EU Fund Reimbursement: Ineligibility of Personnel Costs Exceeding Budgeted Working Norms and Admissibility of Resubmission After Uncontested Intermediary Refusal

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Lider de Parteneriat şi A. S.R.L. - Partener 1 (denumiţi în continuare, împreună sau separat, Beneficiar) în cadrul Contractului de finanţare x aferent Proiectului "Cardul Profesional European -2- instrument inovativ de monitorizare şi eficientizare a activităţii SPO", în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU-MMFPSPV) şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), actualmente DG POCU (Direcţia Generală - Programul Operaţional Capital Uman) au solicitat anularea în parte a Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2849/RI/01.03.2016 (SSIB) emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x/01.03.2016, aferentă Cererii de Rambursare a Cheltuielilor nr. 9 Finală, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV la 05.11.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 149.996,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului efectuate de Partenerul 1; anularea în tot a adresei nr. x/04.04.2016 înregistrate la Beneficiar sub 1430/05.04.2016 cuprinzând Decizia privind soluţionarea contestaţiei 276/07.03.2016 înregistrate la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/07.03.2016, formulate de Beneficiar împotriva SSIB, precum şi anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei înregistrat sub nr. x/04.04.2016, întocmit de grupul de rezolvare a contestaţiei constituit la nivelul OIPOSDRU MMFPSPV, constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în valoare de 149.996 RON solicitate prin Cererea de Rambursare nr. x Finală şi a nelegalităţii refuzului de rambursare a acestei sume şi, în consecinţă, obligarea pârâtelor la plata către reclamante a sumei de 149.996 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile cu personalul implicat în implementarea Proiectului, efectuate de Partenerul 1 şi refuzate la plată în mod nelegal, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestor cheltuieli calculată de la data comunicării SSIB până la data plăţii efective a sumei de 149.996,00 RON.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 212 din 30 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L. şi a lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte acţiunea, a fost anulată în parte SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de pârâta OIPOSDRU-MMFPSPV aferentă cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 9 finală, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 148.803,33 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului efectuate de Partenerul 1.

A fost anulată în parte adresa nr. x/04.04.2016 cuprinzând decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 276/07.03.2016 împotriva SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 şi în parte procesul-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x/04.04.2016. A fost constatat caracterul eligibil al cheltuielilor în valoare de 148.803,33 RON solicitate de reclamante prin CR finală nr. 9 şi au fost obligate pârâtele la plata către reclamante a sumei de 148.803,33 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului x "Cardul Profesional European 2 instrument inovativ de monitorizare şi eficientizare a activităţii SPO", respectiv cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, efectuate de partenerul nr. 1.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamante a dobânzii legale fiscale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate (aferente sumei de 148.803,33 RON), calculată de la data comunicării SSIB nr. 2849/01.03.2016 şi până la data plăţii efective a sumei reprezentând cheltuielile eligibile refuzate la rambursare. A fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3.1. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a arătat, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L., că instanţa nu a ţinut cont de prevederile legale invocate de Organismul Intermediar prin întâmpinare, respectiv: Contractul de finanţare care stabileşte că nu există raporturi juridice directe între parteneri şi AMPOSDRU - art. 5 lit. A) alin. (5), alin. (7); art. 5 lit. B) alin. (2), alin. (4); art. 5 lit. D) alin. (3), alin. (15); art. 16 alin. (6).

Curtea a considerat greşit că parcurgerea procedurii prealabile numai de către reclamanta A.N.O.F.M., în calitatea sa de Beneficiar, acoperă şi obligaţia parcurgerii procedurii prealabile de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitatea sa de partener care are, potrivit sentinţei, calitate procesuală activă. Astfel, instanţa se contrazice oferind o motivare netemeinică şi nelegală în raport cu prevederile Contractului de finanţare.

Pe fondul cauzei a menţionat că aspectele verificate, la care face referire instanţa, sunt de natură: tehnică, referitoare valoarea indicatorilor şi valoarea grupului ţintă asumate în cadrul proiectului; financiară, cu privire la procentele ce trebuie respectate şi care sunt prevăzute în contractul de finanţare, respectiv art. 3 alin. (3) şi alin. (4); art. 5 lit. B); în Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013, subcapitolul 3.4, subcapitolul 4.4.6 şi nu privesc eligibilitatea cheltuielilor - art. 4.

Recurentul precizează că în urma verificărilor efectuate de OIPOSDRU s-a constatat că au fost solicitate şi validate cheltuieli cu personalul angajat din partea Partenerului A. S.R.L., fără a fi respectate: prevederile din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare unde s-a prevăzut pentru fiecare expert norma de încadrare (2, 3, 4, 6 ore) pentru activităţile în care a fost implicat în activităţile proiectului; art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007; art. 4 din contractul de finanţare. Prin urmare, deoarece cheltuielile solicitate la rambursare nu au respectat costul orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului, nu sunt conforme cu prevederile contractului de finanţare.

Organismul Intermediar a luat în considerare norma de încadrare prevăzută în bugetul detaliat al proiectului pentru fiecare expert în parte la stabilirea costului orar, deoarece beneficiarul a prevăzut încă de la început în acest buget iniţial, evaluat şi contractat, norma de încadrare pentru fiecare poziţie de expert. Astfel, Organismul Intermediar a procedat la recalcularea drepturilor salariale după cum urmează: stabilirea costului orar conform bugetului detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare: deoarece în bugetul detaliat este prevăzut numărul de ore/expert, s-a calculat costul orar prin împărţirea costului lunar prevăzut în buget, fără contribuţiile angajatorului, la numărul de ore/lună prevăzute a se presta pentru poziţia respectivă; stabilirea costului orar conform contractului individual de muncă al expertului: costul orar obţinut din bugetul detaliat al proiectului a fost confruntat cu costul orar rezultat din contractul individual de muncă al expertului; deoarece din calcul a rezultat un cost pe oră mai mare în contractul individual de muncă, faţă de costul pe oră prevăzut în bugetul detaliat al proiectului, OIPOSDRU a luat în calcul costul orar obţinut din bugetul detaliat al proiectului.

