Retrospective application of judicial salary equalization across parallel cases to validate earlier administrative nullity grounds

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 mai 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la 4 iulie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bacău, Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Justiţiei, au formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 24/31.03.2017, adoptate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, solicitând:

- modificarea anexelor menţionate în Decizia nr. 32/I/AI/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor;

- recalcularea şi plata diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială aflată în plată la nivel naţional, respectiv 405 RON, şi venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi şi în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie şi specialitate, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3979 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte capătul al doilea al cererii şi a respins acest petit ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bacău;

(iii) a anulat Hotărârea nr. 24/31.03.2017, adoptată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi, în consecinţă, a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 32/I/AI/20.02.2017 şi a obligat Curtea de Apel Bacău, prin preşedinte, să emită o nouă decizie, prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanţilor, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în condiţiile Legii nr. 293/2015;

(iv) a obligat pârâtul Tribunalul Neamţ să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate în urma emiterii deciziei menţionate mai sus, diferenţe calculate începând cu data de 09.04.2015, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3979 din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că sentinţa atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a regimului juridic al nulităţilor şi cu interpretarea greşită a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Astfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a sentinţei civile nr. 48/13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 22.06.2017, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziţii de încadrare cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Însă această sentinţă a rămas definitivă după data emiterii hotărârii colegiului de conducere contestate în cauză, iar cauzele de nulitate nu pot fi decât anterioare sau concomitente emiterii actului.

Sentinţa civilă nr. 48/13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, nu poate fi avută în vedere şi dintr-o altă perspectivă, şi anume în raport de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, din care rezultă că egalizarea se face începând cu luna august 2016 şi are în vedere hotărârile judecătoreşti aflate în plată, astfel cum rezultă din considerentele nr. 17, 25 şi 33 din această decizie. În cauză nu s-a făcut dovada că, la data de 09.04.2015, erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi şi intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile formulate prin prezenta cale de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin recurs, pârâta a formulat critici sub aspectul aplicării în cauză a sentinţei civile nr. 48/13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, pe care instanţa de fond a apreciat-o a fi un reper al existenţei în plată, la data de 09.04.2015, a unor drepturi salariale calculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON. A apreciat recurenta-pârâtă că această sentinţă nu poate fi valorificată în cauză şi nu poate constitui temei de nulitate a hotărârii colegiului de conducere, întrucât a rămas definitivă ulterior emiterii acestei hotărâri, şi, totodată, aplicarea sa este contrară considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că instanţa de fond a reţinut în mod corect că soluţia definitivă dispusă în dosarul nr. x/2016 produce efecte la data pronunţării sentinţei recurate.

Este de necontestat că, la data emiterii Hotărârii nr. 24/31.03.2017, adoptată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, sentinţa civilă nr. 48/13.10.2017 nu avea caracter definitiv, însă recurenta-pârâtă invocă în mod greşit principiile şi efectele instituţiei nulităţii, ignorând împrejurarea că această sentinţă, precum şi decizia prin care a rămas definitivă, s-au întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 71/2015 şi Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 83/2014 şi nr. 749/2016, în interpretarea cărora au concluzionat că valoarea de referinţă sectorială ce trebuie avută în vedere în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", începând cu data de 09.04.2015, este de 405 RON. Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au procedat la aplicarea adecvată a prevederilor legale incidente în materia salarizării personalului din justiţie, iar considerentele acestor hotărâri judecătoreşti, chiar dacă au căpătat caracter definitiv după emiterea hotărârii colegiului de conducere contestată în cauză, au fost corect valorificate de instanţa de fond în analiza de legalitate a actelor contestate, având în vedere regimul drepturilor salariale, examinat în ambele cauze.

Obiectul prezentei cauzei, ca şi cel al dosarului nr. x/2016, vizează înlăturarea inechităţilor salariale invocate de reclamanţi în raport cu alte persoane din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, iar soluţia şi considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauza nr. 8216/2/2016, referitoare la aplicarea normelor legale incidente în materia salarizării într-o situaţie litigioasă similară, în care s-a stabilit că indemnizaţiile de încadrare trebuie calculate prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, confirmă concluzia nelegalităţii actului administrativ emis de colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău în prezenta cauză.

Aşadar, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate cu privire la momentul la care operează cauza de nulitate, întrucât greşita interpretare şi aplicare a legii s-a produs chiar la data emiterii hotărârii colegiului de conducere, cauza de nulitate fiind contemporană actului administrativ contestat.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a contestat considerentele instanţei de fond, prin care s-a reţinut că o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 înseamnă utilizarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON (a se vedea în acest sens paragrafele 3-4 din pagina 12 a sentinţei recurate). Contestarea acestei valori de referinţă sectorială de către pârâtă s-a circumscris doar împrejurării valorificării de către instanţa de fond a sentinţei civile nr. 48/13.10.2017, iar nu şi modalităţii de interpretare şi aplicare a prevederilor legale, care au condus prima instanţă la aceeaşi concluzie cu cea susţinută de instanţele care au soluţionat dosarul nr. x/2016.

Argumentele anterior expuse sunt susţinute şi de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016. Potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre (citate in extenso în cuprinsul sentinţei recurate), forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Trebuie subliniat că decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor. Astfel, în cuprinsul paragrafului 21, Curtea Constituţională a reţinut că soluţia legislativă a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015.

Prin urmare, sunt nefondate criticile pârâtei cu privire la greşita aplicare a considerentelor deciziei forului constituţional, ale cărei dispoziţii sunt evident în favoarea egalizării, de la data de 09.04.2015, a indemnizaţiilor de încadrare în raport de aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute prin hotărâri judecătoreşti doar pentru o parte din personalul angajat în domeniul justiţiei. Cum în cauză s-a făcut dovada că, prin sentinţa civilă nr. 48/13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, s-a recunoscut valoarea de referinţă sectorială de 405 RON la nivelul ordonatorului de credite Consiliul Superior al Magistraturii, începând cu data de 09.04.2015, această valoare de referinţă trebuie avută în vedere şi cu privire la reclamanţi, o altă soluţie fiind de natură a menţine inechităţile salariale, doar pe considerentul formal al lipsei caracterului definitiv al acestei sentinţe la data emiterii hotărârii colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacău.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei civile nr. 3979 din 26 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.