Lack of interest in appeal to annul regulatory norm for thermal energy services due to prior definitive annulment and official publication

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 09.09.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANRSC - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare pentru Utilităţi Publice de sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale si a Administraţiei Publice, anularea actului administrativ-răspuns nr. x/25.07.2016 şi, pe cale de consecinţa, anularea prevederilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 855 din 10 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea răspunsului nr. x/25.07.2016 emis de pârâta ANRSCUP, ca nefondată; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANRSCUP, ca nefondată; s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect excepţia de nelegalitate a punctului IV din Anexa 1 a H.G. nr. 42/2006; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Servicii Comunitare pentru Utilităţi Publice şi Guvernul României şi s-a anulat art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 şi răspunsul nr. x/25.07.2016 emise de pârâta ANRSCUP; s-a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect excepţia de nelegalitate a punctului IV din Anexa 1 a H.G. nr. 462/2006.

De asemenea, a fost obligată pârâta ANRSCUP la plata către reclamantă a sumei de 2550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 855 din 10 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice - A.N.R.S.C., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi menţinerea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, precum şi a răspunsului nr. x/25.07.20156 emis de A.N.R.S.C.

În motivarea recursului arată, referitor la răspunsul A.N.R.S.C. nr. x/25.07.2016, că, deşi instanţa de fond a recunoscut că răspunsul la plângerea prealabilă nu este act administrativ, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acestui capăt de cerere, apreciind că se poate pronunţa şi asupra actelor/operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ.

Recurenta-pârâtă susţine că acest răspuns la plângerea prealabilă nu poate fi asimilat unui act care a stat la baza emiterii Ordinului preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, act administrativ cu caracter normativ, emis pentru punerea în executare a unui act normativ cu caracter superior, respectiv Legea nr. 325/2006 şi Legea nr. 51/2006.

Apreciind că adresa nr. x/25.07.2016 nu este un act administrativ, solicită admiterea excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere privind anularea acesteia.

Referitor la art. 249 din Ordinul Preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, arată că instanţa nu a luat în considerare dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 325/2006, prin care legiuitorul a instituit obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale ca, în baza unui program etapizat pe perioada 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009, în toate condominiile din România să se implementeze un singur sistem de încălzire.

Arată că după 1 ianuarie 2010, legea nu mai permite nicio deconectare de la sistemul de încălzire, urmând ca, în baza strategiilor de alimentare cu energie termică, consiliile locale să aprobe definirea sistemului centralizat de producţie şi distribuţie de energie termică şi a zonelor unde se asigură exclusiv serviciul de termoficare.

Precizează că în legislaţia Uniunii Europene sunt stabilite ţinte obligatorii pentru statele membre pentru a realiza economii suplimentare în aprovizionarea cu energie primară şi în utilizarea eficientă a acesteia, nefiind promovate soluţiile individuale de încălzire care nu asigură o reducere a consumului de combustibili şi a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" este în deplin acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006.

Susţine că din interpretarea sistematică şi coroborată cu dispoziţii Legii nr. 325/2006 a dispoziţiilor a căror nelegalitate se contestă, respectiv a normei prevăzute la art. 249 din Ordinul preşedintelui A.N.R.S.C. nr. 91/2007, rezultă că această prevedere legală a fost elaborată cu respectarea actului normativ a cărui executare o realizează.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANRSC - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Servicii Comunitare pentru Utilităţi Publice de sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale si a Administraţiei Publice, anularea actului administrativ-răspuns nr. x/25.07.2016 şi, pe cale de consecinţa, anularea prevederilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007.

La termenul de judecată din 30 iulie 2020, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1095 din data de 20.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus anularea prevederilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 emis de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.

Această soluţie a rămas definitivă prin decizia nr. 521 din data de 13 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a respingerii recursurilor declarate de pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Constanţa.

Fiind vorba despre anularea unei norme dintr-un act administrativ normativ, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare."

Astfel, la rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 1095 din data de 20.04.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 318/11.04.2018.

Având în vedere că norma a cărei anulare se solicită în prezenta cauză a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1095 din data de 20.04.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 521 din data de 13 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, interesul în susţinerea prezentului recurs nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În consecinţă, cum prevederile a căror anulare se solicită în prezenta cauză au fost anulate într-un alt demers judiciar, hotărârea de anulare fiind publicată în Monitorul Oficial, interesul pentru exercitarea recursului de faţă nu mai este actual.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice împotriva sentinţei civile nr. 855 din 10 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice împotriva sentinţei civile nr. 855 din 10 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.