În plus, OIPOSDRU consideră că prin completarea Fişei de pontaj lunare pentru fiecare expert implicat în activităţile proiectului, beneficiarul este familiarizat cu necesitatea de a raporta şi respecta un cost orar, în conformitate cu prevederile art. 1 din Instrucţiunea nr. 62/30.08.2012.

Recurentul a invocat art. 4 din Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015 şi a menţionat că pentru suma de 143,629.00 RON, resolicitată în CR 9 Finală, nu se puteau aplica prevederile referitoare la depunerea unei cereri de rambursare suplimentare, întrucât reprezintă cheltuieli care au mai fost solicitate şi declarate neeligibile în urma soluţionării contestaţiilor împotriva Scrisorilor de informare a beneficiarilor aferente CR 4 şi CR 5. Doar în cazul în care contestaţiile împotriva acestor scrisori de informare ar fi fost admise de OIPOSDRU, cheltuielile respective puteau să facă obiectul unei cereri de rambursare suplimentare şi nu ar fi fost solicitate în cadrul CR 9 Finală.

Potrivit Raportului privind constatările factuale cu privire la verificarea cheltuielilor aferente CR 5, auditorul financiar al proiectului, angajat în conformitate cu prevederile alin. (9), lit. D) art. 5 din contractul de finanţare, a procedat la verificarea respectării prevederilor din bugetul detaliat al proiectului cu privire la norma de lucru şi costul orar prevăzut, iar în urma verificărilor a constatat "depăşiri ale prevederilor din bugetul detaliat al proiectului, în sumă totală de 131.387,00 RON".

Referitor la procedura de conciliere, a susţinut că sunt obligatorii pentru OI MMFPSPV şi beneficiarul ANOFM concluziile consemnate în Nota DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 în care se menţine punctul de vedere al OI MMFPSPV referitor la nerespectarea prevederilor din bugetul detaliat al proiectului cu privire la norma de lucru şi costul unitar prevăzut.

A precizat că instanţa de fond nu a arătat temeiul de drept în baza căruia a acordat dobânda legală fiscală, iar în lipsa unei motivări corespunzătoare rezultă că instanţa nu a ţinut cont de prevederile Contractului de finanţare x, de disp. O.U.G. nr. 64/2009 care fac referire numai la dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, vizând doar ipoteza în care statul este creditor, arătând că sumele percepute cu titlul de dobânzi se vor utiliza pentru continuarea finanţării programului operaţional - art. 17 alin. (1) - art. 17 alin. (4). Se referă deci la dobânda legală remuneratorie, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011.

Aşa cum au observat şi alte instanţe, în cazuri similare, pentru situaţia inversă, în care debitor este bugetul de stat, actul normativ nu are dispoziţii, situaţie în care se aplică dreptul comun în materie, reprezentat de Codul de procedură fiscală vechi (O.G. nr. 92/2003) - art. 124 alin. (1) şi (2). În acest sens a invocat şi Decizia Î.C.C.J. nr. 14/2015 a completului competent să judece recursul în interesul legii.

Se mai arată în cererea de recurs că motivarea sentinţei nu aduce lămuriri cu privire la aşa - zisele prevederi legale încălcate, dimpotrivă instanţa se lansează în acuze neverosimile şi nu oferă argumente juridice pentru afirmaţiile pe care le face. Astfel, contrar precizărilor instanţei, în întâmpinare, Organismul Intermediar contestă tocmai împrejurarea că în cadrul bugetului detaliat al proiectului reclamantele nu au menţionat tariful orar aferent retribuţiilor cuvenite experţilor din echipa de management/implementare, dar instanţa de fond nu a parcurs cu atenţie sau nu a analizat această apărare, pronunţând o soluţie nelegală.

Totodată, instanţa a neglijat analizarea următoarelor documente: a) Raport de auditor B. P prin care s-a constatat nerespectarea de către reclamante a cheltuielilor din bugetul detaliat privind tariful orar, astfel cum se arată în raportul de audit, care reprezintă o dovadă indubitabilă pentru organismele menţionate: Comisia Europeană, Oficiul European de Luptă Antifraudă, Curtea Europeană a Auditorilor, dar şi pentru organismele în drept; b) Instrucţiunea nr. 62/30.08.2012; c) Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015; d) fişe de pontaj din care rezultă cunoaşterea de către beneficiarii proiectelor, încă de la nivelul anului 2012, a mecanismului de evidenţiere a cheltuielilor cu resursa umană, unde rata orară este evidenţiată distinct, fără a reprezenta o noutate la momentul încheierii contractului de finanţare, în raport cu prevederile Ghidului solicitantului 2013 punctul 1.3, care reglementează retribuţia echivalentă/oră sau tariful orar ce trebuie respectată/respectat în cadrul bugetului detaliat (tarif ce nu trebuie să depăşească tariful orar rezultat din contractul individual de muncă).

