Appeal dismissed: lis pendens suspension upheld in overlapping salary-classification claims

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin acţiunea înregistrată, iniţial, la data de 31.07.2017, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, obligarea pârâţilor la revocarea Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Timişoara, emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare bruta lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, corespunzătoare fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16 ianuarie 2014, precum şi acordarea noilor indemnizaţii conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015 - la zi şi în continuare, obligarea la plata diferenţelor începând cu 09.04.2015, obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea deciziei de încadrare, începând cu data de 09.04.2015, prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale şoferilor din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, B. şi C., prin raportare la vechimea sa în muncă şi sistem, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie sub formă de daune compensatorii la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, cu titlu de daune moratorii.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 3219 din 17 iulie 2017, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârile primei instanţe ce fac obiectul recursului

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.09.2017.

2.1. Prin încheierea de şedinţă din 6 noiembrie 2017, Curtea, în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., a suspendat judecata acţiunii formulate de reclamant, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017

A reţinut instanţa că, în Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3386 din 29 septembrie 2017 şi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului formulat de Curtea de Apel Timişoara, reclamantul din cauza de faţă a formulat, împreună cu alţi reclamanţi, o acţiune cu acelaşi obiect, împotriva aceloraşi pârâţi.

2.2. La data de 07.08.2020, reclamantul A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

A arătat că Dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat de Înalta Curte la data de 01.07.2020 şi că în prezentul dosar a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea deciziei de încadrare prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale colegilor săi, şoferi în cadrul Tribunalului Caraş Severin, petit care nu se regăseşte în cererea formulată în Dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea de şedinţă din 14 septembrie 2020, Curtea a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut măsura suspendării judecăţii.

A reţinut instanţa că Dosarul nr. x/2017 nu a fost soluţionat definitiv, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 3088 din 1 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă menţionate, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând repunere pe rol a dosarului şi continuarea judecăţii.

A arătat recurentul-reclamant că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara la emiterea deciziei de încadrare prin acordarea drepturilor salariale identice cu cele ale colegilor săi şoferi în cadrul Tribunalului Caraş Severin, petit care nu se regăseşte în Dosarul nr. x/2017.

De asemenea, în prezentul dosar, la petitul 1, a solicitat emiterea unei decizii de încadrare salarială stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% începând cu 16.01.2014, petit care nu se regăseşte în Dosarul nr. x/2017.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că obiectul judecăţii celor două dosare îl reprezintă stabilirea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că obiectul şi cauza prezentului dosar sunt identice cu cele ale Dosarului nr. x/2018, existând doar diferenţe de formulare, neesenţiale, care nu pot înlătura dispoziţiile referitoare la litispendenţă.

5. Soluţia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, analizând încheierile recurate, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, constată că recursul este nefondat.

5.1. După cum s-a expus anterior, reclamantul a solicitat revocarea Deciziei nr. 32/A/03.02.2017 emise de Preşedintele Curţii de Apel Timişoara şi emiterea unei noi decizii cu luarea în cosiderare a nivelului maxim de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu aprilie 2015.

Obiectul Dosarului nr. x/2017 priveşte, în esenţă, anularea aceleiaşi decizii, nr. 32/A/03.02.2017 a Curţii de Apel Timişoara şi emiterea uni noi decizii de încadrare burtă lunară, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, începând cu 09.04.2015, cu consecinţa emiterii unei noi decizii de salarizare şi a plăţii diferenţelor salariale.

5.2. Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 138 C. proc. civ.,

"Art. 138. - (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

(2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.

(3) Când instanţele sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanţe învestite.

(4) Când instanţele sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea instanţei de grad inferior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.

(5) încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.

(6) Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului.

(7) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe.".

Or, în raport cu obiectul acţiunilor ce fac obiectul Dosarului nr. x/2017 şi al prezentului dosar, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic a făcut aplicarea dispoziţiilor articolului precitat.

Contrar alegaţiilor din recurs, se constată că finalitatea urmărită de reclamant este aceeaşi, suspendarea judecăţii cauzei impunându-se pentru a se evita pronunţarea unor soluţii diferite, în cele două dosare între aceleaşi persoane, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

5.3. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierilor din 6 noiembrie 2017 şi din 14 septembrie 2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.