Sancționare cu reducere de 100% pentru încălcarea cu intenție a densității porcinilor în transport: cumularea abaterilor din aceeași dată ca primă abatere și îndeplinirea condiției de repetiție în cadrul perioadei de trei ani

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2016 la data de 17.05.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în Bacău, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultura - Centru Judeţean Bacău, cu sediul în Bacău, anularea Deciziei 50/P/11.01.2016, revocarea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.11.2015, precum şi obligarea paratei la restituirea sumei de 1.126.152,58 RON reprezentând plata efectuata în baza PV 8144/11.11.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 103 din 04 octombrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea principală şi cele două acţiuni conexe, formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. - Centrul Judeţean Bacău şi a dispus anularea procesului-verbal nr. x/11.11.2015 şi a deciziei nr. 49/P/11.01.2016, anularea procesului-verbal nr. x/11.11.2015 şi a deciziei nr. 50/P/11.01.2016, precum şi respingerea ca nefondată a cererii de anulare parţială a Deciziei de plată nr. a.13 BC 004/20.10.2015 (în ceea ce priveşte art. IV) şi a Deciziei nr. 46/P/31.12.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 103 din 04 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău.

1. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 103 din 04 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea în totalitate a cererilor formulate.

În drept, recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond nu a ţinut cont în mod corespunzător de principiul proporţionalităţii sancţiunilor, raportat la situaţia de fapt;

- instanţa de fond a analizat în mod greşit principiul retroactivităţii şi a aplicat legea retroactiv, pentru situaţii juridice născute înainte de intrare în vigoare a acesteia;

- situaţiile reţinute în cele trei acte administrative nu se încadrează la definiţia "intenţiei" şi nici la definiţia "repetiţiei", pârâta aplicând în mod nelegal sancţiunea cu codul 8, fără a fi aplicată anterior vreo alta sancţiune cu cod inferior;

- cele trei acte administrative sunt strâns legate între ele astfel că, în situaţia în care se constata ca nul unul dintre ele, atunci trebuie anulate şi celelalte două, întrucât nu sunt îndeplinite condiţia de 3 ani consecutivi şi condiţia repetiţiei.

2. Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 103 din 04 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea în totalitate a contestaţiilor formulate, ca neîntemeiate.

În drept, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa instanţei de fond invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a soluţionat litigiul, în ceea ce priveşte anularea celor două procese-verbale, cu aplicarea greşită a normelor de drept material conţinute de OMADR nr. 841/2013 şi OMADR nr. 1438/2014;

- toate cele trei condiţii stipulate de actul normativ pentru aplicarea sancţiunii cod 8 au fost îndeplinite, în sensul că s-a constatat nerespectarea aceleiaşi norme în cadrul controlului administrativ în cadrul a trei ani consecutivi, beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare prin notificările precizate şi beneficiarul nu a fost în nici un fel împiedicat să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia.

4. Cererea de intervenţie formulată de S.C. B. S.A.

La data de 13 ianuarie 2020 s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenţie accesorie formulată de către S.C. B. S.A. în interesul recurentei-reclamante prin care s-a solicitat admiterea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi respingerea recursului formulat de pârâta APIA - Centrul Judeţean Bacău.

În susţinerea cererii de intervenţie accesorie, intervenienta susţine că încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de fond a avut ca şi consecinţă necorelarea soluţiei pronunţate cu privire la procesele-verbale nr. x/11.11.2015 şi nr. y/11.11.2015 cu soluţia pronunţata cu privire la decizia de plată nr. x BC004/20.10.2015 pentru care a fost respinsă cererea de anulare.

Intervenienta a mai susţinut că examinarea situaţiei de fapt prin prisma normelor legale aplicabile atrage exclusiv infirmarea existenţei celei de-a doua repetiţii a faptelor, respectiv infirmă premisa aplicării sancţiunii cod 8 deoarece nu există intenţie.

Suplimentar argumentelor evocate în recursul reclamantei, intervenienta consideră că acesta poate fi încadrat inclusiv în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece motivarea instanţei de fond nu poate fi insuficientă ori implicită, raportat la exigenţele legale aplicabile şi la dezlegările jurisprudenţiale.

La termenul de judecată din data de 30.06.2020, în baza dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. civ., a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către S.C. B. S.A.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 martie 2017, intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, în principal, a invocat nulitatea recursului declarat de reclamantă şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate în actele normative pentru aplicarea codului 8 de sancţiune.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 martie 2017, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., în principal, a invocat nulitatea recursului declarat de pârâtă şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susţinut că, pentru o parte din efectivul solicitat la obţinerea sprijinului, în fiecare an de angajament, reclamanta nu a respectat condiţia pentru reducerea densităţii porcilor în timpul transportului.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susţinerile din cererea de recurs.