3.2. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a arătat, în legătură cu excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, că soluţia instanţei evidenţiază nesocotirea disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care sunt de strictă interpretare. Contrar celor reţinute de instanţă, prezintă relevanţă şi trebuie făcută distincţia între persoana care a formulat plângere prealabilă şi cealaltă persoană, care nu a formulat plângerea prealabilă. În egală măsură, textul de lege nu distinge cu privire la faptul că, deşi ar putea exista două persoane care se consideră vătămate prin emitere aceluiaşi act administrativ, doar una formulează plângere prealabilă, dar s-ar putea acredita ideea că aceasta a acţionat şi în numele celei de-a doua persoane. Din conţinutul plângerii prealabile formulate de ANOFM nu rezultă că aceasta a acţionat şi în numele partenerului 1, în baza unui mandat acordat de aceasta.

A criticat şi soluţia dată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.C A. S.R.L., care este în contradicţie cu considerentele reţinute în motivarea soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii. Astfel, instanţa a admis faptul că ANOFM are calitatea de beneficiar al finanţării în raport cu pârâtul din cauză, cel de-al doilea reclamant având calitatea de partener al beneficiarului.

Actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauză este un act administrativ cu caracter individual care creează şi modifică drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate, respectiv ANOFM, produce efecte faţă de o persoană nominalizată expres în conţinutul actului, respectiv ANOFM. Întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui act administrativ opozabil erga omnes, acest act nu poate atribui reclamantei S.C. A. S.R.L vocaţia de a beneficia de dreptul de contestare pe calea contenciosului administrativ a SSIB adresate ANOFM, atât timp cât respectiva decizie nu este îi este adresată.

Trebuie avut în vedere şi faptul că părţile contractului de finanţare sunt Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi ANOFM. Faţă de terţi, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu în sensul că dintr-un contract nu vor putea rezulta obligaţii pentru alte persoane decât cele implicate în contract în calitate de părţi.

Recurentul a invocat disp. art. 1280 C. civ., principiul relativităţii efectelor contractului, precizând că excepţiile la aplicarea acestui principiu, fie că este vorba de extensia sa în sensul naşterii de drepturi, fie în sensul naşterii de obligaţii, nu sunt permise decât condiţiile admise de lege.

În cazul răspunderii delictuale obligaţia încălcată este o obligaţie legală, generală, ce revine tuturor subiectelor de drept, de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, pe când, în cazul răspunderii contractuale obligaţia încălcată este o obligaţie stabilită printr-un contract preexistent valabil încheiat, deci o obligaţie concretă. Între OI şi ANOFM există o relaţie contractuală argumentată de contractul de finanţare, care exclude reclamanta S.C A. S.R.L.

Pe fondul cauzei a susţinut că actul administrativ contestat respectă Contractul de finanţare, Ordinul nr. 1069/2013 prin care este aprobat Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 şi legislaţia naţională specifică - art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Organismul Intermediar a avut în vedere, în verificările efectuate asupra Cererii de rambursare nr. x finală, următoarele demersuri: stabilirea tarifului orar conform bugetului cost-unitar, anexă la contractul de finanţare; stabilirea tarifului orar conform contractului individual de muncă al expertului. Tariful orar din bugetul astfel obţinut a fost confruntat cu preţul stabilit în contractul individual de muncă al expertului. În situaţia în care în contractul individual de muncă a fost stabilit un preţ pe oră mai mic decât tariful orar obţinut din bugetul detaliat, s-a luat în calcul tariful orar din contractul individual de muncă pentru care au fost plătite şi contribuţiile aferente. Dacă în contractul individual de muncă a fost stabilit un preţ pe oră mai mare decât tariful orar obţinut din buget, s-a luat în calcul tariful orar obţinut din buget pentru care s-a fundamentat bugetul proiectului anexă la contractul de finanţare.

Se urmăreşte încadrarea în plafoanele de decontare prevăzute de Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 a tarifului orar ce a stat la baza calculului drepturilor salariale lunare aferente fiecărui expert; simultan, se verifică să nu fie depăşit atât plafonul remunerării maxime zilnice, cât şi cel al remunerării lunare aferente experienţei profesionale corespunzătoare fiecărui tip de expert, conform Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013. Contribuţiile angajatorului reprezintă cheltuieli eligibile, nefiind inclus tariful orar luat în calcul la stabilirea salariului de bază lunar al expertului.

Prin urmare, s-a avut în vedere că pentru experţii din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării). Pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare (respectiv se ţine cont de norma indicată de 2h-4h-6h-8h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că sunt obligatorii concluziile Notei DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 pentru Ministerul Fondurilor Europene, OI MMFPSPV şi beneficiarul ANOFM, nu a avut în vedere că semnarea contractului de finanţare echivalează cu însuşirea de către reclamanta ANOFM, a prevederilor art. 1 alin. (2).

Aspectele invocate de reclamantă şi reţinute de instanţă nu reprezintă chestiuni de natură să conducă la eliminarea oricărei îndoieli rezonabile faţă de cele consemnate de OI prin SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016, câtă vreme acele chestiuni nu sunt de natură a dovedi, în concret, prin ele însele, că respectivele cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului sunt conforme cu prevederile legislaţiei naţionale şi ale contractului de finanţare, în ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate.

Recurentul precizează că cheltuielile solicitate de reclamantă au mai fost solicitate la rambursare, dovadă fiind SSIB nr. 971/BD/15.12.2014 aferentă CR nr. 4 şi SSIB nr. 304/RI/19.06.2015 aferentă CR nr. 5.

Faptul că reclamanta a solicitat încă o dată anumite cheltuieli nu modifică situaţia de fapt şi de drept şi nici documentele justificative aferente, respectiv nu reprezintă un motiv care să dovedească eligibilitatea cheltuielilor.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că aspectele invocate de reclamantă tind la nerespectarea art. 4 din contractul de finanţare şi nu a avut în vedere că pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 trebuie analizat prin prisma principiului potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".

