Quantification of moral damages under insurer insolvency guarantee and the non-binding nature of internal administrative guidelines

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.11.2018, reclamanţii A., A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea parţială a Deciziei nr. 17402/26.10.2018 de respingere parţială a cererii de plată a despăgubirilor şi admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată prin cererea de despăgubire din data de 04.05.2016,

- A., soţul defunctei, daune morale în cuantum 440.685 RON

- A., fiul defunctei, daune morale în cuantum de 450.000 RON

- B., fiica defunctei, daune morale în cuantum de 450.000 RON.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2334 din 1 octombrie 2019, Curtea a admis în parte cererea reclamanţilor, a anulat în parte Decizia FGA nr. 17402/26.10.2018 emisă de pârât, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate lui A. şi lui A..

A obligat pârâtul FGA să plătească reclamantului A. şi suma de 15.753 RON cu titlu de daune morale (total cuvenit al daunelor morale pentru acesta 68.263 RON, din care 52.510 RON, acordate de pârât prin Art. 1 al deciziei).

A obligat pârâtul FGA să plătească reclamantului A. şi suma de 13.163 RON cu titlu de daune morale (total cuvenit al daunelor morale pentru acesta 57.042 RON, din care 43.879 RON acordate de pârât prin Art. 1 al deciziei).

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanţii au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a acţiunii şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum au fost solicitate.

După ce au prezentat situaţia de fapt, recurenţii au apreciat că hotărârea recurată, fără o argumentaţie clară, raportată la normele legale în materie, a admis doar în parte cererea lor, considerând că, în principiu, Fondul de Garantare a Asiguraţilor în mod corect s-a raportat la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor.

Atât decizia atacată, cât şi hotărârea instanţei de fond sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. d) din Ordinul ASF nr. 23/2014, conform cărora, în caz de deces, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, şi a dispoziţiilor art. 16 din Norma ASF privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora pârâtul şi judecătorul aveau obligaţia să evalueze daunele morale în conformitate cu prevederile legii şi ale condiţiilor de asigurare.

Instanţa de fond nu a făcut o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate şi a aplicat discreţionar procedura, fără a face o evaluare justă şi echitabilă a prejudiciului suferit.

În ce-i priveşte pe recurenţii-reclamanţi A., soţul defunctei, şi A., fiul defunctei, instanţa a considerat că poate majora cuantumul daunelor morale făcând însă încadrarea strict potrivit procedurii de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare cu limită impusă de maximum 30%. Pentru recurenta-reclamantă B., fiica defunctei, instanţa a reţinut, exclusiv pe baza declaraţiei martorului, faptul că locuieşte în Italia şi că ar fi trecut mai uşor peste tragicul eveniment, negându-i acelaşi tratament de care au beneficiat tatăl şi fratele său.

Astfel, este dincolo de orice dubiu, că nu s-au avut în vedere toate argumentele prezentate în susţinerea contestaţiei, iar instanţa a înlăturat criticile lor cu privire la modul de elaborare a Ghidului emis sub egida Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii-FPVS, critici care demonstrau faptul că acesta conţine grave erori.

În continuarea criticilor lor, recurenţii au reiterat aspectele pe care le apreciază edificatoare cu privire la credibilitatea şi forţa probantă a datelor cuprinse în Ghidul pe baza căruia se acordă daunele de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Au arătat că, prin redactarea şi prin promovarea acestui ghid, au beneficiat nu numai Fondul de Protecţia a Victimelor Stărzii, ci şi toate societăţile de asigurare de pe piaţă.

Autorii Ghidului, prin prisma activităţii pe care o desfăşoară, au interese personale şi profesionale directe strâns legate de obţinerea în aceste dosare a unor despăgubiri cât mai mici.

Scopul real al emiterii acestui ghid a fost ca instanţele să acorde suma trecută în Ghid, fără a mai aprecia asupra gravităţii prejudiciului moral suferit şi nici asupra faptului dacă suma este sau nu rezonabilă, prin raportare la împrejurările concrete, respectiv la urmările accidentului.