De asemenea, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie formulată de către S.C. B. S.A. prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018, instanţa constatând că nu mai subzistă motivele care să determine fixarea termenului de judecată pentru examinarea în camera de consiliu a raportului privind admisibilitatea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal a stabilit termen de judecată pe fond a recursului la data de 28 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 17 aprilie 2019, instanţa, din oficiu a preschimbat termenul de judecată stabilit iniţial prin rezoluţia din 22 noiembrie 2018 şi a stabilit un nou termen de judecată la data de 14 ianuarie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reţine că acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora:

"(…)

Art. 2.

(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(…)

n) principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv;

(…)

Art. 17.

Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia. (…)".

În aplicarea acestor dispoziţii legale, a fost adoptat Ordinul MADR nr. 1438/2014 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, care a abrogat Ordinul MADR nr. 841/2013 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachet porcine" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Potrivit Anexei nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014:

"Sistemul de sancţiuni aplicabil pentru cererile de ajutor aferente măsurii 215 "Plăţi privind bunăstarea animalelor" - pachetul a) - plăţi în favoarea bunăstării porcinelor, depuse de beneficiarii măsurii, se stabileşte ţinându-se cont de următoarele aspecte ale neconformităţilor constatate:

- neglijenţa - presupune aplicarea unei reduceri din suma totală calculată fără penalităţi, chiar dacă beneficiarului i-au fost stabilite/nu i-au fost stabilite alte sancţiuni, în cazul în care nerespectarea s-a datorat acţiunii neintenţionate a acestuia;

- intenţia - presupune prevederea de către beneficiar a rezultatului faptei sale în condiţiile în care fie urmăreşte producerea lui prin intermediul faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. Aceste cazuri se pot referi, dar nu sunt limitate la: inducerea în eroare cu bună-ştiinţă a autorităţilor cu atribuţii în verificarea documentelor justificative, furnizarea de date sau documente false şi orice altă încercare de fraudă comisă în scopul obţinerii unor plăţi din fonduri europene nerambursabile. A doua repetiţie este considerată intenţie (prevederea se aplică doar la cerinţele specifice, nu şi la supra-declarare);

- repetiţia:

- - pentru condiţii superioare - presupune nerespectarea aceleiaşi norme, cerinţe sau obligaţii, în cazul în care aceasta se constată la verificarea anuală (verificare administrativă + control la faţa locului + supracontrol) de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, în condiţiile în care beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare şi a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia;

- - pentru eco-condiţionalitate - presupune nerespectarea aceleiaşi norme, cerinţe sau obligaţii, în cazul, în care aceasta se constată de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, în condiţiile în care beneficiarul a fost informat despre cazul precedent de nerespectare şi a avut posibilitatea, după caz, să ia măsurile necesare pentru a remedia situaţia;

- amploarea (extinderea) - presupune cazul de nerespectare care este determinat luându-se în calcul, în special, dacă aceasta are un efect răspândit în afara fermei respective sau dacă se limitează la ferma respectivă;

- gravitatea - presupune cazul de nerespectare care depinde în special de importanţa consecinţelor acestuia, ţinându-se seama de obiectivele cerinţei sau normei respective;

- persistenţa - presupune cazul de nerespectare care depinde în special de durata pe parcursul căreia se manifestă efectele acestuia sau de posibilitatea de a pune capăt acestor efecte prin mijloace rezonabile. (…)".

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că cele trei înştiinţări din data de 03.09.2014 vizează anul II de angajament şi nu pot fi luate în considerare separat, ci numai împreuna, întrucât au fost emise la aceeaşi dată, caz în care faptele reţinute prin procesul-verbal nr. x/11.11.2015 sunt considerate practic a doua abatere de la respectarea condiţiilor superioare de transport referitoare la densitate, respectiv prima repetiţie.

Instanţa de fond a mai reţinut că, pentru anul III de angajament APIA (perioada 16.07.2014 - 15.07.2015), reclamanta a săvârşit abaterea la a doua repetiţie, ceea ce semnifică intenţie, având în vedere că a fost emisă înştiinţarea nr. 1706/30.03.2015 pentru decontul nr. x/27.01.2015, aferentă perioadei 16.10.2014 - 15.01.2015, în urma constatării că, pentru o parte din efectivul solicitat la obţinerea sprijinului, nu s-a respectat condiţia pentru reducerea densităţii porcilor în timpul transportului.