Astfel, în cuprinsul acestui punct, legiuitorul a avut în vedere: o activitate zilnică efectuată parţial, fără a face distincţie între un contract individual de muncă cu timp parţial şi un contract individual de muncă cu normă întreagă; că decontarea acestei activităţi parţiale de pe parcursul unei zile presupune calcularea unei retribuţii echivalente pe oră, respectiv un tarif orar. În cuprinsul unui contract individual de muncă, fie el cu timp parţial sau cu normă întreagă, nu este indicat un tarif orar; că acest tarif orar trebuie calculat luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. Important este câte ore pe zi un membru al echipei de implementare lucrează pentru proiect, în funcţie de care se realizează decontarea cheltuielilor.

Punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 este cel care menţionează expres că, în cazul unei activităţi ca fracţie de normă, decontarea să fie stabilită prin raportare la o normă întreagă de lucru. Astfel, sensul punctului 1.3 este cel referitor la o decontare ce presupune aceleaşi cerinţe atât pentru un timp de lucru cu normă parţială, dar şi pentru un timp de lucru cu normă întreagă, respectiv: un tarif orar calculat luând punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. Este aplicabil în cauză câtă vreme şi reclamanta a admis că pentru experţi au fost încheiate contracte de muncă cu timp parţial.

Ordinul nr. 1069/2013 reprezentând Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 a fost cunoscut de reclamantă încă de momentul depunerii proiectului şi acceptat prin semnarea contractului de finanţare. El guvernează pe deplin relaţiile dintre reclamantă şi Organismul Intermediar, în prezent acesta nefiind abrogat şi stă la baza decontării cheltuielilor efectuate pe parcursul implementării proiectelor.

Întrucât cheltuielile efectuate de reclamantă nu au respectat tarifele orare din bugetul detaliat al proiectului, rezultă că nu sunt conforme cu prevederile contractului de finanţare şi cu cele ale Ordinului nr. 1069/2013 şi nu pot fi apreciate ca fiind eligibile.

Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, punctul 4.1, din ediţia 2014 nu se aplică proiectului în discuţie, iar Organismul Intermediar nu a făcut referire în niciunul dintre actele administrative a căror anulare se solicită la Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2014.

4. Apărările părţilor

4.1. Recurentul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a formulat întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice precizând că este de acord cu aspectele menţionate în acest recurs. A adus o serie de precizări şi adăugări în legătură cu fondul cauzei susţinând, în esenţă, că, deşi în bugetul detaliat al proiectului s-a prevăzut o normă de lucru (de ex., de 2, 4, 6 ore) aceasta nu a fost respectată la încheierea contractelor individuale de muncă. În acest sens a prezentat un exemplu privind cheltuielile cu drepturile salariale aferente lunii aprilie 2014 pentru unul dintre experţi.

Menţionează că în cadrul proiectului nu au fost stabilite intervale orare care să permită încheierea unor contracte de muncă cu o durată a muncii care să se încadreze în aceste intervale orare, ci au fost stabilite norme de lucru fixe pentru fiecare expert în parte încă din bugetul iniţial al proiectului, iar activităţile prestate de experţii partenerului 1 nu au respectat aceste norme de lucru. Măsura diminuării cheltuielilor salariale nu are la bază motive legate de progresul tehnic al proiectului, ci este o măsură de ordin financiar - nerespectarea tarifului orar prevăzut în bugetul detaliat iniţial al proiectului, evaluat şi contractat.

4.2. Intimata reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor precizând că procedura plângerii prealabile a fost îndeplinită de ANOFM, în calitate de Lider de parteneriat în Acordul de Parteneriat nr. 10206/08.07.2013, încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L..

Există identitate între această intimată-reclamantă şi subiectul activ în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv Partenerul 1 din acordul de parteneriat invocat, ale cărui cheltuieli efectuate în implementarea Proiectului au fost considerate neeligibile.

Pe fondul cauzei a susţinut că Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 şi Ghidurile solicitantului - Condiţii specifice pentru cererile de propuneri de proiecte de tip strategic şi Grant nr. 123-125, 127-152 pentru implementare Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" nu instituie necesitatea/obligativitatea/recomandarea ca în cererea de finanţare sau în bugetul detaliat al proiectului să se precizeze norma de muncă a expertului sau a personalului administrativ/auxiliar. Nici în modelul de buget detaliat ce constituie anexă a Cererii de finanţare nu există câmpul "numărul de ore/lună" reprezentând norma de încadrare.

Motivele şi temeiurile de drept care au stat la baza declarării ca neeligibile a cheltuielilor aferente salariilor pentru experţii angajaţi de Partenerul 1 pentru implementarea activităţilor Proiectului au la bază interpretarea eronată şi arbitrară efectuată de recurent cu privire la prevederile punctului 1.3. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013.

Nota DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 nu reprezintă o minută de conciliere din care să rezulte în mod expres faptul că ANOFM şi-a însuşit caracterul neeligibil al cheltuielilor. Criticile referitoare la reţinerile şi interpretările pretins greşite efectuate de instanţa de fond constituie simple alegaţii şi nu pot fi luate în considerare în absenţa prezentării unor minime argumente.

Susţinerile referitoare la interpretarea punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 şi a Ghidului Solicitantului 2014 se impun a fi respinse ca nelegale şi neîntemeiate. Interpretarea recurenţilor ignoră faptul că salariaţii Partenerului nr. 1 au prestat, în implementarea Proiectului, activitate în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial, astfel că în cauză nu se putea efectua comparaţia cu un salariat care a prestat, în implementarea aceluiaşi Proiect, activitate în baza unui contract individual de muncă cu durata normală a timpului de muncă astfel încât să se recalculeze salariul considerat eligibil, prin raportare la salariul respectivului salariat.