Un aspect foarte important priveşte şi faptul că deciziile la care se face referire în anexa ghidului sunt în marea lor majoritate eronate, din totalul de 858 de decizii, un procent foarte mare este reprezentat de hotărâri care fie sunt menţionat eronat, fie au un alt obiect decât care interesează, ucidere din culpă, pretenţii-daune morale.

Selecţia hotărârilor identificate corect vizează doar soluţii din anii 2009-2010 ale instanţelor penale, putându-se constata o selecţie a soluţiilor cu sume dintre cele mai mici.

Promotorii Ghidului susţin că au avut la dispoziţie un număr de 2.339 decizii ale curţilor de apel, însă în tabelul anexat prezintă doar 832 de decizii.

De asemenea, în anul 2018, se doreşte a se avea în vedere concluziile Ghidului care fac referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2011-2017. Câştigul salarial mediu net lunar în România pentru anul 2010 era de 1.407 RON/lună, însă, în prezent, în anul 2017, câştigul mediu net lunar a fost de 2.464 RON, conform Institutului Naţional de Statistică.

Astfel, inclusiv daunele morale ar trebui revizuite în funcţie de indicii care s-au avut în vedere la revizuirea limitei valorii poliţelor de asigurare.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi şi a Curţii de Apel Bucureşti, s-a apreciat cu privire la Ghid că are un caracter pur orientativ şi nu obligatoriu.

Instituţiile abilitate sunt ţinute în acordarea daunelor morale de criteriile statuate de doctrina dar şi de practica judiciară în materie, pentru a nu se ajunge la discrepanţe majore între cuantumul daunelor morale.

Au apreciat recurenţii că înlăturarea practicii pe care ei au depus-o şi menţinerea deciziei contestate doar prin prisma Ghidului reprezintă o încălcare a normelor de drept material.

Au subliniat faptul că daunele morale nu se evaluează prin raportare la dependenţa sau nu financiară a reclamanţilor de victimă, ci acestea sunt, şi trebuie să reprezinte, o compensare morală efectivă, care să dea substanţă şi să valideze dreptul constituţional la viaţă, în caz contrar ajungându-se la deturnarea daunelor morale de la finalitatea lor etică şi legală.

Referitor la situaţia de fapt dedusă judecăţii, au precizat recurenţii că au fost pur şi simplu traumatizaţi după pierderile suferite, fără a se putea stabili procentual că fiica ar fi fost mai puţin marcată de pierdere decât fiul sau că aceasta şi-ar fi revenit mai rapid decât tatăl său, soţul defunctei.

Odată cu pierderea suferită, viaţa lor a suferit un major impact negativ, fiind aproape imposibil de trecut peste un astfel de eveniment care, efectiv, creează un handicap sufletesc foarte puternic. Durerea pricinuită de un astfel de eveniment nu poate fi niciodată estompată, cel mult putându-se atenua într-o lungă perioadă de timp.

Recurentul-reclamant A., soţul defunctei, prezintă o tulburare de stres post-traumatic, anxietate accentuată şi depresie subclinică, care se dezvoltă semnificativ post-traumatic. Potrivit raportului de evaluare psihologică extrajudiciară depus la dosar, amintirea împrejurării morţii soţiei urmărindu-l şi în prezent.

Fiul victimei, A., a suferit urmare a pierderii mamei, potrivit raportului de evaluare psihologică extrajudiciară fiind diagnosticat cu depresie grad sever, prezentând tulburare anxioasă, depresie subclinică, nivel ridicat de distres, apărut post-traumatic.

Recurenta-reclamantă B., fiica victimei, suferă de sindrom post-traumatic pe bază de stres, ca urmare a producerii intempestive a decesului mamei sale, aflându-se într-o stare depresivă, având gânduri coercitive şi manifestând agitaţie.

Cu privire la evaluarea pecuniară a prejudiciilor morale, se cunoaşte faptul că este delicată, în special pentru că se situează în afara sferei pieţei economice, caracterul lor strict personal trebuie explicat printr-un regim de indemnizare care rămâne ataşat exclusiv de persoana victimei. În aceste condiţii, prejudiciile morale nu pot fi evaluate pe baza unui mercurial economic, ci prin evaluarea suferinţelor psihice şi fizice îndurate de către persoanele vătămate, victime directe sau indirecte.