Înalta Curte reţine că, în mod legal, pârâta a aplicat reclamantei sancţiunea cod 8, respectiv 100% din valoarea sprijinului pe anul respectiv pe măsură, exploataţia fiind exclusă de la plată de la toată măsura pe anul respectiv şi în plus pentru anul următor pe toată măsura, sancţiune prevăzută de Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014 pentru abaterea constând în nerespectarea cu intenţie a condiţiei "densitatea porcilor în timpul transportului nu trebuie să depăşească 165 kg/m2 " (subpachetul 3a).

Cu privire la presupusa încălcare a principiului neretroactivităţii, Înalta Curte reţine că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, calificarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

În jurisprudenţă şi doctrină, inclusiv în jurisprudenţa CJUE, s-a reţinut, în mod constant, că efectele produse în timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la momentul în care se realizează fiecare efect în parte.

În consecinţă, în lipsă de dispoziţie legală în sens contrar, legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de o situaţie juridică înainte de intrarea ei în vigoare, în timp ce legea nouă se va aplica efectelor produse de aceeaşi situaţie juridică după intrarea ei în vigoare, dacă situaţia juridică subzistă după intrarea în vigoare a legii noi (facta pendentia).

Înalta Curte reţine că dispoziţiile din Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014 privitoare la sancţionarea abaterii constând în nerespectarea cu intenţie a condiţiei "densitatea porcilor în timpul transportului nu trebuie să depăşească 165 kg/m2 " au o redactare similară dispoziţiilor din Anexa la Ordinul MADR nr. 841/2013.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod legal, a luat în considerare înştiinţările emise la data de 25.11.2013 şi la data de 03.09.2014, când era în vigoare Ordinul MADR nr. 841/2013, chiar dacă primele se referă la o perioada anterioară intrării acestuia în vigoare, atât timp cât efectele juridice s-au produs inclusiv după intrarea în vigoare a ordinului, astfel încât nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014 pentru reţinerea repetiţiei în săvârşirea abaterii, nerespectarea aceleiaşi cerinţe în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, informarea beneficiarului despre cazul precedent de nerespectare şi posibilitatea ca beneficiarul să ia toate măsurile pentru a remedia situaţia.

Susţinerile reclamantei privind aplicarea nelegală a sancţiunii cu codul 8, fără a fi aplicată anterior vreo alta sancţiune cu cod inferior, urmează a fi înlăturate având în vedere că această condiţie nu este prevăzută de Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014 în cazul abaterilor săvârşite cu intenţie.

Susţinerile reclamantei privind cu privire la faptul că cele trei acte administrative sunt strâns legate între ele urmează a fi înlăturate având în vedere că existenţa repetiţiei nu este condiţionată de încheierea anterioară a unor procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fiind suficientă informarea beneficiarului despre cazul precedent de nerespectare.

În concluzie, Înalta Curte constată că decizia de plată nr. x BC004/20.10.2015 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, Înalta Curte reţine că acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la procesul-verbal nr. x/11.11.2015, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că cele trei înştiinţări din data de 25.11.2013 vizează doar anul I de angajament şi nu pot fi luate în considerare separat, ci numai împreună, întrucât au fost emise la aceeaşi data, prin urmare, aspectele reţinute prin acest proces-verbal constituie practic prima abatere.

Cu privire la procesul-verbal nr. x/11.11.2015, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că cele trei înştiinţări din data de 03.09.2014 vizează anul II de angajament şi nu pot fi luate în considerare separat, ci numai împreună, întrucât au fost emise la aceeaşi data, prin urmare, aspectele reţinute prin acest proces-verbal constituie practic a doua abatere.

Înalta Curte reţine, cu privire la ambele procese-verbale, că înştiinţările emise de pârâtă nu pot să constituie repetiţie, datorită faptului ca reclamanta nu a avut, în mod obiectiv, posibilitatea sa ia toate măsurile pentru a remedia situaţia, în contextul în care înştiinţările sunt emise în aceeaşi dată.

Înalta Curte mai reţine că reclamanta nu a săvârşi fapta cu intenţie, în sensul dispoziţiilor din Anexa nr. 1 la Ordinul MADR nr. 1438/2014, deoarece numai a doua repetiţie este considerată intenţie.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod legal, a anulat procesele-verbale nr. x/11.11.2015 şi nr. y/11.11.2015, precum şi deciziile prin care s-au respins contestaţiile formulate de reclamantă împotriva acestor acte administrative.

3. În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie formulată de către S.C. B. S.A. în interesul recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că această cerere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere soluţia de respingere a recursului declarat de reclamantă.

Cu privire la invocarea de către intervenientă a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, pe calea unei cereri de intervenţie accesorie, nu se pot invoca motive de casare care nu au fost invocate de recurentă în condiţiile legii.

4. În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge ambele recursuri ca nefondate.

În baza dispoziţiilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B. S.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău împotriva sentinţei nr. 103/2016 din data de 4 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B. S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.