Această interpretare ignoră un aspect esenţial al relaţiilor de muncă, respectiv faptul că durata muncii este stabilită de comun acord între angajator şi angajat în cuprinsul contractului individual de muncă, în speţă, între Partenerul 1 şi experţii angajaţi pentru implementarea Proiectului.

4.3. Intimata reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursurilor dat fiind că motivele invocate, deşi formal se regăsesc între motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în dezvoltarea lor sunt indicate, în concret, o serie de argumente şi alegaţii ce nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la calitatea sa procesuală activă a precizat că Partenerul din Proiect este parte a raportului juridic reglementat de Contractul de finanţare, sens în care a invocat disp. art. 5 lit. D). alin. (4), art. 6 lit. A) alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5), alin. (8), alin. (10), art. 15 alin. (1), art. 11 alin. (5) lit. e) şi lit. f), din contract, art. 7.2 din Acordul de Parteneriat.

Obligaţia pârâtelor de rambursare şi plată a cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul Proiectului reprezintă o obligaţie corelativă dreptului de a obţine rambursarea acestor cheltuieli, drept ai cărui titulari sunt toţi membrii Parteneriatului, deci şi partenerii din Proiect. Atât timp cât AMPOSDRU are obligaţia de a plăti cheltuielile eligibile efectuate de Parteneri, nu o face decât pentru că există un raport juridic între aceştia, reglementat de contractul de finanţare din care Acordul de parteneriat face parte integrantă.

Cheltuielile diminuate la rambursare şi care fac obiectul prezentului dosar reprezintă cheltuieli plătite angajaţilor direct de către Partener, astfel încât nerambursarea acestor sume a cauzat un prejudiciu direct în patrimoniul Partenerului reclamant.

În subsidiar, a invocat şi disp. Legii nr. 554/2004 care dau în mod expres legitimare procesuală activă titularilor drepturilor vătămate prin actele administrative, precum şi celor care au un interes legitim.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii a arătat că a intervenit decăderea pârâtelor din dreptul de a mai invoca lipsa procedurii prealabile, întrucât excepţia nu a fost invocată prin întâmpinare ci mult peste termenul legal, prin adresa nr. x/13.12.2016 intitulată Note scrise. Astfel, sunt incidente disp. art. 193 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a arătat că între aserţiunile recurentei nu se regăseşte niciun argument concret prin care să se încerce măcar să se demonstreze ce anume este greşit în cele reţinute de instanţa de fond, care anume normă de drept material a fost încălcată, care sunt acele considerente contradictorii sau străine de natura cauzei. Recurenta se străduieşte să convingă asupra obligativităţii prevederilor Ghidului solicitantului 2013 care, aprobat fiind prin Ordinul 1069/2013, se impune cu putere de lege. Or, acest efort este inutil din moment ce reclamantele nu au contestat niciun moment aplicabilitatea şi obligativitatea Ghidului solicitantului 2013, ci faptul că în Ghidul solicitantului 2013 nu este prevăzut nimic din ceea ce susţin pârâtele. Acest Ghid nu poate constitui temei legal al diminuărilor pentru că, deşi s-a invocat ca temei pct. 1.3 din acest Ghid, în fapt, cu toată opoziţia recurentelor, OI/AM a aplicat conţinutul unor prevederi inexistente în acest document.

5. Răspunsul la întâmpinări

Recurentul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimatele reclamante prin care a solicitat admiterea ambelor recursuri.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursurilor se constată că este nefondată, criticile formulate de cei doi recurenţi încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., indicate expres în cererile de recurs.

Analizând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, apărările din întâmpinări şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de pârâta OIPOSDRU-MMFPSPV, aferentă cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 9 finală, s-a comunicat reclamantelor diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare cu suma de 151.805,07 RON din care, în privinţa Partenerului 1, reclamanta A. S.R.L., s-a constatat că nu este eligibilă suma de 149.996 RON, reprezentând cheltuieli cu veniturile aferente experţilor de implementare ai acestei reclamante, cu motivarea că ar fi fost depăşit tariful orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului pentru perioadele martie- iunie 2014 şi iulie- august- septembrie 2015, inclusiv suma de 143.629 RON ce reprezintă cheltuieli care au fost mai fost solicitate şi declarate neeligibile prin CR 4 şi CR 5, pentru aceleaşi motive, precum şi suma de 1.192,67 RON constând în cheltuieli cu TVA, care nu se regăsesc în certificatul eliberat de ANAF privind nedeductibilitatea TVA eligibil solicitat la rambursare.

Împotriva acestei scrisori de informare reclamantele au formulat contestaţie cu privire la suma de 149.996 RON, iar prin adresa nr. x/04.04.2016 cuprinzând decizia de soluţionare a contestaţiei a fost respinsă având în vedere în plus, faţă de considerentele menţionate în cadrul scrisorii de informare pentru CR 9 şi faptul că în privinţa cheltuielilor aferente CR 4 şi CR 5, respinse prin aceeaşi scrisoare de informare, a fost formulată anterior contestaţie de către reclamantă, contestaţie respinsă.

