamantul a fost declarat "respins", deşi au rămas 92 de posturi neocupate, iar repartizarea pe unul din aceste posturi nu ar fi afectat situaţia altui candidat.
Reclamantul a solicitat a fi avute în vedere prevederile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, apreciind că nu au fost respectate, în cazul concursului la care a participat, principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi principiul egalităţii accesului la funcţiile publice.
Totodată, recurentul-reclamant a apreciat că trebuie avute în vedere şi alte exemple de organizare şi desfăşurare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante de către structurile centrale ale statului, cu subiecte unice şi de către aceeaşi comisie de concurs pentru toţi candidaţii, din alte domenii de activitate. În aceste cazuri, repartizarea candidaţilor care au promovat toate probele se realizează în ordinea descrescătoare a mediilor, până la ocuparea posturilor vacante, condiţie care a fost precizată de intimata-pârâtă în comunicatul din 04.11.2016, dar care nu a fost respectată.
Recurentul-reclamant a solicitat a fi avute în vedere prevederile art. 6 şi 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României, sub aspectul tratamentului discriminatoriu, reluând aspectele anterior expuse cu privire la notele inferioare obţinute de alţi candidaţi care au fost încadraţi pe post, precum şi pe cele referitoare la diferenţa dintre condiţiile pentru ocuparea unui post în structura teritorială şi a unuia în structura centrală.
A apreciat recurentul-reclamant că nominalizarea posturilor detaliat pe camerele de conturi judeţene trebuia considerată doar o informare pentru candidaţi, iar nu o condiţie imperativă pentru ocuparea unui post.
Ceea ce se contestă în speţă este modul de aplicare finală a condiţiilor de concurs stabilite de intimata-pârâtă, care au condus la nerepartizarea reclamantului, deşi îndeplinea toate condiţiile legale şi de pregătire profesională ca şi ceilalţi candidaţi admişi, instanţa de fond apreciind eronat că menţiunea din comunicatul din 04.11.2016 nu afectează condiţiile iniţiale stabilite la demararea concursului.
De asemenea, a susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că acesta ar fi invocat dispoziţiile H.G. nr. 286/2011. În realitate, recurentul a combătut invocarea de către pârâtă a prevederilor acestui act normativ, pe care nu l-a apreciat aplicabil cauzei, întrucât în speţă reclamantul nu a contestat modul de evaluare şi notare a vreunei probe, ci faptul că nu a fost declarat admis, deşi îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul de recurs, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte va respinge critica reclamantului referitoare la modalitatea de interpretare de către instanţa de fond a menţiunilor din comunicatul emis de intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României la data de 04.11.2016.
Raţionamentul recurentului-reclamant s-a întemeiat pe pretinsul conţinut neconcordant dintre anunţul de concurs şi comunicatul ulterior al intimatei-pârâte, precum şi pe inexistenţa unei prevederi interdictive în anunţul de concurs cu privire la opţiunea de ocupare a două sau mai multe posturi vacante, concluzionând, astfel, că era permisă ocuparea oricărui post vacant, nu doar a celui pentru care şi-a exprimat opţiunea prin cererea de înscriere la concurs.
Acest argument nu poate fi primit de instanţa de recurs. Din cuprinsul anunţului de concurs rezultă că posturile scoase la concurs au fost indicate separat pentru structura centrală şi structura teritorială, iar în cazul structurii teritoriale au fost nominalizate detaliat pe fiecare cameră de conturi judeţeană. Organizatorul concursului a precizat în anunţ că ocuparea posturilor se va realiza "în ordinea descrescătoate a mediei (notei finale) obţinute de candidaţi, pentru postul/posturile pentru care au candidat". Totodată, în cuprinsul cererii tipizate de înscriere la concurs, există o rubrică unde candidatul trebuia să indice postul pe care doreşte să îl ocupe în cadrul structurii centrale sau structurii de conturi cu post vacant, conform anunţului publicat, rubrică pe care reclamantul a completat-o olograf cu opţiunea de a candida pentru un post în cadrul Camerei de Conturi a Judeţului Dolj.
