Salary recalculation for auxiliary judicial staff: Post-judgment administrative compliance does not render action moot
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the appellate court defendant, thereby upholding the first-instance judgment that ordered the recalculation of salary rights and payment of back differences; consequently, the first-instance decision remains in force, requiring the defendant institution to issue new salary orders based on specific reference values and to pay the resulting arrears with inflation indexation and legal interest. The dispute concerned a class action by auxiliary legal staff challenging administrative decisions regarding the sectoral reference value (VRS) used for their salary calculation between 2015 and 2016, where the defendants argued the claims were moot due to a subsequent 2018 decision aligning with the requested values. The High Court held that a post-judgment administrative decision complying with the court's order does not render the action moot, as the object of the claim existed at the time of filing and judgment, and the appeal failed because the appellant did not substantively criticize the lower court’s legal reasoning on the merits. The decision was grounded in Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, rejecting the appeal as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 496 alin. (1) C. proc. civ; Salary recalculation for auxiliary judicial staff: Post-judgment administrative compliance does not render action moot: The dispute concerned a class action by auxiliary legal staff challenging administrative decisions regarding the sectoral reference value (VRS) used for their salary calculation between 2015 and 2016, where the defendants argued the claims were moot due to a subsequent 2018 decision aligning with the requested values. The High Court held that a post-judgment administrative decision complying with the court's order does not render the action moot, as the object of the claim existed at the time of filing and judgment, and the appeal failed because the appellant did not substantively criticize the lower court’s legal reasoning on the merits. The decision was grounded in Article 20(3) of Law No. 554/2004 and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, rejecting the appeal as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the primary procedural basis for resolving the administrative law appeal.
Cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată, la data de 07.06.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice,
1.anularea în parte a Deciziei Preşedintelui Curţii de Apel Suceava nr. 123/2017 şi a Hotărârii Colegiului de conducere al CA Suceava nr. 11/2017, în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială (VRS) aferentă perioadei 09.04.2015-30.09.2016
2.obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea unor noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor pe baza unei VRS de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015, şi de 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016.
3.obligarea pârâtei CA Suceava la plata către fiecare reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor solicitate şi drepturile încasate pe perioada 09.04.2015-30.06.2016, actualizate cu inflaţia până la data plăţii, precum şi la plata dobânzii leale aferente acestor diferenţe, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data achitării efective şi integrale a diferenţelor.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 664 din 16 februarie 2018, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava.
A anulat în parte Decizia Preşedintelui CA Suceava nr. 123/2017 şi Hotărârea Colegiului de conducere al CA Suceava nr. 11/2107, în ceea ce priveşte VRS aferentă perioadei 09.04.2015-30.09.2016.
A obligat pârâta CA Suceava la emiterea unor noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor pe baza:
- unei VRS de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015
- unei VRS De 445,5 RON, pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016.
A obligat pârâta CA Suceava la plata către fiecare reclamant a diferenţei dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus şi drepturile încasate pe perioada 09.04.2015-30.06.2016, actualizate cu inflaţia până la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data achitării efective şi integrale a diferenţelor.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Curtea de Apel Suceava a formulat recurs, solicitând casare hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor-personal auxiliar de specialitate şi conex ca fiind rămase fără obiect.
A susţinut recurenta-pârâtă că, prin Decizia nr. 143/14.06.2018, Preşedintele Curţii de Apel Suceava a decis că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.
Astfel, având în vedere că dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie sunt accesorii ale debitului principal, rezultă că şi capătul de cerere cu privire la această solicitare a rămas fără obiect.
În dovedire, recurenta-pârâtă a depus copia Deciziei nr. 143/14.06.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava.
4. Soluţia instanţei de control judiciar
Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a lucrărilor şi actelor dosarului, constată că recursul este nefondat.
4.1. Recurenta-pârâtă nu a criticat cele reţinute de prima instanţă prin hotărârea recurată, ci a argumentat că acţiunea ar fi rămas fără obiect.
Lipsa de obiect a acţiunii a fost susţinută de pârât prin raportare la emiterea Deciziei nr. 143/14.06.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava prin care, la art. 1, s-a stabilit că, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute prin raportare la VRS 421,36 RON, pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin raportare la VRS 463,6 RON.
Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate.
4.2. Înalta Curte reţine că Decizia nr. 143/2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, de care se prevalează recurenta-pârâtă, a fost emisă la 14 iunie 2018, ulterior pronunţării sentinţei recurate.
Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, 16 februarie 2018.
Astfel, Înalta Curte apreciază că emiterea acestei decizii, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei achiesări la dispoziţiile din sentinţă referitoare la emiterea ordinului de salarizare.
Decizia prin care au fost recunoscute pretenţiile reclamanţilor a fost emisă în baza dispoziţiilor legale avute în vedere de instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate.
4.3. În ceea ce priveşte fondul acţiunii, recurenta-pârâtă nu a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond.
Prin urmare, nu se poate dispune casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca rămase fără obiect, nici în privinţa capătului principal de cerere şi nici în privinţa capătului referitor la dobânda legală şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.
4.4. Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Curtea de Apel Suceava împotriva sentinţei nr. 664 din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.