Primul motiv de casare invocat de recurente este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acest motiv nu poate fi reţinut, instanţa de fond prezentând motivele de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate, de anulare în parte a actelor administrative contestate şi de obligare a pârâţilor la plata către reclamante a sumei de 149.996 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile cu personalul implicat în implementarea Proiectului, efectuate de Partenerul 1. Motivarea reflectă raţionamentul instanţei şi dispoziţiile legale aplicabile situaţiei de fapt, susţine soluţia pronunţată şi respectă exigenţele instituite de art. 425 C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în privinţa căruia Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile care vizează soluţia de respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L. şi a inadmisibilităţii acţiunii acestei reclamante pentru lipsa procedurii prealabile.

În mod corect a reţinut prima instanţă că există identitate între această reclamantă şi persoana care a dobândit prin acordarea finanţării calitatea de partener 1 al beneficiarului direct al finanţării, în privinţa căreia pârâtul a refuzat recunoaşterea caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate cu retribuirea experţilor angajaţi de această reclamantă, astfel încât justifică legitimarea procesuală activă, neavând relevanţă că părţi în contractul de finanţare sunt exclusiv reclamanta ANOFM şi pârâtul, în calitate de autoritate finanţatoare. Prezintă relevanţă complexitatea raportului juridic litigios care a determinat şi demararea prezentului demers procesual ce priveşte modul în care partenerul 1 a procedat la efectuarea cheltuielilor cu experţii de implementare a proiectului, în derularea contractului de finanţare respectiv.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine incidenţa disp. art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, împrejurarea că Acordul de parteneriat încheiat între cele două reclamante este parte integrantă din contractul de finanţare, art. 6 lit. A) alin. (1) din contract stabilind că "Parteneriatul constituit pentru implementarea proiectului consemnat în Acordul de parteneriat prevăzut în anexa 3 care face parte integrantă din prezentul contract, va răspunde în mod solidar sau individual pentru implementarea proiectului, pentru acţiunile sau inacţiunile Beneficiarului sau ale fiecăruia dintre parteneri."

Este adevărat că liderul de parteneriat formulează cererile de rambursare, inclusiv pentru cheltuielile efectuate de parteneri, dar acestea privesc în mod direct cheltuieli cu personalul nevalidate la plată efectuate de către aceşti parteneri.

Art. 7.2 din Acordul de parteneriat prevede că "Cheltuielile eligibile efectuate de către Parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condiţiile stabilite în contractul de finanţare", iar potrivit art. 9.1 şi 9.3, "În vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităţilor desfăşurate şi conform timpului alocat, va emite cerere de rambursare (conform prevederilor legale) către liderul de parteneriat în termen de maxim de 3 luni (fiecare), sumele aferente prefinanţării solicitate şi rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat fiind primite în contul/conturile indicate, deschise pe numele liderului de parteneriat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar liderul de parteneriat are obligaţia de a transfera partenerilor, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării, sumele ce se cuvin fiecărei entităţi din cadrul parteneriatului".

În raport cu toate aceste considerente, soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este legală.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei A. S.R.L., instanţa de control judiciar reţine incidenţa disp. art. 193 (2) C. proc. civ. conform cărora "Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii".

În condiţiile în care prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond nu a fost invocată această excepţie cu motivarea că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, soluţia de respingere a excepţiei este legală, astfel că nu se mai impune analizarea susţinerilor recurenţilor potrivit cărora era necesară îndeplinirea procedurii prealabile nu doar de către liderul de parteneriat, ci şi de către partenerul 1 - reclamanta A. S.R.L..

Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut, printre alte argumente, că deşi o parte a cheltuielilor din scrisoarea de informare aferentă soluţionării CR 9 au fost respinse pentru aceleaşi motive prin scrisorile de informare aferente CR 4 şi CR 5, refuzuri faţă de care reclamanta a formulat contestaţie, respinsă anterior de către pârât, totuşi o astfel de împrejurare nu poate conduce în sine la respingerea acţiunii în privinţa acestor cheltuieli în contextul în care însăşi autoritatea a motivat prin actul atacat în prezenta cauză că "nu a fost respectat tariful orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului", prin urmare, procedând la o reanalizare a caracterului eligibil al acestor cheltuieli, solicitarea CR 4 şi CR5 fiind intermediară celei finale, nefiind indicată o prevedere contractuală potrivit căreia respingerea iniţială a unei cereri de rambursare nu ar fi îndreptăţit reclamanta să o reformuleze odată cu depunerea cererii de rambursare finală, nefiind reţinut caracterul definitiv al refuzului recunoaşterii caracterului eligibil al acestor cheltuieli, în acelaşi sens fiind şi Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015 emisă de către pârât, existând posibilitatea reintroducerii unor cereri suplimentare de rambursare în cazul în care iniţial s-a constatat caracterul neeligibil al acestora.

Aceste considerente ale instanţei au fost criticate susţinându-se că pentru suma de 143,629.00 RON, resolicitată în CR 9 Finală, nu se puteau aplica prevederile referitoare la depunerea unei cereri de rambursare suplimentare, deoarece reprezintă cheltuieli care au mai fost solicitate şi declarate neeligibile în urma soluţionării contestaţiilor împotriva Scrisorilor de informare a beneficiarilor aferente CR 4 şi CR 5. Doar în cazul în care contestaţiile împotriva acestor scrisori de informare ar fi fost admise de OIPOSDRU, cheltuielile respective puteau să facă obiectul unei cereri de rambursare suplimentare.

Înalta Curte constată că este fondată această critică prin prisma prevederilor Instrucţiunii nr. 103/18.03.2015 privind procedura ce trebuie urmată de către beneficiarii proiectelor finanţate prin POSDRU, proiecte de tip grant, strategic şi ajutor de minimis în vederea solicitării prefinanţării, rambursării cheltuielilor şi implementării activităţilor propuse prin proiecte.