Înalta Curte apreciază că informaţiile din conţinutul anunţului de participare sunt redactate într-o manieră lămuritoare, clară, stabilind indubitabil că fiecare concurent candidează pentru posturile vacante din cadrul unei singure structuri teritoriale, până la ocuparea acestora, iar nu pentru toate posturile din structurile teritoriale, până la ocuparea tuturor posturilor vacante, cum în mod greşit a susţinut recurentul. Această împrejurare este confirmată şi de comunicatul pârâtei din data de 02.11.2016, cuprinzând lista rezultatelor obţinute la proba scrisă pentru ocuparea posturilor vacante de auditor public extern, vacante în cadrul structurii centrale şi teritoriale, în raport cu nota "obţinută de către fiecare candidat, pentru postul pentru care s-au înscris şi au candidat", listă în cuprinsul căreia rezultatele candidaţilor sunt afişate separat pentru camera de conturi centrală şi pentru fiecare cameră de conturi judeţeană .
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu era necesară o prevedere expresă în anunţul de concurs, din care să rezulte că un candidat nu poate opta pentru două sau mai multe posturi, astfel cum susţine recurentul-reclamant, această opţiune fiind în mod evident înlăturată prin modul de configurare a anunţului de concurs şi a cererii tipizate de înscriere la concurs.
În acest context trebuie interpretat şi comunicatul Curţii de Conturi din 04.11.2016, în cuprinsul căruia s-a menţionat că vor fi declaraţi "admis" candidaţii care au obţinut cel puţin media 7 la probele de concurs "până la ocuparea postului/posturilor de auditor public extern - scoase la concurs, conform anunţului publicat."
Pe de-o parte, instanţa de recurs reţine că reclamantul a interpretat această sintagmă într-o manieră deficitară, fără a avea în vedere înţelesul integral al textului, care face trimitere la posturile scoase la concurs conform anunţului publicat, anunţ care, aşa cum s-a arătat anterior, prevede posibilitatea cadidării la un singur post, din cadrul unei singure structuri teritoriale.
Pe de altă parte, printr-un comunicat privitor, în esenţă, la organizarea probei interviului, nu se pot modifica condiţiile iniţiale ale concursului din cuprinsul anunţului de concurs, fără a exista o manifestare de voinţă expresă, incontestabilă, a autorităţii în acest sens. Or, poziţia pârâtei a fost constant exprimată, în sensul că nu a intenţionat, prin comunicatul din 04.11.2016, să aducă vreo modificare condiţiilor de desfăşurare a concursului, astfel cum au fost expuse prin anunţul de concurs.
Calificarea pe care instanţa de fond a dat-o acestei menţiuni din comunicat ca reprezentând o eroare a autorităţii nu este de natură a nega argumentele anterior expuse, întrucât şi în cazul în care menţiunea nu reprezintă o eroare, aceasta nu poate fi valorificată în sensul confirmării voinţei autorităţii pârâte de a permite candidatura concurenţilor pentru toate posturile vacante, până la ocuparea acestora, indiferent de structura teritorială pentru care candidatul a optat la data depunerii cererii de înscriere.
În concluzie, menţiunile din cuprinsul comunicatului din 04.11.2016 au fost corect interpretate de instanţa de fond, acestea neconstituind o modificare a condiţiilor de desfăşurare a concursului din anunţul iniţial.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, şi susţinerile recurentului potrivit cărora lista posturilor vacante din anunţul de concurs are doar un caracter informativ pentru candidaţi. Această listă stabileşte numărul de posturi disponibil în fiecare cameră de conturi judeţeană, candidaţii urmând a-şi exercita opţiunea şi a concura pentru posturile din cadrul unei singure structuri teritoriale. De altfel, organizarea concursului pentru ocuparea posturilor grupate pe fiecare structură teritorială în parte reprezintă o constantă în procedura de recrutare a auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României, după cum rezultă şi din anunţul privind organizarea concursului din perioada 28 ianuarie-23 februarie 2017 .
