Fine annulment upheld as broadcaster's 10,000 RON penalty quashed; appeal nullified for procedural defect.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 21.11.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 620 din 31 octombrie 2017 prin care a fost amendată cu suma de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3915 din 3 octombrie 2018, Curtea a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 620/31.10.2017 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 620/31.10.2017.

După ce a prezentat situaţia de fapt, recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că votul a fost reluat în şedinţa din 31.10.2017, deşi nu a existat o cerere scrisă şi argumentată a unui membru al CNA, astfel cum prevede alin. (3) al art. 32 din Regulament, pentru că cererea scrisă a existat, fiind înregistrată sub nr. x/25.10.2017.

Prin urmare, motivul admiterii contestaţiei împotriva Deciziei nr. 620/31.10.2017, lipsa unei cereri scrise şi argumentate a unui membru CNA, nu se susţine, iar instanţa de fond nu a procedat la o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, decizia fiind luată cu respectarea normelor de procedură existente la data adoptării.

Recurentul a anexat cererii de recurs documentul menţionat, cererea formulată la data de 25.10.2017 .

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi la nivel formal, recurentul Consiliul Naţional al Audiovizualului a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Recurentul-pârât, după ce a prezentat situaţia de fapt, a susţinut că instanţa de fond nu ar fi procedat la o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNA.

Or, nu se poate reţine greşita aplicare a normelor de drept material, de vreme ce modalitatea de interpretarea a articolului menţionat, invocată de recurentul-pârât, este aceeaşi cu cea reţinută în considerentele hotărârii recurate, respectiv necesitatea existenţei unei cereri scrise şi argumentate a unui membru al CNA în cazul reluării votului.

Prin urmare, critica recurentului nu vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, ci netemeinicia sentinţei recurate, însă, o astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Mai reţine Înalta Curte, referitor la faptul că ar fi existat o cerere formulată de un membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, înregistrată sub nr. x/25.10.2017, că nici acest aspect nu poate duce la nelegalitatea hotărârii recurate, de vreme ce înscrisul respectiv nu a fost înfăţişat la judecata pe fond a cererii, ci a fost prezentat direct instanţei de recurs.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei nr. 3915 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2021.