Au concluzionat recurenţii-reclamanţi că instanţa de fond trebuia, şi era datoare, să analizeze în detaliu solicitările lor şi să procedeze la un examen propriu al pricinii, pentru ca părţile vătămate să fie just despăgubite şi să se poată raporta la o judecată în echitate. În cauză, judecata s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste şi echitabile judecăţi prin înlăturarea în totalitate a argumentelor lor.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea în tot a hotărârii recurate.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

4.1. Recurenţii-reclamanţi susţin, în esenţă, că instanţa nu ar fi făcut o apreciere proprie a daunelor morale solicitate, apreciind că a încălcat dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma (ordinul, în formularea recurenţilor) ASF nr. 23/2014, dispoziţiile art. 16 din Norma ASF nr. 16/2015 şi ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, conform cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât şi instanţele învestite ulterior cu contestaţiile celor nemulţumiţi de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a fiecărui caz.

4.2. Înalta Curte reţine că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Recurenţii-reclamanţi sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi au dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenţei asigurătorului C. S.A., ca efect al decesului soţiei şi, respectiv, mamei acestora.

Este de necontestat că viaţa familială şi socială a recurenţilor-reclamanţi a fost alterată, suferinţa psihică determinată de această împrejurare neputând fi cuantificată.

Pentru că Legea nr. 213/2015 nu conţine dispoziţii exprese referitoare la modalitatea şi cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale, s-a emis Norma ASF nr. 21/2014, care, la art. 50, prevede că, la stabilirea despăgubirilor, în caz de deces, se au în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

După cum au arătat şi recurenţii, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Astfel, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Nu pot fi reţinute alegaţiile recurenţilor-reclamanţi referitoare la credibilitatea şi forţa probantă a Ghidului emis de FPVS, din perspectiva membrilor fondului, aceste aspecte neputând face obiectul analizei instanţei.

4.3. Instanţa de fond a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, astfel cum rezultă din Decizia nr. 74/02.08.2018, însă, analizând în concret situaţia reclamanţilor, a constatat că decizia Fondului de Garantare a Asiguraţilor de respingere parţială a cererii recurenţilor de plată este afectată de nelegalitate.

Astfel, în privinţa reclamanţilor A. şi A., a majorat sumele acordate cu titlu de daune morale, reţinând prevederile pct. 5.3.3 din Procedura aplicată de pârât, apreciind, însă, că suma de 43.879 RON acordată reclamantei B. reprezintă o compensaţie echitabilă, nejustificându-se majorarea despăgubirilor.

Contrar alegaţiilor recurenţilor, prima instanţă a procedat la examinarea pricinii sub toate aspectele, a dispus administrarea probelor solicitate de aceştia, respectiv a probei cu înscrisuri (reţinând actele depuse la dosar şi rapoartele de expertiză psihologică extrajudiciare) şi a probei testimoniale, iar, din coroborarea acestora cu situaţia de fapt şi de drept, a expus raţionamentul avut în vedere la soluţia pronunţată.

Astfel, nu pot fi validate criticile recurenţilor, în sensul că nu ar fi fost analizate argumentele lor şi nu s-ar fi procedat la un examen propriu al instanţei, pentru că judecătorul fondului nu s-a limitat la aplicarea unor procente şi la plafonul despăgubirilor prevăzute de lege, ci a administrat probele apreciate a fi utile şi pertinente în raport cu dispoziţiile de drept material incidente.

4.4. Subliniază Înalta Curte că, în lipsa unor criterii exacte, în astfel de litigii, în care fiecare dintre părţi invocă hotărârile judecătoreşti ce le sunt favorabile, este esenţial a se stabili dacă instanţa a examinat în concret cauza, prejudiciul stabilindu-se în funcţie de particularităţile acesteia.

Este demn de amintit că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, nu se poate reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau interpretat greşit dispoziţiile de drept material incidente, cuantumul daunelor morale acordate (majorate în privinţa recurenţilor-reclamanţi A. şi A.) reprezentând o reparaţie echitabilă şi efectivă, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză şi la o comercializare a sentimentelor de afecţiune.

4.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., A. şi B. împotriva sentinţei nr. 2334 din 1 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.