Art. 4 din această Instrucţiune reglementează regulile şi modul de procesare al unor cereri de rambursare suplimentare aferente proiectelor finanţate prin POSDRU 2007-2013.

Art. 4.1 defineşte cererea de rambursare suplimentară ca fiind cererea de rambursare care (...) conţine cheltuielile ce se declară eligibile urmare a soluţionării contestaţiilor/concilierilor în cadrul AM/OI/OIR POSDRU sau în urma anulării unei suspiciuni de neregulă (materializată printr-un proces-verbal de constatare din care reiese că acele cheltuieli, nevalidate iniţial în C., cu ocazia verificării unei/unor cereri de rambursare şi care au fost suspectate de neregulă erau, de fapt, eligibile). În cazul soluţionării unei contestaţii parţial sau în totalitate în favoarea beneficiarului, acesta va fi înştiinţat să solicite cheltuielile aprobate în cadrul următoarei cereri de rambursare pe care o va depune, fie să o includă într-o cerere suplimentară dedicată, aşa cum a fost definită mai sus.

Art. 4.2 lit. a) stabileşte că pentru a li se putea plăti sumele cuvenite ca urmare a soluţionării contestaţiilor/concilierilor în cadrul AM/OIR/OI POSDRU, aferente cheltuielilor declarate iniţial neeligibile şi nevalidate în C. (cu ocazia verificării administrative a uneia sau mai multor cereri de rambursare intermediare/cerere finală), beneficiarii POSDRU vor putea să solicite cheltuielile respective reintroducându-le şi în C., în vederea validării, fie prin includerea lor într-o cerere de rambursare suplimentară dedicată, fie în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, în funcţie de opţiunea fiecăruia.

Art. 4.2 lit. b) stabileşte că pentru a li se putea plăti sumele cuvenite ca urmare a anulării unei suspiciuni de neregulă privind cheltuieli "suspendate la plată" ca urmare a unei suspiciuni de neregulă formulate de către ofiţerul de verificare şi nevalidate în C. (cu ocazia verificării administrative a uneia sau mai multor cereri de rambursare intermediare/cerere finală), beneficiarii POSDRU vor trebui să solicite cheltuielile respective reintroducându-le şi în C., în vederea validării, fie prin includerea lor într-o cerere de rambursare suplimentară dedicată, fie în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, în funcţie de opţiunea fiecăruia.

Rezultă că sunt două situaţii expres şi limitativ prevăzute în care beneficiarul finanţării poate formula o cerere de rambursare suplimentară şi anume: atunci când cheltuielile au fost declarate eligibile urmare a soluţionării contestaţiilor/concilierilor în cadrul AM/OI/OIR POSDRU şi atunci când a fost anulată o suspiciune de neregulă, materializată printr-un proces-verbal de constatare din care reiese că acele cheltuieli, nevalidate iniţial în C., cu ocazia verificării unei/unor cereri de rambursare şi care au fost suspectate de neregulă erau, de fapt, eligibile.

În litigiul de faţă nu se regăseşte niciuna dintre aceste situaţii având în vedere că s-a constatat caracterul neeligibil al aceloraşi cheltuieli care au mai fost solicitate la rambursare prin cererile de rambursare CR 4 şi CR 5. În soluţionarea acestor cereri au fost emise SSIB nr. 971/BD/15.12.2014 aferentă CR nr. 4 şi SSIB nr. 304/RI/19.06.2015 aferentă CR nr. 5. Aceste acte administrative au fost contestate, dar contestaţiile au fost respinse de autoritatea publică pârâtă.

În condiţiile în care aceste contestaţii nu au fost soluţionate favorabil, respectivele cheltuieli nu ar putea fi solicitate din nou la rambursare printr-o cerere suplimentară la care face trimitere prima instanţă.

De asemenea, atunci când se referă la includerea unor cheltuieli în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, Instrucţiunile sus amintite au în vedere tot cheltuielile declarate eligibile urmare a soluţionării contestaţiilor/concilierilor, precum şi pe cele care au fost suspectate de neregulă, dar a fost anulată suspiciunea de neregulă.

Instanţa de fond a solicitat reclamantelor să precizeze dacă deciziile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva scrisorilor standard de informare a beneficiarului emise în soluţionarea CR 4 şi CR 5 au fost contestate în instanţă, iar reclamantele au precizat că aceste acte administrative nu au fost supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ.

Se constată aşadar, că reclamantele nu au atacat în instanţă deciziile de soluţionare a contestaţiilor având ca obiect cele două scrisori standard de informare a beneficiarilor şi, implicit, cele două scrisori, ci au ales să reitereze solicitarea de rambursare a respectivelor cheltuieli în cererea de rambursare finală.

Nu poate fi reţinută aprecierea instanţei de fond conform căreia nu este indicată o prevedere contractuală potrivit căreia respingerea iniţială a unei cereri de rambursare nu ar fi îndreptăţit reclamanta să o reformuleze odată cu depunerea cererii de rambursare finală, nefiind reţinut caracterul definitiv al refuzului recunoaşterii caracterului eligibil al acestor cheltuieli.

Instanţa de control judiciar apreciază că acest refuz are un caracter definitiv prin raportare la împrejurarea că reclamantele nu au contestat în instanţă actele adminstrative prin care au fost respinse iniţial la rambursare aceste cheltuieli declarate neeligibile.

Reclamantele nu au fost în măsură să indice un temei de drept pentru includerea în cererea de rambursare finală a solicitării de rambursare a unor cheltuieli care iniţial au fost declarate neeligibile prin scrisoarea de informare a beneficiarului şi prin decizia de respingere a contestaţiei formulate împotriva acesteia.

