CASCO insurance indemnity dispute: validity of brand representative repair estimates over generic tariffs under ASF Norm 23/2014

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 13.06.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 anularea parţială a deciziei nr. 264/30.05.2016 emisă de pârât, în sensul acordării dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma neaprobată de 1.473,97 RON, cu titlu de diferenţă despăgubire, în dosarul de daună x, aferentă autovehiculului marca x, cu număr de înmatriculare x, asigurat CASCO la B. S.A. cu poliţa de asigurare x. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 391 pronunţată în data de 28 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, aceasta a invocat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile contractuale, respectiv art. 14.6, art. 14.13, art. 14.4, şi art. 14.15 din Condiţiile de asigurare CASCO, precum şi Norma ASF nr. 23/2014, raportat la opţiunea exprimată de subsemnatul la momentul solicitării despăgubirii;

- instanţa de fond nu a luat în considerare că valoarea pieselor, materialelor şi a manoperei, în cuantum de 6.462,04 RON, a fost stabilită în baza devizului estimativ nr. x/25.11.2015 emis de S.C. C. S.R.L., reprezentanţă de marcă x în Timişoara, pe baza prescripţiilor tehnice emise de producător;

- intimatei FGA îi sunt opozabile din Condiţiile de asigurare CASCO, având în vedere calitatea sa de succesor legal în ceea ce priveşte obligaţiile asumate de asigurătorul B. S.A..

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul a susţinut că are obligaţia de a analiza şi instrumenta dosarele de dauna astfel încât să existe un echilibru între valoarea prestaţiei executate şi despăgubirea acordată, având în vedere cazurile similare şi preţurile agreate de reprezentanţele mărcilor autovehiculelor.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, reiterând susţinerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, forma în vigoare la data producerii evenimentului asigurat:

"(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

(2) Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului. În cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulaţie a vehiculului avariat şi a valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menţionată în documentele fiscale justificative eliberate de societatea respectivă, fără a putea depăşi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.

(4) În cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale.

(5) - alineatul a fost abrogat prin Norma ASF nr. 2/2015.

(6) Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi de reparaţie la vehicule.

(7) Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.

(8) Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto ori cu cele practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare.

(9) Despăgubirile nu pot depăşi:

a) cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;

b) cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.

(10) Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, definit conform alin. (3), depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

(11) În cazul unei daune majore, asigurătorul RCA are obligaţia de a comunica în scris păgubitului, în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată, precum şi modul de calcul al acesteia.

(12) Se defineşte dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului".

În conformitate cu Condiţiile de asigurare CASCO, anexe la poliţa nr. x/08.10.2014:

"(…) Art. 14.6. În cazul înlocuirii/reparaţiei consecinţă a producerii evenimentului asigurat, cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparaţiilor şi/sau înlocuirilor părţilor componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluţiilor tehnologice stabilite prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale si manoperă aferente.

(…)

Art. 14.13. În funcţie de opţiunea Asiguratului, indemnizaţia se stabileşte astfel:

a) pe baza documentelor de reparaţie emise de unităţile specializate, care cuprind preţurile pieselor de schimb, materialelor si a manoperei aferente, fără a depăşi preţurile practicate de reprezentanţe;

b) pe baza devizelor estimative de reparaţie în regie proprie, emise potrivit evaluării Asigurătorului, în concordanţă cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare; devizele estimative vor cuprinde toate piesele, materialele si manopera necesară readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat.

Art. 14.14. Asigurătorul poate acorda un avans din despăgubire pe baza unui deviz antecalcul întocmit de unităţi specializate agreate sau în baza estimărilor sale; valoarea avansului este de cel mult 60% din valoarea devizului antecalcul. în aceste cazuri nu se va lua în calculul valoarea TVA-ului aferent.

Art. 14.15. Dacă asiguratul optează pentru una din variantele prevăzute la punctele 14.13 b) sau 14.14) de mai sus şi prezintă ulterior documentele de reparaţie finale pentru daunele constatate, iar valoarea totală rezultată din acestea depăşeşte valoarea daunei asigurate stabilită iniţial de Asigurător, B. va achita diferenţa rezultată, însă doar după verificarea reparaţiilor (…)".

Instanţa de fond a reţinut că valoarea estimată a reparaţiilor necesare pentru autoturismul marca x avariat se justifică parţial, mai puţin suma de 1473,97 RON, având în vedere că preţurile practicate de unitatea care a efectuat reparaţia depăşesc tarifele unităţilor de reprezentanţă ale mărcii autoturismului avariat.

Înalta Curte constată că S.C. C. S.R.L., unitatea care a emis devizul estimativ nr. x/25.11.2015, are calitatea de reprezentanţă de marcă x în Timişoara, situaţie necontestată de niciuna dintre părţi.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor 51 alin. (4) din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat, raportate la dispoziţiile art. 14.6, art. 14.13 şi art. 14.15 din Condiţiile de asigurare CASCO, anexe la poliţa nr. x/08.10.2014.

Împrejurarea că alte reprezentanţe de marcă x din Romania practică tarife inferioare celor practicate de S.C. C. S.R.L. nu poate constitui un temei pentru respingerea cererii de plată cu privire la suma de 1.473,97 RON.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod nelegal, a respins acţiunea formulată de reclamant, acţiune prin care acesta a solicitat acordarea dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma de 1.473,97 RON.

Pentru aceste considerente, reţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa în tot sentinţa atacată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma rejudecării cauzei, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea şi va anula parţial Decizia nr. 264/30.05.2016 emisă de pârâtul F.G.A, în sensul acordării dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma de 1.473,97 RON, cu titlu de diferenţă despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3297 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează parţial decizia nr. 264/30.05.2016 emisă de pârât, în sensul acordării dreptului de despăgubire inclusiv pentru suma de 1.473,97 RON, cu titlu de diferenţă despăgubire.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.