Un alt set de critici formulate de recurentul-reclamant se referă la aceea că, deşi posturile au fost scoase la concurs în mod unitar, atât pentru structura centrală, cât şi pentru structurile teritoriale, existând aceleaşi condiţii de înscriere la concurs, tematică şi bibliografie, precum şi aceleaşi standarde şi bareme de corectare şi evaluare, în cazul posturilor pentru structura teritorială s-a aplicat un tratament inegal şi discriminatoriu prin obligativitatea exercitării opţiunii pentru un singur post vacant.
Înalta Curte va respinge şi aceste critici, ca nefondate. Chiar dacă posturile scoase la concurs sunt identice în privinţa competenţelor auditorului public extern, iar autoritatea a stipulat aceleaşi condiţii de participare, tematică şi bibliografie pentru toţi concurenţii, indiferent de structura în cadrul căreia candidează, aceste împrejurări nu pot fi considerate a reprezenta un tratament discriminatoriu, de natură a afecta drepturile sau interesele legitime ale recurentului.
Reclamantului i-a fost aplicată aceeaşi procedură de concurs ca celorlalţi concurenţi, respectiv a depus cererea de înscriere pe formularul tipizat pus la dispoziţia tuturor candidaţilor, şi-a exercitat opţiunea de a candida, la alegere, pentru una din structurile teritoriale sau centrale, la fel ca ceilalţi concurenţi şi a fost declarat "respins" conform procedurii general aplicate tuturor candidaţilor. Pentru a ne afla în prezenţa unei discriminări ar trebui reliefată aplicarea unui tratament inegal în cazuri identice, or recurentul-reclamant nu a făcut dovada existenţei unei situaţii similare, în care autoritatea să fi procedat altfel decât în cazul său (respectiv ar fi declarat "admis" un candidat pentru un post dintr-o altă structură teritorială decât cea pentru care a optat).
Concursul s-a desfăşurat în condiţiile art. 11 şi 13 din Statutul auditorului public extern din cadrul Curţii de Conturi, toţi concurenţii, inclusiv reclamantul, având cunoştinţă de condiţiile de participare, dar şi de posibilitatea de a candida pentru un singur post din cadrul unei singure structuri. După cum în mod corect a arătat intimata-pârâtă, candidaţii înscrişi la concurs nu au concurat toţi pentru toate posturile înscrise la concurs, ci doar pentru posturile pentru care au optat. Din această perspectivă, este nerelevant şi argumentul reclamantului, referitor la notele mai mici obţinute de candidaţi declaraţi admişi (faţă de nota pe care el a obţinut-o), întrucât aceşti candidaţi nu au concurat cu reclamantul pentru posturile la care acesta s-a înscris, din cadrul Camerei de Conturi a Judeţului Olt, ci pentru posturi din structura centrală sau alte structuri teritoriale.
Nefondate sunt şi argumentele recurentului privitoare la procedurile de recrutare profesională derulate pentru ocuparea posturilor vacante în alte structuri centrale ale statului, din alte domenii de activitate, întrucât fiecare autoritate este organizată şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul normelor specifice proprii, care nu pot fi aplicate prin similitudine în cazul altor structuri.
În concluzie, Înalta Curte constată că în speţă nu s-a dovedit existenţa unui tratament discriminatoriu şi/sau abuziv, aplicat de Curtea de Conturi a României cu privire la situaţia recurentului-reclamant şi nici a încălcării prevederilor legale invocate de acesta, din cuprinsul Statutului auditorului public extern din cadrul Curţii de Conturi, al Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi a României sau a principiilor stipulate de prevederile art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile H.G. nr. 286/2011, Înalta Curte constată că susţinerile reclamantului din cuprinsul răspunsului la întâmpinare depus la fond au fost în sensul neaplicării acestui act normativ în speţă, contrar argumentelor pârâtei din cuprinsul întâmpinării. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamantul s-ar fi prevalat de dispoziţiile H.G. nr. 286/2011. Dar caracterul eronat al acestui considerent nu este suficient pentru reformarea soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, atât timp cât invocarea H.G. nr. 286/2011 reprezintă doar o apărare a pârâtei, iar soluţia recurată nu a depins de aceasta, ci s-a bazat pe analiza motivelor de nelegalitate susţinute de reclamant, pe care le-a găsit a fi neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 486 din 21 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.