Dacă s-ar accepta opinia că nu este necesară contestarea deciziei de soluţionare a contestaţiei, prin care autoritatea publică pârâtă a stabilit caracterul neeligibil al cheltuielii solicitate la rambursare printr-o cerere de rambursare intermediară şi că beneficiarul finanţării poate să solicite la rambursare aceeaşi cheltuială prin cererea finală de rambursare, ar fi golite de conţinut prevederile Instrucţiunii nr. 103/18.03.2015 care reglementează contestarea de către beneficiari a deciziilor OI/OIR care privesc aspecte ale procesului de implementare a proiectelor POSDRU în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii de către OI/OIR a Scrisorii de informare.

Nu ar mai prezenta nicio justificare şi utilitate procedura de contestare a scrisorii de informare a beneficiarului emise în soluţionarea unei cereri de rambursare intermediare, din moment ce beneficiarul ar putea să solicite din nou rambursarea aceleiaşi cheltuieli prin cererea de rambursare finală.

Instanţa de control judiciar apreciază că în condiţiile în care OI/OIR se pronunţă asupra contestaţiei în sensul menţinerii caracterului neeligibil al cheltuielii, stabilirea caracterului eligibil al acesteia nu se poate face decât prin contestarea în instanţa de contencios administrativ a deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a scrisorii de informare a beneficiarului, nu prin reluarea solicitării prin cererea de rambursare finală şi nici prin formularea unei cereri de rambursare suplimentare care, aşa cum s-a argumentat deja, nu ar putea fi formulată de reclamante.

În consecinţă, soluţia de anulare a SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de OIPOSDRU-MMFPSPV, aferentă CR nr. 9 finală, pentru suma de 143.629 RON, solicitată anterior la rambursare prin CR 4 şi CR 5 şi respinsă, este nelegală.

În ceea ce priveşte diferenţa dintre cheltuielile cu veniturile aferente experţilor de implementare ai societăţii A. S.R.L. declarate neeligibile prin actul administrativ contestat în prezentul litigiu şi cheltuielile sus menţionate, declarate şi anterior neeligibile, cu ocazia soluţionării CR 4 şi CR 5, instanţa de control judiciar reţine legalitatea actului administrativ contestat prin prisma următoarelor considerente:

Din moment ce în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, a fost menţionată norma de încadrare (nr. ore) pentru fiecare expert, pentru activitatea desfăşurată în cadrul proiectului, respectiva normă trebuie respectată şi trebuie avută în vedere la stabilirea caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor cu veniturile aferente experţilor de implementare ai partenerului.

Astfel, în bugetul detaliat al proiectului, s-au prevăzut la cap. Resurse umane cheltuielile salariale, respectiv nr. ore/zi şi costul lunar. De ex: asistent manager - 6 oreX21 zile; cost lunar - 8.700 RON; expert financiar - 4 oreX21 zile; cost lunar - 6.500 RON; expert implementare mpm - 4 oreX21 zile; cost lunar - 11.500 RON; expert comunicare - 4 oreX21 zile; cost lunar - 11.500 RON; expert dezvoltare soluţii tehnice - 6 oreX21 zile; cost lunar - 15.000 RON; expert TS grup ţintă - 4 oreX21 zile; cost lunar - 7.000 RON.

Prin urmare, se impunea ca acestea să fie respectate la momentul stabilirii cuantumului cheltuielilor solicitate la rambursare.

Instanţa de fond a reţinut că pârâta a prezumat, fără justificare contractuală şi legală, că prin menţionarea unui interval orar parţial în CIM-urile acestor experţi de implementare a proiectului finanţat se prezumă în temeiul prevederilor din Ghidul solicitantului varianta 2013 că activitatea zilnică a acestora ar fi parţială, prin raportare la o activitate zilnică de 8 sau chiar 12 ore/zi, pârâta nefăcând dovada că experţii desemnaţi de către partenerul 1 în raport de propria experienţă, nu ar fi fost în măsură să desfăşoare şi să finalizeze în mod corespunzător activităţile.

Aceste considerente ale instanţei de fond sunt eronate prin prisma faptului că autoritatea pârâtă nu s-a raportat la o activitate zilnică de 8 ore, ci a avut în vedere norma de încadrare prevăzută în bugetul detaliat al proiectului pentru fiecare expert în parte la stabilirea costului orar, întrucât, aşa cum s-a menţionat mai sus, această normă a fost prevăzută de la început în bugetul detaliat al proiectului. În consecinţă, a fost calculat costul orar conform acestui buget, a fost calculat costul orar conform contractului individual de muncă al fiecărui expert, iar în cazul în care acest din urmă cost a depăşit costul orar stabilit conform bugetului detaliat al proiectului, deci în cazul nerespectării normei de încadrare din buget, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, a fost luat în considerare costul rezultat din bugetul proiectului.

Concluzionând, legalitatea actului administrativ contestat în cauză se reţine prin raportare la două argumente: pe de o parte, pentru suma de 143.629 RON, solicitată anterior la rambursare prin CR 4 şi CR 5 şi respinsă, instanţa de control judiciar a apreciat că nu mai putea fi solicitată la rambursare prin CR 9 finală, iar pentru diferenţa rămasă din suma de 149.996 RON, a apreciat că nu a fost respectată norma de încadrare prevăzută în bugetul detaliat al proiectului pentru fiecare expert în parte, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, normă ce ar fi trebuit avută în vedere la stabilirea cheltuielilor solicitate la rambursare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursurile; va casa în parte sentinţa şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată; va menţine soluţia pronunţată pe excepţiile invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 212 din 30 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine soluţia pronunţată pe excepţiile invocate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.