Fund's appeal time-barred; cross-appeal moot; Fund's refusal annulled and payment claim remitted.

Şedinţa publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 ianuarie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA", "Fondul"), a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 2771/22.11.2016, emisă de pârât;

(ii) obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1625 de RON, conform cererii de plată nr. x/14.01.2016, înregistrată la FGA cu nr. 5743/28.01.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2631 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

- a anulat Decizia nr. 2771/22.11.206, emisă de pârât;

- a obligat pârâtul să analizeze pe fond cererea de plată a reclamantei;

- a respins, în rest, pretenţiile formulate, ca neîntemeiate;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 212,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

3.2. Reclamanta A. S.A. a declarat recurs incident împotriva aceleiaşi sentinţe, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate şi obligarea directă a pârâtului la plata sumelor solicitate în temeiul cererii de plată, precum şi înlăturarea din sentinţă a considerentelor apreciate de reclamantă a fi contradictorii şi străine de natura cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, reclamanta A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului principal, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 11.12.2017, conform dovezii de înmânare aflată la dosarului instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 27.12.2017, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poşta electronică, la data de 28.12.2017 şi prin serviciul de curierat, la data de 29.12.2017.

Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 28.12.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 27.12.2017.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este tardiv formulat, urmând a fi respins în consecinţă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de reclamanta A. S.A., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. (...)", iar conform art. 472 alin. (2) C. proc. civ.:

"Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În raport de aceste dispoziţii legale şi de soluţia de respingere, ca tardiv formulat, a recursului principal, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2631 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 septembrie 2020.